RO120772B1

RO120772B1 - Analogi de heptapeptidă, compoziţie farmaceutică care îi conţine şi procedeu de preparare a acestora

Info

Publication number: RO120772B1
Application number: RO99-00593A
Authority: RO
Inventors: Per Melin; Anders Nilsson; Jerzy Trojnar; Carl Johan Aurell; Pierre Riviere; Robert Haigh
Original assignee: Feering B.V.; Feering Ab
Priority date: 1996-11-26
Filing date: 1997-11-21
Publication date: 2006-07-28
Also published as: NO992532D0; LT4650B; NO321380B1; ZA9710518B; CZ183299A3; ATE242264T1; CZ299532B6; PT938496E; AU5142998A; HU228568B1; HUP0000577A3; SK283800B6; BR9713366B1; CN1129606C; HK1022481A1; CN1238781A; IL129519A0; RU2180668C2; JP2000507617A; DE69722651T2

Abstract

Invenţia se referă la analogi heptapeptidici, care constau dintr-un radical S de hexapeptidă şi un reziduu de beta-aminoalcool C-terminal legat la partea S printr-o legătură amidică, analogi de peptidă cu activitate de antagonist de oxitocină, la compoziţii farmaceutice cu aceşti analogi, la un procedeu pentru prepararea acestor analogi, precum şi la utilizarea analogilor de heptapeptidă, pentru reducerea sau blocarea contracţiei muşchiului uterin.

Description

Invenția se referă la analogi heptapetidici prezentând activitate de antagonist de oxitocină utilizat, printre altele, pentru descreșterea și blocarea contracției mușchiului uterului, asociată cu travaliul înainte de termen și cu durerile menstruale. Invenția se referă, de asemenea, la un procedeu pentru producerea acestora, la compozițiile farmaceutice care conțin acești analogi de peptide și la utilizarea lor.

Este cunoscut faptul că oxitocina este un hormon peptidic, care stimulează contracția mușchiului uterin și, din acest motiv, se crede că este implicată în etiologia travaliului înainte de termen și a durerilor menstruale. Se crede, de asemenea, că antagoniștii de oxitocină sunt utili în controlul acestor afecțiuni. Sunt cunoscute peptidele antagonist de oxitocină care au o potență și o selectivitate adecvată pentru utilizare terapeutică. Adesea, sunt destinate pentru administrarea în soluție apoasă. Fabricarea dozelor bune de administrat din astfel de antagoniști necesită ca soluțiile să fie stabile pe perioade lungi de timp, fapt care nu este întotdeauna valabil. în asemenea cazuri, medicamentul trebuie preparat imediat înaintea administrării, de exemplu, din peptidă uscată prin congelare sau sarea sa acceptabilă din punct de vedere farmaceutic. Acest gen de manipulare nu este convenabil și atrage după sine riscul contaminării.

Problema pe care o rezolvă invenția este de a prezenta un nou analog heptapeptic de oxitocină, un procedeu pentru prepararea acestor analogi, o compoziție farmaceutică cu acești analogi și utilizarea acestor analogi în fabricarea unui medicament pentru reducerea sau blocarea contracției mușchiului uterin.

Analogul heptapeptidic, conform invenției, înlătură dezavantajele de mai sus prin aceea că are activitate de antagonist de oxitocină și care constă dintr-un radical S de hexapeptidă și un reziduu de β-aminoalcool Z la capătul C-terminal legat la partea S printr-o legătură amidică, unde β-aminoalcoolul Z este:

-nr-ch-ch₂oh

I <^z>

Q unde Q este (CH₂)-NH-A, n este 1 ...6, și A este H sau -C(=NH)NH₂, și unde R este CH₃ sau C₂H₅;

și radicalul S este

Mpa-X-Ile-Y-Asn-Abu- (s) unde Mpa, lle, Asn și Abu au următoarele înțelesuri

Mpa reziduu de acid 3-mercaptopropionic (denumit desaminocisteină) lle reziduu de izoleucină

Asn reziduu de asparagină

Abu reziduu de acid a-aminobutiric;

și unde

X este un α-aminoacid D-aromatic; și

Y este un α-aminoacid alifatic.

Procedeul pentru prepararea unui analog de heptapeptidă, înlătură dezavantajele de mai sus prin aceea că el cuprinde etapa de reducere a unui compus corespunzător în care Z este:

RO 120772 Β1

NR'-CH-CO-OBn | (V)

Η unde M este (CH₂)_n-N(Pht) sau -(CH₂)_n-N(P)-C(=NP)NP₂ în care una sau două dintre grupările P sunt grupări de protejare a azotului și restul sunt hidrogen, n este 1 ...6 și R¹ este CH₃ sau C₂H₅, folosind o sare borhidrură sau o borhidrură substituită sau boran

Compoziția farmaceutică conform invenției cuprinde o cantitate eficientă din punct de vedere farmacologic dintr-un analog de heptapeptidă definit în revendicarea 1 și un purtător acceptabil farmaceutic.

Utilizarea unui analog de haptapeptidă definit în revendicarea 1, pentru fabricarea unui medicament pentru reducerea sau blocarea contracției mușchiului uterin asociată cu travaliul dinainte de termen.

Un obiect al acestei invenții este realizarea de noi antogoniști de oxitocină care sunt analogi heptapeptidici (adică heptapepdide în care restul N-terminal este deaminat și restul C-terminal este redus la un alcool), care au o stabilitate îmbunătățită în mediu apos și prezintă o potență și o selectivitate adecvată pentru a fi eficiente terapeutic.

Un al doilea obiect al acestei invenții este realizarea unor compoziții farmaceutice care conțin noii analogi heptapeptidici antagoniști de oxitocină și care au o stabilitate îmbunătățită și, deci, durata de valabilitate mărită.

Un alt obiect al prezentei invenții este utilizarea analogilor heptapeptidici pentru fabricarea unui medicament pentru tratamentul unei afecțiuni medicale asociate cu contracțiile uterine în exces sau necorespunzătoare.

Invenția cuprinde o clasă de compuși care sunt analogi heptapeptidici, compoziții farmaceutice care conțin astfel de analogi, și o utilizare a acestor compoziții pentru tratarea contracțiilor uterine, mai ales în contextul travaliului înainte de termen și a durerii menstruale.

Analogii heptapeptidici din această invenție au un porțiune S la capătul N-terminal al heptapeptidei și un β-aminoalcool Z la capătul C-terminal, care este considerat în cele ce urmează echivalentul formal al celui de-al șaptelea aminoacid al heptapeptidei. Radicalul S are structura:

Mpa-X-Ile-Y-Asn-Abu- (S) unde Mpa, lle, Asn și Abu au următoarele înțelesuri:

Mpa reziduu de acid 3-mercaptopropionic (denumit dezaminocisteină) lle reziduu de izoleucină

Asn reziduu de asparagină

Abu reziduu de acid a-aminobutiric;

și unde X este un D-a-aminoacid aromatic și Y este un α-aminoacid alifatic. Aminoalcoolul Z are structura:

(Z)

RO 120772 Β1 unde R este metil sau etil și

Q este-(CH₂)_n-NH-A, unde n este 1-6 și A este H sau -C(=NH)NH₂.

Compușii din invenție pot forma săruri de adiție de acid, și aceste săruri sunt acceptabile din punct de vedere farmaceutic și sunt incluse în scopul acestei invenții.

Compușii pot fi sub formă de formulări solide sau lichide. Exemple, de asemenea, formulări includ tablete, capsule, soluții și suspensii. Alte componente ale acestor formulări pot include, de exemplu, diluanți, dispersanți, conservanți, agenți de tamponare, agenți de aromatizare și agenți de reglare a presiunii osmotice. Formulările solide suntfoarte potrivite pentru administrarea orală, în timp ce soluțiile sunt folosite pentru administrare prin injectare (i.v., i.m. sau s.c.) sau pentru administrare intranazală. Un merit particular al compușilor din invenție este că soluțiile lor sunt mai stabile la depozitare prelungită față de compușii cunoscuți în stadiul tehnicii, cu o potență comparabilă.

Produsul farmaceutic formulat este utilizat în controlul contracțiilor uterine. Două afecțiuni în care acest control este posibil sunt travaliul înainte de termen și durerile menstruale. Atunci când sunt folosite în conducerea travaliului înainte de termen, produsele pot fi utilizate ca agenți tocolitici acuți, după începerea travaliului, și ca terapie de menținere pentru prevenirea revenirii episoadelor de acest fel.

Conform prezentei invenții sunt descriși analogi heptapeptidici care prezintă activitate de antagonist de oxitocină utile din punct de vedere terapeutic și care au stabilitate îmbunătățită în mediu apos.

Analogii heptapeptidici din invenție sunt caracterizați printr-o structură care cuprinde un radical S de heptapeptidăla capătul N-terminal și un radical Z de β-aminoalcool șa capătul C-terminal. Structura β-aminoalcoolului Z este:

-NR-CH-CH₂OH

I ^<Z)

Q unde Q este -(CH₂)_n-NH-A, n este 1-6 și A este H sau -C(=NH)NH₂, și unde R este CH₃ sau C₂H₅;

și radicalul S este:

Mpa - X - Ile - Y - Asn - Abu - /o\ unde Mpa, Ile, Asn și Abu au următoarele înțelesuri:

Mpa reziduu de acid 3-mercaptopropionic (denumit dezaminocisteină)

Ile reziduu de izoleucină

Asn reziduu de asparagină

Abu reziduu de acid a-aminobutiric;

și unde

X este un α-aminoacid D-aromatic; și

Y este un α-aminoacid alifatic.

Printr-un α-aminoacid aromatic se înțelege un α-aminoacid în care catena laterală include un sistem de ciclu aromatic. Un astfel de sistem poate fi carbociclic sau heterociclic, monociclic sau fuzionat. Exemple de α-aminoacizi includ (dar nu se limitează) la fenilalanină, tirosină, (O-etil)tirosină, triptofan, (P-(2-naftil)alanină și fenilglicină. Se observă faptul că reziduul X are configurația nenaturală D în compușii din invenție.

RO 120772 Β1

Printr-un α-aminoacid alifatic se înțelege un α-aminoacid în care catena laterală are 1 numai atomi de carbon și hidrogen. Astfel de catene laterale includ grupări de alchil și cicloalchil. Ele pot fi nesaturate, dar nu pot include reziduuri aromatice. Sunt incluse și catene 3 laterale cu 1 până la 12 atomi de carbon, deși numărul preferat este de 3 până la 7 atomi de carbon. Exemple de α-aminoacizi alifatici includ (dar nu se limitează la) alanină, valină, leu- 5 cină, ciclohexilglicină și adamantilalanină. Reziduul Y are configurația naturală L.

în structura radicalului S de analog hexapeptidic, linia care unește reziduurile Mpa 7 și Abu are înțelesul său convențional și înseamnă că există o legătură covalentă care unește capetele catenelor laterale ale acestor două reziduuri. în acest caz, atomul de sulf al rezi- 9 duului Mpa este unit printr-o legătură covalentă la atomul de carbon y-(sau 4 -) al reziduului Abu. 11

Radicalul Z de aminoalcool include un centru stereogenic și astfel poate exista în două forme epimerice, R și S, corespunzând izomerilor D și L ai aminoacizilor înrudiți. Ana- 13 logii heptapeptidici ai oricărui dintre acești izomeri sunt incluși în scopul acestei invenții, precum și amestecurile de epimeri. De preferință, radicalul de aminoalcool este prezent sub 15 forma unui singur epimer, și, de preferință, are configurația S. în contextul prezentei invenții, reziduul Mpa și aminoalcoolul Z sunt considerați a fi echivalenți formali ai a-aminoacizilor, 17 și compușii din invenție sunt în consecință analogi heptapeptidici.

într-o variantă preferată a prezentei invenții, X este fie un reziduu de D-triptofan, fie 19 un reziduu de p-(2-naftil)-D-alanină.

într-o altă variantă preferată a invenției, Y este un reziduu de aminoacid ales dintre 21 valină, leucină, izoleucină, aloizoleucină, ciclohexilalanină și (P-(P-dietil)alanină.

într-o altă variantă preferată a invenției, n este din domeniul 2-4. 23 într-o altă variantă și mai preferată a invenției, X este fie un reziduu de D-triptofan sau un reziduu de p-(2-naftil)-D-alanină și Y este un reziduu al uneia dintre valină, leucină, izoleu- 25 cină, aloizoleucină, ciclohexilalanină și (β, β-dietilalanină).

O variantă deosebit de preferată a invenției este un analog de peptidă ales dintre: 27 [pa - D - Trp - Ile - alolle

CH₃ CH₂CH₂CH₂NH₂

Mpa - D - Trp - Ile - alolle - Asn - Abu - N — CH - CH₂OH

RO 120772 Β1

CH-CH2OH ch₂ch₂nh₂

Mpa - D - Tip - Ile - alolle - Asn - Abu - N -- CH - CH₂OH

I____________________________________________________________________________________________I I I

GH3 ch₂ch₂ch₂nh-c=nh

I nh₂

Njfpa - D - Tip - Πβ - Ala(3,3 - dietil) ~ Asn - Ajbu - N — CH - CH₂OH ch₃ ch₂ch₂ch₂nh₂

Mpa - D - Nai — Ile - alolle - Asn - Abu - y — (jH - CH₂OH CH₃ Cî

CH₃ CH2CH2CH2NH2

N|pa - D - Trp - Ile - Ala(3_t3 - dietil) - Asn - A^bu - N — CH - CH₂OH ch₃ ch₂ch₂ch₂nh₂

KJpa - D - Trp - Ile - Ile - Asn - Abju - y — (jH - CH₂OH ch₃ b :h₃ Ch₂ch₂ch₂nh₂

Mpa-D - Trp - Ile - Leu-Asn-Abu-N — CH-CH₂OH

I__________________________________________________________________________________I I I ch₃ ch₂ch₂ch₂nh₂

N|pa-D -Trp-Ile-Val-Asn-Abiji-bJ — Cp-CH₂OH

CH₃ ch₂ch₂ch₂nh₂ &|pa - D - Trp - Ile - Cha - Asn - Abp - y — CjH - CH₂OH

CH₃ ch₂ch₂ch₂nh₂ unde au fost folosite următoarele abrevieri:

D-Trp Alo Ile Ala(3,3-dietil) D-Nal Leu Val Cha

reziduu de D-triptofan reziduu de aloizoleucină reziduu de ((3, p-dietil)alanină reziduu de (3-(2-naftil)-D-alanină reziduu de leucină reziduu de valină reziduu de β-ciclohexilalanină.

RO 120772 Β1

O variantă deosebit de preferată a invenției este analogul de peptidă:

N^pa - D - Nai - Uc - alolle - Asn - ήδϋ - y — (jH - CH₂OH CHj CH₂CH₂CH₂NH₂

Compușii din invenție conțin o zonă bazică (amină sau guanidină) și astfel pot forma săruri cu acizi, săruri care rețin proprietățile farmacologice ale bazelor libere. în consecință, astfel de săruri sunt incluse în domeniul invenției. Exemple de astfel de săruri includ (dar nu se limitează la) clorhidrat, bromhidrat sulfat, acetat, citrat, benzoat, trifluoacetat și metansulfonat.

De asemenea, în această invenție sunt descrise compozițiile farmaceutice care includ o cantitate eficientă din punct de vedere farmacologic din cel puțin unul dintre analogii heptapeptidici de antagoniști de oxitocină descriși mai sus. Compoziția poate include, de asemenea, aditivi acceptabili din punct de vedere farmaceutic cum ar fi conservanți, diluanți, agenți de dispersie, agenți care ajută absorbția în mucoasă (exemplele sunt descrise de Merkus, F.W.H.M. și colab., J. Controlled Release 24, 201-208,1993 și care includ agenți activi de suprafață, acizi biliari, fusidați, fosfolipide și ciclodextrine), agenți detamponare și de aromatizare. Astfel de compoziții pot fi formulate în formă solidă (de exemplu, tablete, capsule sau pulberi) sau lichidă (de exemplu, sub formă de soluții sau suspensii), care aici includ și creme și unguente, pentru administare orală sau parenterală. Sunt adecvate formele de dozare pentru administrare orală (inclusiv sublinguală și bucală), intranazală, pulmonară, transdermală, rectală, vaginală, subcutanată, intramusculară și intravenoasă.

O compoziție preferată, conform invenției, este o soluție apoasă sterilă a unui analog heptapeptidic, așa cum este descris, și mai ales o soluție salină izotonică potrivită pentru administrarea intranazală sau pentru injectarea intravenoasă. Soluția poate conține un agent de tamponare pentru a menține pH-ul soluției între 3,0-7,0 și, de preferință, între 3,5-5,5. Tamponul este, de exemplu, un tampon fosfat/citrat.

O altă compoziție preferată, conform invenției, este o tabletă pentru administrarea orală. O altă formă preferată, în mod deosebit, este o tabletă care este acoperită cu o substanță care este în mare insolubilă la un pH mic cum ar fi cel din stomac, dar care se dizolvă la un pH-ul mai neutru din intestinul subțire pentru a elibera analogul de peptidă pentru absorbție.

Exemple de astfel de materiale pentru acoperirea tabletei sunt descrise în PCT/SE94/00244 și în PCT/SE95/00249, la care se face referire în această descriere.

Un alt obiect al invenției este o metodă pentru reducerea sau oprirea contracțiilor nedorite ale mușchilor uterini. Această metodă constă în administrarea la un subiect a unei cantități eficiente din unul dintre analogii heptapeptidici de antagonist de oxitocină, de preferință formulat sub forma unei compoziții așa cum este descris mai sus. Este evident faptul că descrierea invenției include, de asemenea, descrierea folosirii unuia dintre compuși și a formulărilor din invenție.

O variantă deosebit de preferată a invenției este o metodă pentru oprirea contracțiilor uterului în travaliul înainte de termen. După intervenția inițială, care implică o perioadă de 1 -3 zile, tratamentul poate fi continuat pentru a preveni o revenire a travaliului până când medicul constată că a venit momentul. Astfel, există două aspecte ale acestei variante, o utilizare acută tocolitică și o utilizare terapeutică de menținere.

O altă variantă preferată a invenției este o metodă pentru reducerea contracțiilor dureroase ale uterului asociate cu menstruația.

RO 120772 Β1

Cantitatea de analog heptapeptidic care constituie o doză eficientă din punct de vedere terapeutic depinde de un număr de factori. Calea de administrare este importantă. Cea mai eficientă cale de administrare este injectarea intravenoasă, în timp ce administrarea intranazală se așteptă să fie eficientă mai decât dozarea orală. în consecință, este nevoie de o cantitate mai mică de compus pentru o singură doză intravenoasă decât pentru o singură doză intranazală și este nevoie de mai mult compus pentru o singură doză orală. Este, de asemenea, necesar ca medicul curant să ia în considerare o serie de factori cum ar fi vârsta, greutatea și starea sănătății pacientului. De asemenea, este probabil ca în cazul durerii menstruale să fie necesar mai puțin compus decât în cazul travaliul înainte de termen. Cantitatea de compus care constituie o singură doză eficientă pentru tratamentul intravenos pentru o femeie medie care se află în travaliu înainte de termen este de la aproximativ 0,1 mg până la aproximativ 500 mg, și de preferință de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 200 mg, pe o perioadă de 24 h.

Analogii heptapeptidici din prezenta invenție inhibă selectiv contracțiile mușchiului uterin fiind lipsit de reacții nedorite ale agonistului de oxitocină. De asemenea, aceștia au foarte puține sau nu au deloc efecte antidiuretice, hipotensive sau hipertensive, care pot fi potențiale efecte secundare ale analogilor de oxitocină și a hormonului înrudit de vasopresină. Ca putere, ei pot fi comparați cu compuși cunoscuți în domeniu, cu care seamănă în mare parte din punct de vedere structural. Diferă de compușii descriși în W095/02609, prin natura reziduului structural de la capătul C-terminal. Compușii cunoscuți au o funcție de carboxamidă (-CONH₂) unde compușii din prezenta invenție au un alcool primar (-CH₂OH). Compușii din prezenta invenție sunt superiori celor din WO95/ 02609 din punct de vedere al stabilității, mai ales al al stabilității în mediu apos. Acesta este în mod evident un avantaj atunci când compusul este formulat sub forma unei soluții apoase care, în consecință, va avea un termen de valabilitate mai mare și va necesita mai puțin să stea în frigider, și este, de asemenea, un avantaj în procedeele de producere și formulare, care implică perioade în care compusul este în soluție chiar dacă compoziția finală este un solid.

Deși mai sus s-a arătat faptul că, compușii din invenție sunt deosebit de utili în controlul contracțiilor mușchiului uterin, o persoană de specialitate în domeniu își va da seama că sunt posibile și alte utilizări terapeutice ale antagoniștilor de oxitocină. De exemplu, o altă țintă a acțiunii oxitocinei este glanda mamară, unde provoacă lactația. Prin urmare, compușii din invenție pot fi folosiți pentru controlarea lactației necorespunzătoare. Ei pot fi utili, de asemenea, în controlul anumitor tumori, mai ales al tumorilor mamare și al metastazelor secundare derivate din tumori mamare primare. O altă țintă terapeutică este hiperplazia prostatei. S-a sugerat, de asemenea, că oxitocină este implicată în dezvoltarea luteică și în facilitarea transportului de spermă post-coitală. De aici se poate deduce faptul că, compușii din invenție pot fi folosiți ca agenți contraceptivi sau pentru reglarea fertilității. O altă țintă periferică a oxitocinei este sistemul imun. Deci, antagoniștii de oxitocină sunt utili ca agenți imunomodulatori și antiinflamatori. Oxitocină este, de asemenea, prezentă în creier, unde s-a sugerat că are un rol în etiologia diverselor afecțiuni cum ar fi problemele erectile psihogene, schizofrenia și deficiențele neuropsihologice induse de alcool. în unele cazuri, s-a dovedit că are efect asupra comportamentului complex social. în consecință, compușii din invenție potfi folosiți ca, de exemplu, agenți anti-psihotici sau care măresc conștiența. Utilizarea compușilor din invenție în oricare dintre aceste situații terapeutice se încadrează în domeniul acestei descrieri.

în cele ce urmează, invenția va fi descrisă, în general, și cu ajutorul unor exemple specifice. Trebuie înțeles faptul că această descriere nu intenționează să limiteze domeniul invenției și că unele variații cunoscute în domeniu și care vor fi considerate echivalente de către cel care le pune în practică se încadrează, de asemenea, în scopul invenției.

RO 120772 Β1

Transformările chimice necesare pentru efectuarea sintezei compușilor din invenție 1 sunt bine cunoscute în domeniu. Tehnicile chimiei peptidelor atât în soluție, cât și pe suporturi solide, sunt deosebit de relevante. Metodele fazei în soluție sunt descrise în următoarele 3 referințe: Law, H.B. and Du Vigneaud, V., J. Am. Chem. Soc. 82,4579-4581,1960; Zhuze, A.L. și colab., Coli. Czech. Chem. Comm. 29,2648 - 2662,1964; și Larsson, L.-E. Și colab., 5 J. Med. Chem. 21, 352 - 356, 1978. Metodele în faza solidă sunt prezentate în: Merrifield, R.B., J. Am. Chem. Soc. 85, 2149, 1963; Merrifield, R.B., Biochemistiy 3, 1385, 1964; și 7 Konig, W and Geiger; R., Chem. Ber. 103,788,1970.

Procedeul folosit de inventatori este discutat mai jos în linii mari și apoi este exempli- 9 ficată în detaliu. Pentru cineva familiarizat cu practica chimiei peptidelor este evident că ordinea în care au loc unele etape poate varia. Nu este în intenția inventatorilor excluderea aces- 11 tor variații evidente din scopul invenției. Cel mai des, materia primă este un N-alchil aminoacid protejat de formula generală 1. 13

P² (CHîlo-N-P³ (1)

P'-N-CH-COzH 19

R 21

R și n sunt aleși, în linii mari, dintre variantele descrise mai sus. P este o grupare de protejare a azotului. O variantă deosebit de preferată pentru P¹ este 9-fluorenilmetil-oxicarbonil 23 (Fmoc).

Atunci când A în compusul țintă urmează să fie H atunci fie P² este o grupare de pro- 25 tejare a azotului care se deosebește de P¹ (de exemplu, benziloxicarbonil) și P³ este H sau același cu P², sau P² și P³ împreună sunt o grupare de protejare divalentă pentru azot (de 27 exemplu ftaloil).

Atunci când A este -C(=NH)NH₂ atunci P² este fie H, fie o grupare de protejare ca mai 29 sus și P³ este -C(=NP⁴)NH2, unde P⁴ este o grupare de protejare și este, de preferință, aceeași cu P². Cel care va pune în practica va observa că aceste guanidine protejate pot 31 exista sub formă de tautomeri și de izomeri poziționali. Deși -(CH2)_n-N(P²)P³ este definit ca 2^A, izomerii 2^B, 2^C și 2° pot fi, de asemenea, considerați ca echivalenți ai acestei structuri 33 pentru scopurile acestei descrieri.

			35
N-P	N-H	N-P
p H	p ϋ	P 1 -(CH₂)_n-N-C-NH-P	37
- (CH₂)_n - N - C - NH₂	- (CH₂)„-N - C - NH - Ρ
2^a	2^b	2^C

NH-P 41 (CH₂)_n-N - C ~ NH —P

2^D 43

Atunci când N-alchil aminoacizii protejați cu formula generală 1 nu se găsesc pe piață, ei pot fi preparați prin metodele descrise în literatură, sau prin metode analoage 45 acestora.

Presupunând că se folosesc metode în fază solidă, aminoacidul 1 este atașat la o 47 rășină corespunzătoare pentru a obține compusul 3 ca un prim intermediar.

RO 120772 Β1 (3) (CH^-N-P³ p’-N-CH-COz-flej

R unde Res reprezintă rășina polimerică.

P¹ este scindat și FmocAbu (SCF₂CH₂CO₂-Bu)OH este cuplat pentru a obține compusul 4.

t~BuO₂C(CH₂)2-S~(CH₂)₂ p²

(4)

Peptidă este extinsă prin cuplare secvențială cu FmoaAsn, FmocY, Fmoclle și apoi BocX. Atunci când X este D-Trp este bine să se protejeze azot indolului sub forma derivatul său de formil. Folosirea Boc-protecției pentru acest aminoacid permite scindarea simultană a t-butil esterului și a grupării de protejare N-terminale. în această etapă, este prezent intermediarul 5.

t - BuO₂C(CH₂)₂ - S - (CH₂)₂ (CjH₂)_n - N - P³

Boc-X-Ile- Y - Asn-NH-CH-CO-N-CH-CO₂-/tes (5)

Peptidă este scindată din rășină folosind condiții standard adecvate și apoi este esterificată, de exemplu, prin tratare cu bromură de benzii, pentru a da benzii esterul 6.

p² t - BuO₂C(CH₂)₂ - S - (CH₂)₂ (CH₂)_n -1 - P³

Boc —X —Ile —Y-Asn-NH —CH-CO-^-CH-CO₂-CH₂Ph (6) (Care poate fi scris sub forma

(6}) u-N-CH-COi-CHîPh

RO 120772 Β1

Gruparea Boc și f-butil esterul sunt scindate prin tratament cu acid și amină și grupările de acid care rezultă sunt condensate pentru a forma macrociclul. Benzii esterul este apoi redus pentru a obține alcoolul primar al compusului țintă, de exemplu prin reacția cu borohidrură de sodiu în izopropanol apos. în mod convenabil, în timpul acestei transformări poate avea loc și îndepărtarea grupelor de protejare care au mai rămas. Dacă nu este cazul, este necesară o etapă finală de deprotejare. Produsul este izolat și purificat folosind tehnici standard.

Următoarele exemple specifice se realizează conform acestei descrieri generale. Ele sunt reprezentative pentru compușii din prezenta invenție. Se folosesc următoarele abrevieri: TBTU tetrafluorborat de2-(1-H-benzotriazol-1-il)-1,1,3,3-tetrametiluroniu Boc fe/j-butiloxicarbonil

Fmoc 9-fluorenilmetiloxicarbonil

TFA acid trifluoracetic

DMF dimetilformamidă

DBU 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă

Bn benzii

Om ornitină

Pht ftaloil

Aminoacizii protejați se obțin după cum urmează:

FmocAbu (SCH₂CH₂CO₂t-Bu) preparat conform Prochazka, E., și colab., Coli. Czech. Chem. Comm. 57, 1335, 1992;

FmochTMeOrn (Pht) preparat pe o cale asemănătoare celei folosite pentru derivatul de lizină de către Freidinger, R.M. și colab., J. Org. Chem. 48, 77,1983;

Fmoc-alolle preparat conform lui Ten Kortenaar, P.B.W. și colab., Int. J. Peptide Protein Res. 27, 398, 1986;

FmocAla (3,3-dietil) preparat conform lui Eisler, K. și colab., Coli. Czech. Chem. Comm. 31, 4563, 1966;

Boc-D-Trp(CHO); Boc-D-Nai; FmocAsn; Fmoclle; FmocVal; FmocLeu; FmocCha toate din Bachem (CH și USA).

Exemplul 1

Mya - D -Trp - Ile - alolle - Asn - A^bu -jq — - CH₂OH

CHj CH₂CH₂CH₂NII₂

Ia: Boc - D — Trp (CHO) — Ile - alolle — Asn — Abu - N“MeOm(Ft)OBn

SCH₂CH₂CO₂t - Bu

Peptida este sintetizată folosind metoda în faza solidă pe rășină o—clorotitril și cu prin tehnica Fmoc. 41

Primul aminoacid, FmocN^aMeOrn(Pht)OH, este atașat la rășină. Scindarea grupării

Fmoc are loc cu 2% DBU în DMF. Alte reziduuri se cuplează secvențial, terminând cu Boc-D- 43 Trp(CHO)OH. Peptida legată la rășină este tratată cu un amestec de 1:2:7 acid acetic/trifluoretanol/diclormetan, după care amestecul este filtrat, iar acesta este supus evaporării și 45 uscării prin congelare. Acidul de peptidă care rezultă este esterificat prin reacția cu bromurâ de benzii (2 ech.) și diizopropiletilamină (2,5 ech.) în DMF timp de 27 h. Solventul este eva- 47 porat și reziduul este uscat prin congelare din acid acetic.

RO 120772 Β1

Mpa - D - Trp (CHO) - Ile - alolle - Asti - Abu - N^aMeOm (Pht)OBn

Gruparea Boc N-terminală și t-butil esterul din compusul cu formula la sunt scindate prin tratare cu 95%TFA/2,5% anisol/2,5% apă timp de 1,5 h la temperatura camerei. TFA-ul este evaporat și produsul este precipitat prin adăugare de dietil eter. Peptidă este ciclizată prin tratare cu TBTU (1 ech.) și N-metilmorfolină (17 ech.) în DMF la temperatura camerei. Solventul este evaporat și peptidă Ib este purificată prin cromatografie în fază inversă.

Benzii esterul Ib purificat este tratat cu NaBH₄ (7 ech.) în soluție într-un amestec de izopropanol/apă (6:1) la temperatura camerei timp de 22 h sub o atmosferă de gaz inert. Se adaugă acid acetic (18 ech.) și amestecul este încălzit la 80*C timp de 6 h. Solventul este evaporat și produsul peptidic Ic (='peptidă I) este purificat prin cromatografie lichidă cu faza inversă: fază staționară; Kromasil® 13μ sau 5μ, 100 Â, C sau C₉ (EKA Nobel, Suedia): fază mobilă; acetonitril/ 0,1% TFA în apă. Se obțin 14 mg produs. Spectrometria de masă (ionizare prin electropulverizare, analiza cu captare de ioni, mod pozitiv) indică o masă moleculară conformă structurii propuse (s-au găsit m/z = 830,5 [MH⁺]; calc, pentru [C₄₀H₆₃N₉O₈S+H⁺] m/z=830,5).

Exemplele 2-7. Folosind aceeași metodă ca în exemplul 1, și prin substituirea cu aminoacizii corespunzători a Boc-D-Trp(CHO)OH și Fmoc-alolleOH, se prepară peptidele enumerate în tabelul 1.

Tabelul 1

Datele de spectroscopie de masă

H - CH₂OH

CH₃ CHîCHzCHîNHî

Peptidă	X	Y	Spectrul de masă
			Calc MH⁺	Găsit
I	D-Trp	Leu	830,5	830,4
III	D-Trp	Val	816,4	816,4
IV	D-Trp	Cha	870,5	870,5
V	D-Trp	Ile	830,5	830,5
VI	D-Trp	Alolle	841,5	841,5
VII	D-Trp	Ala(3,3-dietil)	844,5	844,5

Se prepară, conform metodelor descrise în W095/02069, un număr de amide peptidice de referință, pentru a compara proprietățile din prezenta invenție cu cele cunoscute în domeniu. Aceste peptide de referință sunt enumerate în tabelul 2.

RO 120772 Β1

Tabelul 2

Peptide de referință

Mpa-X- Ile-Y-Asn-Abu-y — CONH

CHj CH2CH2CH2NH2

Peptida	X	Y
r-IX	D-Trp	alolle
r-X	D-Trp	Val
r-XI	D-Nal	alolle

Exemplul 8. Folosind metoda din exemplul 1, dar substituind N^a-etil-ornitina cu N^ametil aminoacidul, se prepară următoarea peptidă (VIII) (găsit m/z = 855,1 calc, pentru [C₄₁H₆₅N₉O8S+HH m/x-855,5).

- D - Nai - Ile - alolle - Asn - Abu - N — CH - CONH

CH₃-CH₂ CH₂CH₂CH₂NH₂

Peptida VIII

Exemplul 9. Evaluarea biologică a compușilor

Compușii din prezenta invenție pot fi testați într-un număr de sisteme biologice in vitro și in vivo. Aceste sisteme de testare sunt alese pentru a fi cât mai relevante cu putință pentru pacienții umani.

i) Testul legării receptorului de oxitocin

Receptorii umani recombinanți de oxitocin sunt exprimați fie în celule CHO, fie în celule HEK293 folosind tehnici standard de biologie moleculară. O fracțiune de membrană este preparată și incubată în prezența [^1Z5l]-oxitocinei și la diferite concentrații de analog heptapeptidic. Membranele sunt apoi izolate prin filtrare și radioactivitatea lor este măsurată, pentru a determina legarea oxitocinei. Analog este determinată o constantă de inhibare Kj. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

Testul de receptor al oxitocinei, constantele K_t de inhibare

Peptida	K/nM); ±SEM
I	0,25 ±0,16
II	3,2 ± 0,75
III	0,80 ± 0,30
IV	7,0 ± 1,85
V	0,1 ±0,0
VI	2,4 ± 0,85

RO 120772 Β1 ii) Efectul antagonistului in vitro într-un model de uter uman

Țesut de mușchi, de la uterul femeii în ultima etapă a sarcinii, care suferă o secțiune Cezariană, este tăiat în fâșii care sunt montate într-o baie de țesut umplută cu tampon KrebsRinger și sunt oxigenate cu gaz carbogen (95% O₂+5% CO₂). Schimbările în tensiunea izometrică a mușchiului detectate cu un traductor de tensiune sunt înregistrate cu un poligraf Grass. Este înregistrată curba concentrație-efect pentru oxitocină. Efectul măsurat în acest caz corespunde valorii nete a curbei integrate a contracțiilor timp de 10 min după administrarea agonistului (adică oxitocină). Este selectată o concentrație de oxitocin care dă cel puțin jumătate din răspunsul maxim. Această concentrație de agonist este administrată țesutului în prezența a diferite concentrații de analog heptapeptidic de antagonist și răspunsul este înregistrat. Concentrația de antagonist necesară pentru a reduce răspunsul la 50% din valoarea sa de control este determinată prin analiza regresiei și este dată aici ca o valoare IC₅₀. [valoare IC50=concentrația antagonistului necesară pentru a reduce efectul unei doze date de agonist cu 50%]. Rezultele sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4

Inhibarea efectului agonistului (model de uter)

Peptida	IC₅₀, model de uter uman (nM)
I	5±1
r-VIII	18±3

iii) Model de șobolan in vivo

Șobolanii Sprague Dawley (cca 250 g) în estru natural sunt anesteziați cu Inactin (0,5 mg/100 g din greutatea corpului, i.p.). Activitatea miometriumului este măsurată cu ajutorul unui cateter fixat în cavitatea uterină și umplut cu soluție Lockes modificată. Cateterul este conectat la un traductor de forță P23d Statham și contracțiile sunt înregistrate cu un poligraf Grass (model 7D).

Este înregistrată curba de răspuns la doză de oxitocină (2x10^J’-5x10'³pmol/kg). în acest caz răspunsul este cuantificat prin integrarea curbei pe perioada celor 15 min după injectarea agonistului. Este selectată o doză de oxitocină, care dă un efect corespunzător la o contracție intralumenară cu presiunea 10-30 mm Hg și în secțiunea liniară a curbei. Această doză de oxitocină este administrată animalului împreună cu cel puțin două doze de antagonist și este înregistrat efectul. Doza de antagonist care reduce efectul agonistului până la 50% din valoarea sa de control este determinată prin interpolare și este dată aici ca valoare ID₅₀. [Valoare ID₅₀=doza de antagonist necesară pentru a reduce efectul unei doze date de agonist cu 50%]. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.

în acest model este determinată, de asemenea, durata de acțiune a antagoniștilor. Este selectată o doză de oxitocină (2x10 ⁴-5x10-³pmol/kg) care dă un efect care corespunde cu jumătate din efectul maxim (această doză este ED50). Efectul determinat este același ca pentru determinarea de ID50 definită mai sus. Este selectată o doză de antagonist (8x10 ⁴4x10 ³pmol/kg) astfel încât să dea o inhibare de cel puțin 50% a răspunsului la agonist. La începutul experimentului, erau co-administrate doze unice de agonisiși antagonist. La intervale de 20 de min după administrare, se administrau numai doze de agonist și răspunsul era măsurat. Timpul necesar pentru ca inhibarea efectului agonistului să scadă la 25% din valoarea inițială este determinat prin interpolare și este dată aici ca valoarea t75. [Valoarea t₇₅=perioada de timp necesară pentru ca eficiența unei doze unice să scadă cu 75%]. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.

RO 120772 Β1

Tabelul 5 1

Inhibarea efectului agonistului (model de șobolan in-vivo)

Peptidă	ICgo, model de șobolan (nmol/kg)	t₇₅ model de șobolan (min)
I	2,9 ±0,3	169 ±2
r-IX	2,9 ±0,3	180 ±9

Reiese în mod evident din rezultatele prezentate în tabele 3-5 faptul că, compușii din 7 prezenta invenție sunt cel puțin la fel de buni precum compușii dinaintea lor pe modelul șobolan, atât din punct de vedere al potenței, cât și al duratei de acțiune, și că sunt superiori 9 compușilor precedenți pe modelul uman superior.

Exemplul 10. Formulări farmaceutice11

Soluție în ser izotonic tamponat pentru injectare i.v.

Se prepară următoarele soluții:13

Soluția A (0,02 M acid citric)15

Monohidrat de acid citric..............................................0,42 g

Apă distilată ad.....................................................100 ml17

Soluția B (0,04 M fosfat acid disodic)19

Na₂HPO₄-2H₂O....................................................0,712g

Apă distilată ad.....................................................100 ml21

La 27 ml de soluție A se adaugă 23 ml de soluție B, 0,81 g de NaCI și 0,322g peptidă I acetat. pH-ul este ajustat la 4,5 cu soluția A, după care se adaugă apă distilată pentru a ajunge la un volum total de 100 ml. în final, amestecul este filtrat prin 0,22 pm de SterivexGV. Aceasta duce la obținerea unei soluții izotonice care conține 0,3 mg/ml de peptidă I (calculată ca bază liberă) corespunzătoare pentru injectarea intravenoasă.

Tablete pentru administrarea orală

Se combină următoarele componente:

Peptidă 1 acetat...................................................108mg

Manitol ............................................................7,7g

Lactoză............................................................6,0g

Celuloză microcristalină...............................................6,0g

Carboximetil celuloză reticulată ....................................... 200mg

Talc............................................................. 800mg

Stearat de magneziu ............................................... 200mg

PolivinilpirolidonăV etanol....................................... Pentru legare

Amestecul este turnat sub formă de tablete folosind metode standard. Amestecul este39 suficient pentru a prepara 100 de tablete care conțin fiecare 1 mg de peptidă 1 (calculată ca bază liberă).41

Tabletă enterică pentru administrarea orală din tabletele menționate mai sus sunt acoperite prin pulverizare cu 100 mg de 43 ftalat de acetat de celuloză (4 mg pentru fiecare tabletă).

Este, de asemenea, utilă în invenție compoziția descrisă în WO 95/25534 în care 45 agentul activ (de exemplu, desmopresin) poate fi substituit de compușii conform prezentei

RO 120772 Β1 invenții. Adaptarea compoziției pentru a se putea lucra cu cantități mai mari de agenți activi necesari pentru a fi încorporați în tabletă poate fi ușor făcută de către un specilist în domeniu.

Exemplul 11. Evaluarea stabilității

Soluțiile de analogi de heptapeptidă din prezenta invenție se prepară cu compoziții reprezentative de formulări apoase. Soluțiile se țin timp de câteva săptămâni la 50’C și se extrag periodic alicoți pentru analiză prin HPLC. Peptidele de referință sunt studiate în paralel. Degradarea este determinată ca pierdere de peptidă (% în greutate pe săptămână), independent de natura produșilor de descompunere. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6

Test de stabilitate

Peptida	Compoziția soluției de test	Degradarea la 50*C (greut. % săptămână)
I	Tampon izotonic citrat/fosfat, pH 4,5	0,4
r- IX	Ca mai sus	2,9
III	Ca mai sus	0,7
r-X	Ca mai sus	4,3
VI	Ca mai sus	1.2
r-XI	Ca mai sus	4,0

Rezultatele prezentate mai sus indică, in mod clar faptul că, compușii din invenție sunt mai stabili în soluție decât compușii descriși în stadiul tehnicii. în practică, această stabiliate mărită indică faptul că formulările apoase au un termen de valabilitate mai mare și au mai mică nevoie de a fi ținuți la rece. Pe lângă economiile care rezultă, există beneficii atât din punct de vedere al siguranței, cât și al convenabilității, deoarece nevoia de a prepara doze individuale imediat înaintea administrării este mult scăzută.

Procedeul de producere este, de asemenea, avantajos, deoarece compușii vor fi mult mai rezistenți la descompunere în timpul și după purificare.

Claims

Revendicări

1. Analog de heptapeptidă, caracterizat prin aceea că are activitate de antagonist de oxitocină și care constă dintr-un radical S de hexapeptidă și un reziduu de Z de β-aminoalcool C-terminal legat la partea S printr-o legătură amidică, unde β-aminoalcoolul Z este:

-nr-ch-ch₂oh

I ^(Z)

Q unde Q este (CH₂)-NH-A, n este 1...6, și A este H sau -C(=NH)NH₂, și unde R este CH₃ sau C₂H₅;

și radicalul S este

Mpa-X^Ile-Y-Asn-Abu- (S)

RO 120772 Β1 unde Mpa, lle, Asn și Abu au următoarele înțelesuri Mpa reziduu de acid 3-mercaptopropionic (denun lle reziduu de izoleucină

Asn reziduu de asparagină

Abu reziduu de acid a-aminobutiric;

și unde

X este un α-aminoacid D-aromatic; și reziduu de acid 3-mercaptopropionic (denumit desaminocisteină) reziduu de izoleucină reziduu de asparagină reziduu de acid a-aminobutiric;

Y este un α-aminoacid alifatic.

2. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că X este9 reziduul aminoacil al D-triptofanului sau p-(2-naftil)-D-alaninei.

3. Analog de heptapeptidă conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că Y este11 reziduul amino acil al uneia dintre valină, leucină, izoleucină, aloizoleucină, ciclohexilalanină, β, β-dietilalanină sau ciclohexilglicină.13

4. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că Y este reziduul amino acil al uneia dintre valină, leucină, izoleucină, aloizoleucină, ciclohexilalanină,15 β, β-dietilalanină sau ciclohexilglicină.

5 unde Μ este (CH₂)_n-N(Pht) sau -(CH₂)_n-N(P)-C(=NP)NP₂ în care una sau două dintre grupările P sunt grupări de protejare a azotului și restul sunt hidrogen, n este 1...6 și R¹ este

5. Analog de heptapeptidă conform revendicării 4, caracterizat prin aceea că n este 17 2, 3 sau 4.

6. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că n este 19 2, 3 sau 4.

7 CH₃ sau C₂H₅, folosind o sare borhidrură sau o borhidrură substituită sau boran.

7. Analog de heptapeptidă conform revendicării 6, caracterizat prin aceea că X este 21 reziduul amino acil al D-triptofanului sau p-(2-naftil)-D-alaninei.

8. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că X este 23 reziduul de amino acil al D-triptofanului sau β-(2-η3ίΙΐΙ)-0-3ΐ3ηΐηβΐ, Y este reziduul amino acil al uneia dintre valină, leucină, izoleucină, aloizoleucină, ciclohexilalanină, β, β-dietilalanină 25 sau ciclohexilglicină și π este 2, 3 sau 4.

9. Analog de heptapeptidă conform revendicării 8, caracterizat prin aceea că este 27 ales dintre:

CHj CH₂GH;CH₂NHî

Ile-al loIle'Asn-Abu-N---CH-CHjOH

C»₃ C!f₂CH₂CH₂CIl_?Nn₃

Mpa-D-Trp-Ile-alloIie-Asn-Abu-N---CH-CH_aOH

CHs CHjCHîNHî

RO 120772 Β1

Hpa-D-Trp-Ile-alloIle-Asn-Abu-N---CH-CHzOH

Ϊ------------------------------------------------------1 | |

CH) CH₂CH₂CH₂NH-C-NH

I nh₂

M^a-D-Trp-Ile-Ala(3, 3-dlethyl)-Asn-Abu-N---CH-CHjOH

CH) CH2CH2CH2NH2

Mpa-D-Nal-Ile-alloIle-Asn-Abu-N---CH-CH₂OH ~---------------------------------i I I

CHj CHîCKiCHjNHa

Mya-D-Nal-Ile-Ala(3,3-diethyl) -Agn-Abu-N---CH-CHtOH

CK₃ CH₂CH₂CHjNH₂ ch-ch₂oh

I

CH) CH₂CH₂CH₂NH₂

Mpa-D-Irp-Ile-Leu-Asn-Abu-N---CH-CH₂OH î------------------------------------------1 I J

CHj CHîCH_aCH₂Nli_z

Mpa-D-Trp-Ile-Val-Asn-AbU-N—CH-CH₂QH

Ϊ------------------------------------------1 | |

CH) CH₂CH_zCH₂NH₂ a-D-Trp-Ile-Cha-Asn-Abu-N---CH-CHjOH

CH, CHaCHzCHîNHî

10. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are structura:

Mpa-D-Trp-Ile-alloIle'Asn-Abu-N---CH-CH₂OH t------------------------------------------------------1 I |

CH, CHîCHiCH^NHî

11. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, are structura:

Mpa-n-Ttp-Ile-al]ol 1e-Asn-Abu-N---CH-CH₂OH

I------------------------------------------------------1 | |

CHj CHjCHzOhCHîNHj

RO 120772 Β1

12. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are 1 structura:

CHj

13. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are structura:

14. Analog de heptapeptidă conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are structura:

I le-alloIle-Asn-Abu-N—CH-CHjOH

CH, CH,CH₂CH₂NH_?

15. Compoziție farmaceutică, caracterizată prin aceea că,cuprinde o cantitate eficientă din punct de vedere farmacologic dintr-un analog de heptapeptidă definit în revendi- 21 carea 1 și un purtător acceptabil farmaceutic.

16. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că 23 este o soluție apoasă pentru administrare nazală, subcutanată sau intravenoasă.

17. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că 25 purtătorul include un agent de tamponare.

18. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că 27 este sub formă de tabletă, capsulă, granule și similarele pentru administrare orală.

19. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că, 29 cuprinde un amestec intim între un analog de heptapeptidă sau o sare a acestuia și aditivul, învelit cu o acoperire enterică, în particular o acoperire enterică care nu este ușor solubilă 31 la pH 5,0 sau mai mic.

20. Utilizare a unui analog de heptapeptidă definit în revendicarea 1, pentru fabrica- 33 rea unui medicament pentru reducerea sau blocarea contracției mușchiului uterin.

21. Utilizare a compoziției definite în revendicarea 15, pentru fabricarea unui medi- 35 cament pentru reducerea sau blocarea contracției mușchiului uterin.

22. Utilizare conform revendicării 21, în care contracția mușchiului uterin este aso- 37 ciată cu travaliul dinainte de termen.

23. Utilizare conform revendicării 21, în care contracția mușchiului uterin este aso- 39 ciată cu durerile menstruale.

24. Utilizare a unui analog de heptapeptidă definit în revendicarea 1, pentru tratarea 41 neoplaziilor și a hiperplaziilor, a schizofreniei, a dereglărilor de comportament, a disfuncției erectile, a inflație și a eliberării necorespunzătoare de lapte sau cu agent pentru creșterea 43 percepției, agent imunomodulator și pentru reglarea fertilității.

25. Procedeu pentru prepararea unui analog de heptapeptidă definit în revendi- 45 carea 1, caracterizat prin aceea că.cuprinde etapa de reducere a unui compus corespunzător în care Z este: 47

RO 120772 Β1

-NR^x~CH-CO-OBn I

Μ (Y)

9 26. Procedeu conform revendicării 25, caracterizat prin aceea că borhidrură este

NaBH₄.