RO89820B1

RO89820B1 - Implanturi elastice, pentru osteosinteza elastica stabila, a fracturilor femurului si, respectiv, tibiei, precum si instrumentar de lucru

Info

Publication number: RO89820B1
Application number: RO120633A
Authority: RO
Inventors: Andrei Firica; Alexandru Ioan Bogdan Manof; Dragos Gheorghiu
Original assignee: îNTREPRINDEREA INDUSTRIA TEHNICO MEDICALA
Priority date: 1985-11-05
Filing date: 1985-11-05
Publication date: 2002-06-28
Also published as: BR8606956A; US5013314A; WO1987002572A1; EP0245287A1; US4915092A; CN86106939A; DD279402A5; DD284597A5

Description

Invenția se referă la niște implanturi elastice, folosite în osteosinteză elastică, stabil, a fracturilor colului femural, a fracturilor masivului trochanterian, a fracturilor subtrochanteriene, mediodiafizare, supra și intercondiliene ale femurului și ale fracturilor diafizare ale tibiei, precum și la un instrumentar de lucru, necesar introducerii/extragerii implanturilor elastice în/din os.

Sunt cunoscute implanturi elastice, pentru osteosinteză focarelor de fractură diafizare ale tibiei și ale fracturilor supraintercondiliene, mediodiafizare și subtrochanteriene ale femurului sau fracturilor instabile ale masivului trochanterian, constituite dintr-un corp lung, subțire, prevăzut cu o porțiune mediană lungă, racordată prin intermediul unor porțiuni curbate cu niște porțiuni de capăt scurte, anterioară, respectiv posterioară, aceasta din urmă fiind continuată cu o porțiune aplatisată, în care este practicată o fereastră, precum și implanturi elastice pentru osteosinteza focarelor de fractură ale colului femural, care sunt alcătuite dintr-un corp prevăzut cu o porțiune dreaptă, lungă, racordată prin intermediul unei porțiuni curbe cu o porțiune scurtă de capăt, porțiunea dreaptă continuându-se cu o porțiune posterioară aplatisată în care este prevăzută o fereastră sau o porțiune în formă de crosă.

Dezavantajele acestor implanturi constau în aceea că montajul realizat, în final, prin introducerea în os a mai mult de două implanturi elastice, în vederea stabilizării focarului de fractură, este greu de realizat și prezintă un grad mare de rigiditate, ceea ce prelungește inutil durata intervenției chirurgicale, creând totodată, datorită rigidității, condiții biomecanice nefavorabile vindecării fracturii, iar fixarea lor în os nu prezintă siguranță în timp, existând posibilitatea alunecării lor, care se poate produce la exteriorul osului, perforând astfel tegumentul, sau în canalul me dular, fapt care conduce la destabilizarea focarului fracturat.

Sunt cunoscute instrumentare pentru introducerea/extragerea unui implant elastic în/din os, care cuprind un instrument pentru baterea unui implant elastic, lung și subțire, format dintr-un corp prevăzut cu un cap activ, având un canal înfundat, în care pătrunde porțiunea aplatisată a implantului, iar într-o zonă mediană a corpului este practicată o gaură străpunsă, prin care este introdusă o tijă cu ajutorul căreia poate fi schimbată poziția implantului, în timpul baterii, un instrument pentru depărtarea de corticala diafazei osului a porțiunii aplatisate a implantului, în vederea creării posibilității de extracție din os a acestuia, și format dintr-un corp alungit, prevăzut cu un capăt activ sub formă de pană și respectiv cu un capăt având un guler circular și o porțiune scurtă aplatisată între care este o porțiune cilindrică (Synthea), un instrument tot pentru ridicarea porțiunii aplatisate a implantului, constituit dintr-un corp având un capăt activ curbat spre în sus, aplatisat, un instrument pentru realizarea unui orificiu în os, în vederea introducerii după un anumit traseu al implantului elastic, alcătuit dintr-un corp având o porțiune dreaptă, delimitată de către niște porțiuni anterioară și respectiv posterioară, înclinate față de porțiunea dreaptă, porțiunea anterioară continuându-se cu un capăt activ, îndreptat spre în sus, cu patru muchii convergente spre vârf, fiecare muchie fiind formată din câte două porțiuni drepte, care fac între ele un unghi obtuz, un instrument pentru extragerea din os a implantului elastic constituit dintr-un corp alungit, terminat cu un capăt sub formă de crosă și respectiv un mâner, capătul în formă de crosă fiind introdus în fereastra practicată în porțiunea aplatisată a implantului, un instrument pentru baterea implanturilor în cazul stabilizării focarului de fractură a colului femural, constituit dintr-un corp în formă de manivelă, terminat cu un capăt activ inferior, în care este practicat un canal înfundat în care pătrunde porțiunea aplatisată a implantului, iarîn zona mediană a corpului este montată o tijă de poziționare în timpul baterii implantului, un instrument pentru modificarea curburii implanturilor elastice, constituit dintr-un mâner de care este fixat un corp prevăzut cu două fălci fixe, înclinate față de un plan orizontal, delimitând o deschidere în care este introdus implantul, un instrument pentru ghidarea implantului elastic lung în timpul baterii, format dintr-un corp cilindric în care este introdus implantul elastic lung, corpul având un capăt filetat care este fixat într-o mufă a unei nicovale, în aceasta din urmă fiind montată o tijă cu ajutorul căreia este poziționat implantul în timpul baterii, un instrument pentru degajarea din os a unui implant, prevăzut cu un capăt posterior sub formă de crosă, format dintr-un corp alungit terminat cu un mâner și respectiv cu o porțiune sub formă de paletă aplatisată, curbată spre în sus, având o porțiune de capăt îndreptată posterior, un instrument pentru realizarea unui impact în vederea realizării extragerii implantului elastic din os, constituit dintr-un corp cilindric de care este articulată, cu ajutorul a două bolțuri, o coadă, astfel încât în timpul baterii este evitat pericolul împănării corpului pe tija instrumentului de extragere, un instrument pentru prinderea implantului, în vederea curbării lui, constituit dintr-un suport pe care este fixat un corp în care este practicată o degajare în care sunt montate un bac inferior fix, profilat superior și respectiv un bac superior mobil, susținut de către o tijă acționată prin intermediul unui excentric de către un mâner, un instrument pentru crearea forței de impact, constituit dintr-o coadă prevăzută cu o fereastră alungită longitudinal, în care este fixat un cap activ de formă cilindrică, terminat cu niște suprafețe plane, prinderea cozii de cap făcându-se în zona mediană a acestuia din urmă, un instrument pentru împingerea în os a unui implant elastic, format dintr-un corp cilindric, terminat cu o nicovală și respectiv cu un cap activ cilindric, având un diametru exterior mai mare decât cel al restului corpului, în care este practicat un canal circular delimitat de către un perete drept, în care poate fi introdusă porțiunea aplatisată a implantului și respectiv un mâner multifuncțional format dintr-o coadă de care este prins un corp, în care este practicat un canal longitudinal, având o porțiune anterioară delimitată de un perete profilat, canalul fiind în comunicație cu un canal transversal în care este montat un zăvor terminat cu o furcă, montat sub acțiunea forței înmagazinate într-un arc.

Dezavantajele acestor instrumente constau în aceea că instrumentele pentru baterea unui implant elastic lung, pentru depărtarea de corticala diafizei osului a porțiunii aplatisate a implantului, pentru baterea implantului în cazurile de stabilizare a focarelor de fractură ale colului femural, pentru ghidarea implantului elastic lung și respectiv pentru împingerea în os a implantului, nu pot fi folosite decât în condițiile în care implantul este terminat cu o porțiune aplatisată sau cu un capăt sub formă de crosă, instrumentul pentru modificarea curburii nu permite prinderea fermă a implanturilor decât în porțiunea de mijloc. Instrumentul prevăzut cu o porțiune sub formă de paletă pentru degajarea din os nu poate fi folosit decât în cazul implantului cu un capăt posterior sub formă de crosă, instrumentul pentru realizarea unui impact necesar extragerii implanturilor elastice din os este greu de manevrat, deoarece nu permite mișcări de rotație ale cozii, în raport cu corpul, iar instrumentul pentru prinderea implantului, în vederea curbării lui, nu permite curbarea acestuia decât în porțiunea sa de mijloc.

De asemenea, instrumentul pentru crearea forței de impact necesită aplicarea unui efort relativ mare, în cazul în care sunt necesare forțe de impact cu valori mari, iar mânerul multifuncțional nu permite aplicarea, prin intermediul lui, asupra instrumentelor fixate în el, a unor forțe cu valori relativ mari.

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția de față, constă în realizarea unui montaj care stabilizează și focarele de fractură instabile, cât și extinderea principiului osteosintezei elastice cu beneficiile biomecanice la toate fracturile femurului și diafizei tibiei, concomitent cu posibilitatea executării, cu ușurință, a intervenției chirurgicale atât în cazul osteosintezei cu implanturi elastice scurte, cât și cu implanturi elastice lungi.

Implanturile conform invenției înlătură dezavantajele soluțiilor cunoscute și rezolvă problema tehnică propusă, prin aceea că sunt constituite din niște tije scurte, dintre care una superioară și cealaltă inferioară, folosite în osteosinteză pentru fracturile osului femural, precum și dintr-o tijă lungă, folosită ca atare sau împreună cu altă tijă lungă și cu tijele scurte, în cazul stabilizării fracturilor cu dublu focar acestea intersectând gâtul femurului și fiecare din porțiunea femurului situată sub trochanterianul mare, sau numai împreună cu o altă tijă lungă pentru stabilizarea fracturilor diafizare ale tibiei și femurului și respectiv supra și intercondilieneale femurului, tija scurtă superioară fiind constituită dintr-o porșiune activă superioară având un capăt profilat, continuată cu o porțiune curbată spre în sus, superioară, după care urmează o porțiune dreaptă racordată prin intermediul unei porțiuni curbate, inferioare, îndreptate spre în jos cu o porțiune înclinată față de o direcție orizontală, terminată cu o ureche, tija scurtă inferioară fiind constituită dintr-o porțiune activă, dreaptă, scurtă, superioară, având un capăt profilat, racordată prin intermediul unei porțiuni superioare, curbată spre în jos, cu o porțiune lungă curbată spre în jos, ra cordată la rândul ei cu ajutorul unor porțiuni intermediară și respectiv inferioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, cu o porțiune înclinată față de o direcție orizontală cu o ureche, tija lungă fiind alcătuită dintr-o porțiune dreaptă, lungă, terminată cu un capăt profilat, care favorizează pătrunderea și direcționarea în os, racordată prin intermediul unei porțiuni inferioare și respectiv superioară, curbate spre interior respectiv spre exterior, cu o porțiune plată îngustă și o porțiune de capăt, lățită, plată sau curbată spre interior, astfel dimensionată încât oprește pătrunderea completă a tijei lungi în canalul medulan, tija scurtă inferioară având în porțiunea curbată inferioară, îndreptată spre în jos, o rază de curbură egală cu cea a porțiunii superioare, curbate spre în sus, cuprinsă între 1 și 3 cm, iar axa porțiunii active superioare este paralelă cu axa porțiunii înclinate față de o direcție orizontală și formează cu axa porțiunii drepte lungi un unghi de 40-70°, porțiunea dreaptă, lungă, având o suprafață inferioară, plană, mărginită de o suprafață superioară de formă tronconică în secțiune, cu baza mică situată spre suprafața inferioară plană, tija scurtă inferiaoră având în porțiunea lungă, curbată spre în jos, o rază de curbură cuprinsă între 7 și 10 cm, iar razele de curbură ale porțiunilor intermediară și respectiv inferioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, sunt legate între ele și au valori cuprinse între 1/2 până la 1/3 din raza de curbură a porțiunii lungi, curbate spre în jos, aceste raze fiind mai mici decât raza de curbură a porțiunii superioare, curbate spre în jos, planul în care este situată urechea - aceasta din urmă având o suprafață inferioară, plată, mărginită de o suprafață de formă tronconică cu baza mică situată spre suprafața inferioară - formând cu un plan orizontal un unghi de 40°...70°, iar axa porțiunii active, drepte, scurte, superioare formează cu un plan orizontal un unghi de 40°...70°, tija lungă având capătul activ, profilat, prevăzut cu o înclinare superioară de până la 45° și o înclinare inferioară, de până la 30° sau cu niște muchii care delimitează niște fațete convergente spre axa longitudinală a tijei lungi, porțiunile inferioară și respectiv superioară, curbate spre interior, având niște raze de curbură cu valori cuprinse între 3 și 5 mm, iar porțiunea de capăt este delimitată de porțiunea plată, îngustă, prin niște praguri înclinate față de axa longitudinală a tijei, formând cu aceasta un unghi ascuțit de 60...75°, dispuse simetric în raport cu axa respectivă, porțiunile inferioare și respectiv superioară curbate spre interior și respectiv spre exterior fiind semiaplatizate, lățimile acestor porțiuni fiind egale cu lățimea porțiunii plate, înguste, și respectiv cu diametrul porțiunii drepte lungi.

Instrumentarul conform invenției înlătură dezavantajele arătate mai înainte, prin aceea că, în scopul stabilizării focarelor de fractură, în condițiile executării unei intervenții chirurgicale, puțin șocante, cu pierderi sanguine minime, pentru introducerea atât a unei tije lungi prin orificiul practicat în os, cât și a unei tije scurte, inferioare, prin alt orificiu practicat în os, este folosit un instrument care este constituit dintr-un cuptor scurt, prevăzut cu un cap activ, având o degajare frontală, delimitată inferior de către un perete inferior, în care este practicat un locaș alungit, aflat în comunicație cu un locaș practicat într-un perete vertical, care delimitează lateral degajarea, formele locașurilor fiind astfel alese, încât să permită pătrunderea porțiunii inferioare, curbate spre interior, a tijei lungi în locașul practicat în perete, în condițiile în care o parte din porțiunea dreaptă lungă a tijei lungi pătrunde în locașul alungit, iar porțiunea superioară, curbată spre exterior a tijei respective este situată în degajarea frontală, opus acesteia din urmă, corpul având un guler circu

Iar, aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni profilate, cu o tijă scurtă, în aceasta din urmă fiind prevăzut un locaș circular, central, în corp fiind practicată o gaură străpunsă, cu un diametru astfel ales, încât să permită introducerea, prin ea, a porțiunii drepte, lungi, a tijei lungi, în vederea corectării curburii, în care scop este introdusă și printr-o gaură străpunsă practicată într-un corp lung al unui instrument pentru ridicarea în vederea extragerii din os a tijei lungi, corpul fiind terminat cu un capăt activ, curbat spre în sus, în care este practicată o degajare superioară astfel profilată încât să permită pătrunderea în ea a porțiunii drepte, lungi, a tijei lungi, în apropierea porțiunii inferioare, curbate spre interior, a tijei lungi, opus degajării superioare, corpul având un guler circular, aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni profilate, cu o tijă scurtă, în care este practicat un orificiu circular, pentru introducerea inițială a tijei scurte, superioare, pe o adâncime de 3...4 cm, în orificiul practicat în os, fiind folosit un instrument constituit dintr-un corp pe care sunt fixate o nicovală și un suport, nicovala având o porțiune cilindrică, scurtă, prevăzută cu o degajare circulară, iar suportul are o tijă filetată, care poate fi introdusă respectiv extrasă într-un/dintr-un canal în formă de L, care comunică cu exteriorul, practicat într-o lamelă, tot în aceasta din urmă fiind prelucrat un canal longitudinal, terminat cu o porțiune circulară, având o dimensiune mai mare decât cea a unui capăt care delimitează superior degajarea, astfel încât este posibilă deplasarea nicovalei de-a lungul canalului, în condițiile în care lamela este situată în dreptul degajării, fixarea lamelei de suport fiind realizată cu ajutorul unei piulițe înfiletate pe tijă, corpul având o porțiune dreaptă, pe care sunt fixate nicovala și suportul, delimitată, de o porțiune scurtă, înclinată față de axa longitudinală a porțiunii drepte și respectiv de o porțiune, de asemenea, înclinată în același sens ca și porțiunea scurtă față de această axă, porțiunea înclinată fiind în legătură, prin intermediul unui guler circular și al unei porțiuni profilate, cu o tijă scurtă, prevăzută cu un locaș circular, nicovala având o porțiune superioară, dreaptă, racordată cu o porțiune înclinată cu axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii scurte, prevăzută cu o suprafață superioară, înclinată cu axa paralelă cu axa longitudinală a porțiunii înclinate, lamela fiind prevăzută cu o porțiune de capăt, profilată, având în secțiune trasversală forma unui arc de cerc care face cu axa longitudinală a porțiunii drepte un unghi mai mic cu 5...10° decât unghiul format de porțiunea scurtă cu aceeași axă, poziționarea finală a tijei scurte, superioare, în col realizându-se cu ajutorul unui instrument care este constituit dintr-un corp scurt, terminat cu un capăt profilat, înclinat cu un unghi mai mare de 90° față de axa corpului, având un diametru mai mare decât restul corpului, prevăzut cu o fațetă frontală dreaptă, în capătul respectiv fiind practicat un locaș alungit, delimitat posterior de către un perete de formă semicirculară astfel dimensionat încât prin introducerea urechii tijei scurte, superioare, în el, porțiunea înclinată față de o direcție orizontală, a acesteia rămâne în afară, corpul fiind în legătură, prin intermediul unui guler circular și a unei porțiuni profilate, cu o tijă scurtă, prevăzută cu un locaș circular, la introducerea sau extragerea din os a tijelor scurte și respectiv lungi, folosindu-se un mâner, care permite fixarea în timpul lucrului, a instrumentului pentru introducerea tijelor scurte, inferioară și respectiv lungă, a instrumentului pentru baterea finală a tijei lungi, a instrumentului pentru introducerea finală sau ridicarea în vederea extragerii în/din os a tijei lungi, a instrumentului pentru ridicarea în vederea extragerii tijei lungi, a instrumentului pentru realizarea traseului adecvat de introducere în os a tijei lungi, a ins trumentului pentru extragerea din os a oricăreia dintre tijele scurte și respectiv lungi, a instrumentului pentru baterea tijelor scurte în vederea introducerii lor în so, a instrumentului pentru introducerea finală a tijei scurte, superioare, a instrumentului pentru modificarea curburii extremităților tijelor scurte, a instrumentului pentru degajarea din os a tijei lungi și respectiv a instrumentului pentru introducerea pe o adâncime de 3...4 cm a tijei scurte, superioare, mânerul putând fi rotit în timpul lucrului, pentru poziționarea tijei lungi în canalul medular sau a tijei scurte, inferioare, în col, cu ajutorul unui instrument care este constituit dintr-un corp cilindric, lung, terminat cu un guler cilindric, posterior și respectiv cu un guler cilindric anterior, având un diametru mai mic decât cel al gulerului, prevăzut frontal cu o degajare circulară profilată, încât să permită introducerea porțiunii intermediare a tijei inferioare, scurte, sau a porțiunii inferioare curbate spre interior, a tijei lungi, mânerul fiind constituit dintr-un corp profilat la exterior, prevăzut cu o fereastră longitudinală, terminată cu o porțiune evazată, fereastra fiind practicată într-o porțiune mediană a corpului, care se continuă cu o nicovală posterioară și respectiv un capăt activ, de formă cilindrică, în acesta din urmă fiind practicat un canal longitudinal, cilindric, continuat cu o degajare delimitată de către un perete profilat, care comunică cu exteriorul prin intermediul unui locaș cilindric, într-un plan perpendicular pe planul în care este situat canalul în capătul activ fiind practicat un canal cilindric, având axa longitudinală situată sub cea a canalului longitudinal, aflat în comunicație cu exteriorul, prin intermediul unor degajări plasate diametral opus, în canalul respectiv fiind dispus un zăvor prevăzut cu o porțiune anterioară, subțire și o porțiune posterioară, groasă, cilindrică, în care sunt practicate două canale circulare plasate decalat față de axa transversală a canalului porțiunea anterioară fiind montată sub acțiunea forței înmagazinate întrun resort, care se sprijină pe un umăr care limitează degajarea și respectiv pe un opritor anterior, montat în legătură cu zăvorul cu posibilitatea de deplasare în degajare, ceea ce permite aducerea, după caz, a porțiunii subțiri, în dreptul canalului în degajare este dispus, cu posibilitate de deplasare, un opritor posterior, de care este solidarizat zăvorul, canalul fiind în combinație cu un canal situat în același plan cu canalul, dispus perpendicular pe acesta din urmă, în care, sub acțiunea forței înmagazinate într-un resort fiind dispusă o bilă, care, în funcție de poziția zăvorului, poate pătrunde în unul din canale, menținerea resortului în canal fiind realizată cu ajutorul unui șurub, rotirea mânerului în jurul axei longitudinale în funcție de necesități, la introducerea tijei scurte inferioare, sau tijei lungi în os se face cu ajutorul instrumentului pentru introducerea finală în os a tijelor amintite, care este introdus în porțiunea evazată a ferestrei longitudinală, toate instrumentele care sunt manevrate cu ajutorul mânerului având câte unul dintre niște gulere aflate în legătură, prin intermediul uneia dintre porțiunile profilate, cu una dintre tijele scurte, prevăzută cu unul dintre locașurile circulare, ceea ce permite blocarea lor cu ajutorul zăvorului, iar pentru ghidarea tijei lungi în timpul introducerii ei inițiale în os în altă variantă constructivă cuprinde un instrument fixat în mâner, format dintr-un corp lung, în care este fixată, cu ajutorul unei piulițe, o falcă, corpul având o porțiune lungă, aflată în legătură, prin intermediul unui guler circular și al unei porțiuni profilate, cu o tijă scurtă, prevăzută cu un locaș circular, opus gulerului, corpul fiind prevăzut cu o falcă prevăzută, pe o suprafață frontală, cu o degajare semicirculară, având axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii lungi, în prelungirea fălcii fiind prevăzută o tijă scurtă, filetată la exterior, având axa longitudinală în prelungirea porțiunii lungi, care servește la ghidarea fălcii, în care scop, aceasta din urmă are o gaură străpunsă prin care pătrunde tija, prin fixarea fălcii cu ajutorul piuliței, în dreptul degajării fălcii fiind poziționată o degajare având aceeași formă cu cea a degajări lor semicirculare, iar pentru modificarea curburilor porțiunior inferioară, curbată spre exterior ale tijelor scurte, superioară și respectiv inferioară și a porțiunii drepte, lungi, a tijei lungi, în funcție de necesități, datorită profilului osului, într-o altă variantă constructivă cuprinde un instrument constituit dintr-un manșon cu margini evazate lateral, articulat printr-un bolț scurt cu un suport în formă de U, în care sunt practicate o degajare și respectiv niște fante longitudinale, marginale, despărțite de degajare de către un perete, de suport fiind fixat un limitator de cursă, cu care pot veni în contact două brațe scurte, posterioare, articulate la rândul lor printr-un bolț scurt, de două brațe scurte anterioare, acestea din urmă fiind articulate prin intermediul unui bolț, de suport, în dreptul degajării, tot de bolț fiind articulată o piesă lungă, aplatisată lateral, în care, de-a lungul axei longitudinale, sunt practicate niște găuri străpunse, piesa având un guler exterior, circular, care servește la limitarea deplasării de-a lungul ei a unui manșon ca urmare a contactului gulerului cu un prag inferior al manșonului, care este decupat lateral, astfel încât poate fi adus în contact, din lateral, cu piesa, în manșon fiind practicate niște găuri străpunse având același diametru și aceeași distanță între ele ca cele ale găurilor din piesa lungă în afara găurilor care sunt plasate de-a lungul axei longitudinale a manșonului, în acesta din urmă mai fiind prevăzute, în apropierea unui capăt anterior, înclinat, două găuri dispuse de o parte și de alta a axei longitudinale, manșonul putând fi închis cu o placă, în care sunt montate niște bolțuri groase, care pot pătrunde prin găurile din piesa lungă și din manșon și respectiv niște bolțuri subțiri, care pot pătrunde în găurile din apropierea capătului anterior al manșonului în vederea realizării unei curburi mai accentuate a porțiunii lungi a tijei lungi, brațele fiind prevăzute cu niște degajări superioare, care comunică cu exteriorul, situate la un același nivel atunci când brațele sunt aduse în poziție de lucru, în care este introdusă tija, care în această poziție este situată sub piesa lungă și manșon, prin deplasarea spre în jos a manșonului și implicit a piesei tija fiind curbată, modificarea curburilor tijelor după profilul osului fiind făcută cu ajutorul manșonului și a bolțurilor între care sunt introduse tijele, după caz, cu menținerea în poziție de lucru a piesei, prin niște găuri practicate în brațe fiind introdus un bolț, care atunci când nu se lucrează este montat în niște găuri practicate în suport, iar niște capete inferioare ale brațelor sunt introduse în fante, pentru nevoi de transport sau sterilizare manșonul împreună cu brațele și respectiv piesa lungă se rotesc în jurul bolțului, în scopul aducerii lor în perimetrul delimitat de suport, poziție în care sunt plasate sub perete, manșonul fiind răbătut în jurul bolțului blocându-se în suportul bolțurilor fiind asigurate contra desfacerii prin niște piulițe, iar pentru a împiedica deplasarea părților componente în timpul transportului și anume brațelor scurte și a piesei sunt prevăzute două distanțiere.

Se dau, în continuare, un exemplu de realizare al implanturilor elastice și un exemplu de realizare al instrumentarului, conform invenției, în legătură și cu fig.

1...88, care reprezintă:

-fig.1 este o vedere laterală a unui implant elastic superior scurt, neted, pentru osteosinteză colului femural;

-fig.2 este o vedere laterală a unui implant elastic inferior, neted, lung, pentru osteosinteză colului femural;

-fig.3 este o vedere a extremității implantului elastic din fig.1, care rămâne în contact cu corticala femurală;

-fig.4, vedere laterală a unui implant elastic lung pentru osteosinteză femurului și a tibiei;

-fig.5, vedere a extremității implantului elastic pentru osteosinteză femurului și a tibiei care rămâne în contact cu corticala femurală;

-fig.6, secțiune după planul A-A reprezentat în fig.5 prin implant;

-fig.7, vedere parțială a unui implant pentru osteosinteză femurului și a tibiei realizat într-o altă variantă constructivă;

-fig.8, vedere laterală cu secțiune parțială al unui instrument de lucru pentru baterea unor implanturi elastice din fig. 2 și 4;

-fig.9, vedere frontală a capului instrumentului redat în fig.8, care se introduce într-un mâner multifuncțional;

-fig.10, vedere frontală a extremității active a instrumentului din fig.8, în care se introduce prin batere implantul elastic inferior;

-fig.11, vedere de sus a extremității active a instrumentului redat în fig.8, în care se introduce prin batere implantul elastic redat în fig. 2 sau 4;

-fig.12, vedere cu secțiune parțială ale extremităților active ale instrumentului redat în fig.8, aflat în contact cu un implant elastic din fig.4;

-fig. 13, vedere laterală cu secțiune parțială a unui instrument de lucru pentru baterea finală a unui implant elastic redat în fig.4;

-fig.14, vedere de sus a capului activ al instrumentului redat în fig.13, care vine în contact la batere cu implantul elastic din fig.4;

-fig. 15, vedere cu secțiune a capului activ al instrumentului din fig.13, aflat în contact cu un implant elastic prezentat în fig.4;

-fig.16, vedere laterală a unui instrument de lucru cu un cap activ pentru introducerea sau scoaterea din os a curburii presate în apropierea capului de batere a unui implant elastic din fig.4;

-fig. 17, vedere de sus cu secțiune parțială a instrumentului de lucru prezentat în fig.16;

-fig.18, vedere laterală a unui instrument de lucru folosit inițial pentru extragerea unui implant elastic redat în fig.4;

-fig.19, vedere de sus cu secțiune parțială a instrumentului de lucru prezentat în fig.18;

-fig.20, vedere laterală a unui instrument de lucru, curbat și ascuțit, cu patru muchii, pentru realizarea direcționării unui anumit traseu în os, în vederea introducerii unui implant elastic redat în fig.4;

-fig.21, secțiune după planul B-B redat în fig.20 prin instrumentul de lucru pentru realizarea direcționării unui anumit traseu în os;

-fig.22, vedere laterală a unui instrument de lucru cu extremitatea rotundă și încovoiată a capului activ, pentru extragerea din os a unuia din implanturile elastice redate în fig.1,2 și 4;

-fig.23, vedere parțială, de sus, a extremității rotunde și încovoiate a capului activ al instrumentului redat în fig.22;

-fig.24, vedere laterală a unui instrument de lucru pentru baterea unui implant elastic redat în fig.1;

-fig.25, vedere parțială, de sus, a extremității de introducere într-un mâner >

multifuncțional a instrumentului de lucru redat în fig.24;

-fig.26, vedere frontală a capului activ al instrumentului de lucru redat în fig.24;

-fig.27, secțiune după planul C-C, redat în fig.24, prin instrument;

-fig.28, vedere cu secțiune parțială al unui cap activ al instrumentului pentru baterea unui implant elastic redat în fig .24, cu care este în contact;

-fig.29, vedere laterală cu secțiune parțială al unui instrument de lucru pentru introducerea finală a unui implant elastic redat în fig.1;

-fig.30, vedere de sus a instrumentului redat în fig.29;

-fig.31, vedere în plan a unui cap activ al instrumentului de lucru redat în fig.29, aflat în contact cu un implant elastic;

-fig.32, vedere laterală cu secțiune parțială al unui instrument de lucru pentru modificarea poziției unei extremități a unuia dintre implanturile elastice redate în fig.1 și 2;

-fig.33, secțiune transversală după planul D-D, reprezentat în fig.32, prin instrument;

-fig.34, vedere laterală cu secțiune parțială al unui instrument de lucru pentru ridicare de pe corticala metafizei a extremității unui implant elastic redat în fig.4;

-fig.35, vedere de sus a unui cap activ al instrumentului redat în fig.34;

-fig.36, vedere laterală a unui burghiu pentru forarea unui orificiu inițial în os;

-fig.37, vedere laterală a unui instrument de lucru pentru crearea forței de impact necesară introducerii implantului elastic în os;

-fig.38, secțiune parțială și vedere laterală ale unui instrument de lucru pentru rotirea în os a unuia dintre implanturile elastice redat în fig. 2 și 4 prin intermediul instrumentului de lucru redat în fig.8, care este fixat într-un mâner multifuncțional;

-fig.39, vedere frontală a instrumentului de lucru redat în fig.38;

-fig.40, secțiune longitudinală parțială și vedere ale unui instrument de lucru folosit la ghidarea unui implant elastic lung în timpul introducerii acestuia în os;

-fig.41, secțiune transversală după planul E-E, redat în fig.40, prin instrumentul de lucru;

-fig.42, vedere laterală și secțiune parțială ale unui instrument de lucru pentru realizarea unui impact necesar extragerii implantului elastic din os cu ajutorul instrumentelor redate în figurile 22 și 34;

-fig.43, secțiune parțială și vedere de sus ale unui capăt activ al instrumentului redat în fig.42;

-fig.44, vedere laterală și secțiune parțială ale unui instrument de lucru pentru introducerea în os a unui implant elastic superior, neted, scurt, pe o adâncime de 3...4 cm;

-fig.45, secțiune după planul F-F, redat în fig.44, prin instrument;

-fig.46, vedere a unui cap de prindere într-un mâner multifuncțional al instrumentului redat în fig.44;

-fig.47, secțiune longitudinală parțială și vedere ale unui cap activ al instrumentului de lucru redat în fig.44, aflat în contact cu un implant elastic superior, neted, scurt;

-fig.48, vedere frontală a capului activ al instrumentului redat în fig.44, aflat în contact cu un implant elastic superior, neted, scurt, secționat transversal;

-fig.49, vedere laterală a unui instrument de lucru pentru prinderea și corectarea curburii unui implant elastic;

-fig.50, secțiune transversală după planul G-G, redat în fig.49;

-fig.51, vedere de sus a instrumentului de lucru redat în fig.49, cu secțiuni parțiale;

-fig.52, vedere axonometrică a instrumentului prezentat în fig.49;

-fig.53, secțiune parțială, transversală, prin detaliul constructiv “H” redat în fig.51;

-fig.54, secțiune după planul l-l redat în fig.51, prin instrument;

-fig.55, secțiune transversală după planul J-J redat în fig.49, prin instrument;

-fig.56, vedere laterală a unei plăci în care sunt montate niște bolțuri ale instrumentului de lucru redat în fig.49;

-fig.57, secțiune după planul K-K reprezentat în fig.49 prin instrument;

-fig .58, vedere axonometrică a instrumentului de lucru redat în fig.49;

-fig.59, secțiune transversală după planul L-L, redat în fig.58, prin instrument;

-fig.60, vedere laterală a unui instrument de lucru pentru ridigizarea implanturilor lungi la baterea lor inițială sau apucarea diferitelor instrumente pentru introducerea sau scoaterea în/din mânerul multifuncțional;

-fig.61, vedere de sus a unui cap activ al instrumentului de lucru redat în fig.6O;

-fig.62, vedere laterală a unui mâner multifuncțional care este destinat diverselor instrumente de lucru pentru introducerea în os a unui implant elastic;

-fig.63, secțiune longitudinală parțială și vedere de sus ale mânerului multifuncțional;

-fig.64, secțiune transversală după planul M-M reprezentat în fig.63, prin mânerul multifuncțional;

-fig.65, vedere frontală a unui cap activ al mânerului multifuncțional;

-fig.66, schema de montare a implanturilor elastice scurte în combinație cu două implanturi elastice lungi;

-fig.67, schema de montare a implanturilor elastice scurte în combinație cu un implant elastic lung;

-fig.68, schema montării a două implanturi elastice lungi care se suprapun spațial în două puncte pentru osteosinteză fracturilor supraintercondiliene, mediodiafizare și subtronchanteriene ale femurului;

-fig.69, schema montării a două implanturi elastice lungi care se suprapun spațial într-un singur punct pentru osteosinteza fracturilor instabile ale masivului trochanterian;

-fig.70, schema montării de jos în sus a două implanturi elastice lungi care se suprapun spațial în două puncte, pentru osteosinteză fracturilor diafizare ale tibiei;

-fig.71, schema de realizare a unui orificiu în vederea introducerii în os a unui implant elastic lung;

-fig.72, schema de realizare a împiedicării flambării unui implant elastic lung la introducerea inițială a acestuia în os;

-fig.73, schema de introducere în os, în faza inițială, cu ghidare, a unui implant elastic lung prin folosirea unui instrument de lucru redat în fig.60;

fig.74, schema de corectare prin rotire a traiectului unui implant elastic lung în os cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în fig.8,38 si 62;

-fig.75, schema introducerii finale în os a unui implant elastic lung cu ajutorul instrumentului de lucru redat în fig. 13;

-fig.76, schema de așezare a unui implant elastic lung și respectiv de ridicare pe/de pe os a acestuia cu ajutorul instrumentului de lucru redat în fig. 16;

-fig.77, schema de corectare a curburii unui implant elastic lung cu ajutorul unor instrumente de lucru redate în fig.16, 18 și 62;

-fig.78, vedere a instrumentului de lucru redat în fig.49, așezat în poziție de lucru pentru curbarea unui implant elastic lung;

-fig.79, schema de așezare a instrumentelor de lucru în vederea extragerii unui implant elastic lung cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în fig.22 și 34;

-fig.80, schema de aplicare a forței de impact necesară în vederea extragerii unui implant lung, cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în fig.22 și 42;

-fig.81, vedere a instrumentului de lucru redat în fig.49, așezat în poziție de lucru pentru modificarea curburii unor extremități ale unor implanturi elastice scurte;

-fig.82, schema de introducere inițială a unui implant elastic scurt, superior, în colul femural cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în fig.37,44 și 62;

-fig.83, schema de introducere finală a unui implant elastic scurt, superior, în colul femural cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în figurile 24, 37 și 62;

-fig.84, schema de introducere finală a unui implant elastic scurt, superior, în colul femural cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în figurile 29, 37 și 62;

-fig.85, schema de introducere a unui implant elastic scurt, inferior, în colul femural cu ajutorul instrumentelor redate în fig.8, 37 și 62;

-fig.86, schema de poziționare a unui implant elastic scurt inferior în colul femural cu ajutorul instrumentelor redate în fig.8, 38 și 62;

-fig.87, schema montării finale a implanturilor elastice scurte în os;

-fig.88, schema de extragere din os a implanturilor elastice scurte cu ajutorul instrumentelor de lucru redate în fig.22 și 42.

Implanturile elastice, conform invenției, sunt constituite din niște tije 1 și 2 scurte, dintre care una superioară și cealaltă inferioară, folosite în osteosinteza elastică stabilă pentru fracturarea colului femural, precum și dintr-o tijă 3 lungă, folosită împreună cu o altă tjă 3 lungă, în osteosinteza elastică stabilă a fracțiunilor diafizare ale tibiei, în condițiile în care montarea acestora are loc de jos spre în sus pornind supramaleolar de o parte și cealaltă a tibiei, realizându-se o suprapunere spațială a lor în două puncte în porțiunile inferioară și superioară ale canalului modular, sau în osteosinteza elastică stabilă a fracturilor supraintercondiliene, diafizare și subtrochanteriene ale femurului în care caz montarea tijei 3 se face prin introducerea lorcondilian sau supracondilian intern și extern, realizându-se o suprapunere spațială în porțiunile inferioară și superioară a canalului medular, în cazul fracturilor instabile ale masivului trochanterian - fracturi inter sau pertrochanteriene - simple sau cominutive - cele două tije 3 se introduc supracondișian intern și extern, suprapunându-se, spațial, într-un singur punct în porțiunea inferioară a canalului medular și paralel în colul și capul femurului. în cazul stabilizării fracturilor cu dublu focar intersectând gâtul femurului și fiecare din porțiunea femurului situată sub trachanterul mare, osteosinteza se realizează cu ajutorul tijelor 1 și 2 împreună cu una sau ambele tije 3.

Tija 1 este constituită dintr-o porțiune a activă, superioară, având un capăt b profilat - care favorizează pătrunderea și direcționarea, dând posibilitatea ca prin manevrare din exterior să se aleagă traseul necesar stabilizării focarului de fractură - continuată cu o porțiune c, curbată spre în sus, superioară, după care urmează o porțiune d dreaptă, lungă, racordată prin intermediul unei porțiuni inferioare e curbate spre în jos, având raza de curbură egală cu cea a porțiunii c cuprinsă între 1 și 3 cm cu o porțiune f înclinată față de o direcție orizontală, terminată cu o ureche g. Axa porțiunii a este paralelă cu axa porțiunii f și formează cu axa porțiunii d un unghi 40...70°. Aceasta din urmă are o suprafață h inferioară, plană, mărginită cu o suprafață i superioară, având în secțiune de formă tronconică, cu baza mică situată spre suprafața h.

Tija 2 este alcătuită dintr-o porțiune i activă dreaptă, scurtă superioară, având un capăt k profilat - care favorizează pătrunderea și direcționarea, dând posibilitatea ca, prin manevrare din exterior, să se aleagă traseul necesar stabilizării focarului de fractură - racordată prin intermediul unei porțiuni I superioare curbată spre în jos, cu o porțiune m curbată spre în jos, lungă, racordată, la rândul ei, prin intermediul unor porțiuni n și o intermediară și respectiv inferioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, razele de curbură fiind cu valori mai mici decât cea a razei de curbură a porțiunii 1, cu o porțiune p înclinată față de o direcție orizontală terminată cu o ureche q. Aceasta din urmă are o suprafață r inferioară plată, mărginită de o suprafață s superioară de formă tronconică cu baza mică situată spre suprafața r. Raza de curbură a porțiunii m este de 7...10 cm, iar razele de curbură ale porțiunilor n și o sunt 1/2...1/3 (7...10) cm. Planul în care este situată urechea q formează, cu un plan orizontal, un unghi de 40...70°. De asemenea, axa porțiunii j formează cu un plan orizontal, un unghi de 40...70°.

Tija 3 este constituită dintr-o porțiune t, dreaptă, lungă, terminată cu un capăt u activ, profilat, având o înclinare superioară de până la 45° și o înclinare inferioară de până la 30°, ceea ce face posibil ca din manevrare din exterior să se aleagă traseul necesar stabilizării focarului de fractură - racordată, prin intermediul unor porțiuni v și w, inferioară și respectiv superioară, curbate spre interior și respectiv exterior având niște raze de curbură cu valori situate între 3 și 5 mm, cu o porțiune x, plată, îngustă și o porțiune y de capăt lățită, plată sau curbată spre interior, astfel dimensionată încât oprește pătrunderea completă a tijei 3 într-un canal medular nepoziționat în figuri. Porțiunea y este delimitată de porțiunea x prin niște praguri z, formând cu aceasta un unghi ascuțit de

60...75° dispuse simetric în raport cu axa respectivă. Porțiunile v și w sunt semiaplatisate, iar lățimea porțiunii x este egală cu cele ale porțiunilor v și w respectiv cu diametrul porțiunii t. Capătul u poate avea niște mușchi a’ care delimitează niște fațete convergente spre axa longitudinală a tijei 3.

Instrumentarul conform invenției este constituit dintr-un instrument 4, pentru introducerea tijelor 2 și 3, un instrument 5 pentru baterea finală a tijei 3, un instrument 6 pentru introducerea finală sau ridicarea în vedera extragerii tijei 3, un instrument 7 pentru ridicarea în vederea extragerii tijei 3, un instrument 8 pentru realizarea traseului adecvat a unui orificiu b’ într-un os 9, tibie sau femur, în vederea introducerii, după un anumit traseu, a tijei 3, un instrument 10 pentru extragerea din osul 9 a uneia dintre tijele 1,2 și 3, un instrument 11 pentru baterea tijelor 1 și 2 în vederea introducerii lor în axul 9, un instrument 12 pentru introducerea finală a tijei 1, un instrument 13 pentru modificarea curburii extremităților tijelor 1 și 2, un instrument A pentru ghidarea tijei 3, în timpul introducerii în osul 9 prin batere, un instrument 14 pentru degajarea din osul 9 a porțiunilor v și w, aparținând tijei 3, un instrument B pentru realizarea unui impact pentru extragerea tijelor 1, 2 și 3 din osul 9, un instrumente pentru introducerea, pe o adâncime de 3... 4 cm, a tijei 1, un instrument D pentru prinderea tijelor 1,2 și 3, în vederea curbării lor în funcție de necesitățile impuse de localizarea focarului fracturii, un instrument 15 în formă de burghiu, un instrument 16 de lucru pentru crearea forței de impact, necesare introducerii tijelor 1, 2 și 3 în osul 9, un instrument 17 pentru introducerea finală în osul 9 a tijelor 2 și 3, un instrument E pentru rigidizarea tijelor lungi 3, în timpul introducerii inițiale în osul 9 și respectiv manevrarea instrumentelor 4, 5,6,7, 8,10,11, 12, 13, A și B, în vederea introducerii lor într-un mâner F, multifuncțional, care poate fi rotit, cu ajutorul instrumentului 17.

Instrumentul 4 este constituit dintrun corp c’ scurt, prevăzut cu un cap d’ activ, având o degajare e’ frontală, delimitată inferior de către un perete f’ inferior, în care este practicat un locaș g’ alungit, aflat în comunicație cu un locaș h’ practicat într-un perete i’ vertical, care delimitează lateral degajarea e’. Formele locașurilor g’ și h’ sunt astfel alese, încât să permită pătrunderea porțiunii v în locașul h’, în condițiile în care o parte din porțiunea t pătrunde în locașul g’, iar porțiunea w este situată în degajarea e’. Opus degajării e’, corpul c’ are un guler j’ circular, aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni k’ profilate cu o tijă I’, scurtă. în aceasta din urmă, este prevăzut un locaș circular m’. Central, în corpul c’, este practicată o gaură n’ străpunsă, cu un diametru astfel ales, încât să permită introducerea prin ea a tijei 3.

Instrumentarul 5 este format dintrun corp o’ lung terminat cu o degajare p’, frontală, delimitată inferior de către un perete q’ și lateral de un perete r’. în peretele q’ este practicat un locaș s’ astfel dimensionat, încât atunci când în el este introdusă o parte din porțiunea t a tijei 3, porțiunea v a acesteia să fie în contact cu peretele r’, iar porțiunea w să fie poziționată în afara degajării p’. Opus degajării p’ corpul o’ are un guler t’ circular, aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni u’ profilate, cu o tijă scurtă ν’. în aceasta este prevăzut un locaș w’ circular. Central, în corpul c’, este practicată o gaură x’ străpunsă, cu un diametru astfel ales, încât să permită introducerea prin ea a tijei 3.

Instrumentul 6 este format dintr-un corp y’ lung, având două fațete z’ înclinate, terminat cu o degajare a“ activă, frontată, astfel dimensionată, încât să permită contactul dintre corpul y’ și porțiunea v a tijei 3, în condițiile în care nu este posibilă o mișcare relativă, după o direcție transversală a corpului y’, față de tija 3. Opus degajării a”, corpul y’ față de tija 3. Opus degajării a”, corpul y’ are un guler b’¹ circular, aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni c’* profilate cu o tijă d“ scurtă. în aceasta din urmă, este prevăzut un locaș e’¹. Central în corpul y’ este practicată o gaură fstrăpunsă, cu un diametru astfel ales, încât să permită introducerea prin ea tijei 3.

Instrumentul 7 este format dintr-un corp g’“ lung, terminat cu un capăt h”, activ, curbat spre în sus, în care este practicată o degajare i ‘ superioară astfel profilată încât să permită pătrunderea în ea a porțiunii t a tijei 3 în apropierea porțiunii v. Opus degajării i“ corpul g’“ are un guler j’“ circular, aflat în legătură prin intermediul unei porțiuni k’¹ profilate, cu o tijă Γ scurtă, în aceasta din urmă este prevăzut un locaș m” circular. Central, în corpul g”, este practicată o gaură n“ străpunsă, cu un diametru astfel ales încât să permită introducerea prin ea a tijei 3.

Instrumentul 8 este constituit dintrun corp o” prevăzut cu o porțiune p’“ posterioare, dreaptă și respectiv cu o porțiune q’“ anterioară, curbată spre în sus, profilată, terminată cun un capăt r” ascuțit, în care converg niște muchii tăietoare s” ale porțiunii q’¹. Muchiile s’¹ sunt paralele între ele în prima jumătate a porțiunii q’¹, după care converg spre capătul r“. Porțiunea p este în legătură prin intermediul unui guler t” circular și al unei porțiuni u’‘ profilate cu o tijă v’¹, scurtă, prevăzută cu un locaș w’¹ circular.

Instrumentul 10 este format dintrun corp x” lung, subțire, terminat cu un capăt y’¹ activ, în formă de cârlig curbat spre interior, astfel profilat, încât să permită porțiunii v aparținând tijei 3 sau introducerea în urechea g sau a tijei I sau a tijei 2. Corpul x’¹ este în legătură, prin intermediul unui guler z’“ circular și al unei porțiuni a’¹’ profilate, cu o tijă b’ scurtă prevăzută cu un locaș c’¹’ circular.

Instrumentul 11 este constituit dintr-un corp d’ prevăzut cu o porțiune e’” posterioară, înclinată față de un plan orizontal, care este racordată, prin intermediul unei porțiuni f’‘ verticală, cu o porțiune g’¹’ anterioară, orizontală plată. în aceasta din urmă, este practicat un locaș h” de formă semicirculară, astfel dimensionat, încât în el să poată pătrunde ure26 chea g a tijei I. Porțiunea e’ este în legătură, prin intermediul unui guler i’*’ circular și al unei porțiuni j’ circulare și al unei porțiuni j”’ profilate cu o tije k’ scurtă, prevăzută cu un locaș I’¹’ circular.

Instrumentul 12 este format dintrun corp m’ scurt, terminat cu un capăt n”’ profilat, care este înclinat cu un unghi mai mare de 90° față de axa corpului m’” prevăzut cu o fațetă o’” frontală, dreaptă. în capătul n’¹’ este practicat un locaș p’” alungit, delimitat posterior de către un perete q” de formă semicirculară, astfel dimensionat, încât prin introducerea urechii g în el, porțiunea f a acesteia rămâne în afară. Corpul m’ circular este în legătură, prin intermediul unui guler r’” circular și al unei porțiuni s’ profilate, cu o tijă scurtă, prevăzută cu un locaș u' circular.

Instrumentul 13 este constituit dintr-un corp v”’ terminat cu un capăt w’¹’ de formă cilidnrică, având un diametru exterior mai mare decât cel al corpului ν’ în care este practicat un locaș x’ deschis spre exterior, plasat lateral, având axa longitudinală perpendiculară pe axa longitudinală a corpului ν’, în dreptul căruia există un perete y’” plan. Corpul ν’ este în legătură, prin intermediul unui guler z’¹’ circular și al unei porțiuni a^lv profilate, cu o tijă b^lv, scurtă, prevăzută cu un locaș c^lvcircular.

Instrumentul Aeste format dintr-un corp 18 lung, de care este fixat, cu ajutorul unei piulițe 19, o falcă 20. Corpul 18 are o porțiune d^lv lungă, aflată în legătură, prin intermediul unui guler e^lv circular și aș unei porțiuni f^lv, profilate cu o tijă g^lv, scurtă, prevăzută cu un locaș h^lv circular. Opus gulerului e^lv, corpul d'^v este terminat cu o falcă i^lv prevăzută pe o suprafață j'^vfrontală cu o degajare k'^v semicirculară, având axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii d^lv. în prelungirea fălcii i'^v, este prevăzută o tijă l^lv scurtă, filetată la exterior având axa longitudinală plasată în prelungirea porțiunii d^lv, care servește la ghidarea fălcii 20, în care scop aceasta din urmă, are o gaură m^lv străpunsă, prin care pătrunde tija l^lv. Prin fixarea fălcii 20, cu ajutorul piuliței 19, în dreptul degajării k^lv a fălcii i^lv având aceeași formă cu cea a degajării k^lv a fălcii i^lv este poziționată o degajare n^lv având aceeași formă cu cea a degajării k^lv.

Instrumentul 14 este constituit dintr-un corp o^lv lung, subțire, terminat cu un capăt p^lv, activ, curbat spre în sus, lățit, prevăzut cu două ghere q^lv stfel profilate, încât permit contactul cu pragurile z înclinate ale tijei 3. Corpul c^lv este delimitat, prin intermediul unui guler circular r^lv, de un mâner s^lv, prevăzut cu o fereastră t^lvalungită longitudinal.

Instrumentul B este constituit dintrun mâner 21 profilat la exterior, care este cuplat, prin intermediul unei piese 22 de legătură, cu un cap 23 activ, de formă cilindrică, prevăzut, la rândul său, axial, cu un canal u^lv longitudinal, care comunică cu exteriorul printr-o fantă v^lv înclinată față de axa longitudinală a mânetului 21 cu un unghi de 45°, lățimea fantei v'^v permițând introducerea prin ea a oricăruia dintre corpurile x“ și o^lv ale instrumentelor 10 și 14. Mânerul 21 este prevăzut cu un locaș w'^vsferic, în care pătrunde un cap x^lv sferic, al piesei 22 care are opus acesteia o tijă y^lv scurtă, filetată la exterior prin intermediul căreia este realizată îmbinarea cu capul 23, în care scop în acesta din urmă este practicată o gaură z^lv. Pentru asigurarea îmbinării filetate dintre piesa 22 și capul 23, prin acesta din urmă sunt introduse niște știfturi 24 care pătrund în tija y^lv.

Instrumentul 15 în formă de burghiu este în sine cunoscut și este folosit pentru realizarea unui orificiu cu axa dreaptă în osul 9.

Instrumentul 16 este constituit dintr-o coadă a^v prevăzută cu o fereastră b^v, alungită longitudinal, situată în apropierea unui capăt c^v, posterior al cozii a^v, aceasta din urmă este solidarizată cu un cap activ d^v, având o porțiune e^v intermediară de formă tronconică, delimitată de o porțiune f^v superioară, cilindrică și respectiv de o porțiune g^v inferioară, cilindrică, diametrul acesteia din urmă fiind mai mare decât diametrul porțiunii f^v. Axa longitudinală a mânerului a^v intersectează axa longitudinală a capului d^v activ, în apropierea porțiunii f^v, în scopul realizării unui moment de inerție relativ mare.

Instrumentul 17 este format dintrun corp h^v cilindric, lung, terminat cu un guler i^v, cilindric, posterior și respectiv cu un guler j^v cilindric anterior, având un diametru exterior mai mic decât cel al gulerului i^v, prevăzut frontal cu o degajare circulară k^v astfel profilată, încât să permită introducerea porțiunii n a tijei 2 sau porțiunii v a tijei.

Instrumentul C este format dintr-un corp 25 pe care sunt fixate o nicovală 26 și un suport 27. Nicovala 26 are o porțiune l^v cilindrică scurtă, prevăzută cu o degajare m^v circulată, iar suportul 27 are o tijă filetată n^v care poate fi introdusă respectiv extrasă într-un/dintr-un canal o^v în formă de L care comunică cu exteriorul, practicat într-o lamelă 28. Tot în aceasta din urmă este prelucrat un canal p^v longitudinal, terminat cu o porțiune q^v circulară, având o dimensiune mai mare decât un capăt r^vcare delimitează superior degajarea m^v, astfel încât este posibilă deplasarea nicovalei 26 de-a lungul canalului e^v, în condițiile în care lamela 28 este situată în dreptul degajării m^v. Fixarea lamelei 28 de suportul 27 este realizată cu ajutorul unei piulițe 29 înfiletată pe tija n^v.Corpul 23 are o porțiune s^v dreaptă pe care sunt fixate nicovala 26 și suportul 27 delimitată de o porțiune t^v scurtă, înclinată față de axa longitudinală a porțiunii s^v și respectiv de o porțiune u^v, de asemenea, înclinată în același sens ca și porțiunea t^v față de aceeași axă. Porțiunea u^v este în legătură, prin intermediul unui guler v^v profilate, cu o tije x^v, scurtă, prevăzută cu un locaș y^v circular, nicovala 26 are o porțiune z^v superioară, dreaptă, racordată cu o porțiune a^vl înclinată, având axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii t^vscurtă.

Porțiunea a^vl are o suprafață b^vlsuperioară, înclinată, paralelă cu axa longitudinală a porțiunii u^v. Lamela 20 este prevăzută cu o porțiune c^vl de capăt, profilată, având în secțiune transversală forma unui arc de cerc care face cu axa longitudinală a porțiunii s^v drepte un unghi mai mic cu 5°...10° decât unghiul format de porțiunea t^vcu aceeași axă.

Instrumentul D este constituit dintrun manșon 30 cu margini evazate lateral articulat printr-un bolț 31 scurt cu un suport 32 profilat în formă de U în care sunt practicate o degajare d^vl și respectiv niște fante e^vl și f^vl longitudinale, marginale, despărțite de degajarea d^vl de către un perete g^vl. De suportul 32 este fixat un limitator 33 de cursă cu care pot veni în contact două brațe 34 scurte, posterioare, articulate, la rândul lor, printr-un bolț 35 scurt de două brațe 36 scurte, anterioare. Acestea din urmă sunt articulate prin intermediul unui bolț 37 de suportul 32, în dreptul degajării d^vl. Tot de bolțul 37 este articulată o piesă 38 lungă, aplatisată lateral, în care de-a lungul axei longitudinale sunt practicate niște găuri h^vl străpunse. Piesa 38 are un guler i^vl exterior, care servește la limitarea deplasării de-a lungul ei a unui manșon 39 ca urmare a contactului gulerului i^vl al manșonului 39, care este decupat lateral astfel încât poate fi adus în contact, din lateral, cu piesa 38. în manșonul 39 sunt practicate niște găuri k^vl străpunse, având aceeași dimensiune și ace eași distanță între ele cu cele ale găurilor h^vl. în afara găurilor k^vl care sunt plasate de-a lungul axei longitudinale a manșonului 39, în aceasta din urmă mai sunt prevăzute în apropierea unui capăt l^vl anterior, înclinat, două găuri m^vl dispuse de o parte și de alta a axei longitudinale.

Manșonul 39 poate fi închis cu o placă 40 în care sunt montate niște bolțuri 41 groase, care pot pătrunde prin găurile h^vl și k^vl și respectiv niște bolțuri 42 subțiri care pot pătrunde în găurile m^vl. Cu ajutorul bolțurilor 41 și 42 este posibilă poziționarea uneia dintre tijele 1 și 2, în vederea modificării curburii acesteia în funcție de necesități. Pentru menținerea în poziție de lucru a piesei 38, prin niște găuri n^vlpracticate în brațele 34 este introdus un bolț 43, care atunci când nu se lucrează este montat în niște găuri o^vl practicate în suportul 32, iar niște capete p^vl inferioare ale brațelor 34 sunt introduse în fantele e^vlși f^vi în vederea realizării unei curburi mai accentuate a tijei 3, brațele 34 sunt prevăzute cu niște degajări q^vl superioare, care comunică cu exteriorul, situate la un același nivel atunci când brațele 34 sunt aduse în poziție de lucru, în care este introdusă tija 3, care în această poziție este situată sub piesa 38 și manșonul 39. Prin scoaterea bolțului 43 și deplasarea spre în jos a manșonului 39 și implicit a piesei 38, tija 3 este curbată.

Pentru nevoi de transport sau sterilizare, manșonul 39 este deplasat de-a lungul piesei 38, capetele p^vl ale brațelor 34 sunt scoase din fantele e^vl și f^vl ceea ce permite rabaterea brațelor36împreună cu brațele 34 și respectiv a piesei 38 împreună cu manșonul 39 în jurul bolțului 37, în scopul aducerii lor în perimetrul delimitat de suportul 32, poziție în care sunt plasate sub peretele g^vl, iar manșonul 39 este rabătut în jurul bolțului 31 blocânduse în suportul 30.

Bolțurile 31, 35 și 37 sunt asigurate contra desfacerii prin niște piulițe respectiv 44,45 și 46. Pentru a împiedica deplasarea în timpul transportului a brațelor scurte 36 și a piesei 38 sunt prevăzute două distanțiere 47.

Instrumentul E este constituit din două brațe 48 și 49 articulate între ele prin intermediul unui bolț 50, prevăzute cu niște porțiuni r^vl și s^vl intermediare, drepte, continuate cu niște porțiuni t^vl și u^vl posterioare, orizontale și respectiv cu niște porțiuni v^vl și w^vl anterioare, înclinate față de un plan orizontal. Acestea din urmă sunt în legătură cu una dintre niște fălci 51 și 52, profilate urmărind forma exterioară a tijei 3 elastice, care servesc la prinderea tijei 3 în vederea ghidării ei în timpul introducerii inițiale în osul 9 și respectiv la apucarea și manevrarea instrumentelor 4, 5, 6, 7,8,10,11,12,13, a și C pentru introducerea sau scoaterea din mânerul multifuncțional F.

Mânerul F este alcătuit dintr-un corp 53 profilat la exterior, prevăzut cu o fereastră x^vl longitudinală, terminată cu o porțiune y^vl evazată, prin care este introdus instrumentul 17, în scopul modificării poziției corpului 53 în jurul axei sale longitudinale. Fereastra x^vl este practicată întro porțiune z^vl mediană, a corpului 53 care se continuă cu o nicovală a^v posterioară și respectiv un capăt b^v activ de formă cilindrică. în acesta din urmă, este practicat un canal c^v longitudinal, cilindric, continuat cu o degajare d^v delimitată de către un perete e^v profilat, care comunică cu exteriorul, prin intermediul unui locaș f^v cilindric. într-un plan perpendicular pe planul în care este situat canalul c^v, în capătul b^vl este practicat un canal g^v cilindric, având axa longitudinală situată sub cea a canalului c^v. Canalul g^v comunică cu exteriorul, prin intermediul unor degajări t^v și i^v plasate diametral opus și în el este dispus un zăvor 54 prevăzut cu o porțiune j^v anterioară, subțire și o porțiune k^v posterioară groasă, cilindrică, în care sunt practicate două canale l^v și m^v circulare, plasate decalat față de axa transversală a canalului c^v. Porțiunea j^v este montată sub acțiunea forței înmagazinate într-un resort 55 care se sprijină pe un umăr n^v care limitează degajarea i^v respectiv pe un opritor 56 anterior, montat în legătură cu zăvorul 54, cu posibilitatea de deplasare în degajarea i^v, ceea ce permite aducerea după caz a porțiunii j^v subțiri, în dreptul canalului c^v. în degajarea h^v este dispus, cu posibilitate de deplasare, un opritor 57 posterior, de care este solidarizat zăvorul 54. Canalul g^v este în comunicație cu un canal o^v situat în același plan cu canalul g^v dispus perpendicular pe aceasta din urmă în care, sub acțiunea forței înmagazinate de un resort 58 este dispusă o bilă 59, care în funcție de poziția zăvorului 54 poate pătrunde în unul dintre canalele l^v și m^v. Menținerea resortului 58 în canalul o^v este realizată cu ajutorul unui șurub 60.

Pentru introducerea tijelor 3 în osul 9, în acesta este forat un orificiu circular p^v Început cu ajutorul instrumentului 15 în formă de burghiu, după care este continuat cu ajutorul instrumentului 8, astfel încât capăt r ajunge în axa longitudinală a canalului medular realizându-se formarea traseului de pătrundere a tijei 3 în acesta. Introducerea tijei 3 în canalul medular prin orificiul p^v este realizată cu ajutorul instrumentului 4 introdus în mânerul F. Flambarea tijei 3, care poate surveni în timpul introducerii, datorită rezistenței osului 9 și loviturilor aplicate asupra mânerului F, cu ajutorul instrumentului 16, este împiedicată prin ghidarea ei cu instrumentul A montat în mânerul F sau a instrumentului E. în funcție de necesități, tija 3 poate fi rotită în interiorul canalului medular prin intermediul instrumentului 4 fixat în mânerul F în care este introdus instrumentul 17.

Pentru introducerea finală, în osul 9, a tijei 3, aducerea porțiunii y a tijei 3 și aducerea porțiunii y a tijei 3 în contact cu suprafața externă a condilului, ultimele bătăi, pe ultima porțiune de introducere, sunt realizate cu ajutorul instrumentului 5 montat în contact cu porțiunea y și apoi, pentru înglobarea în osul 9 a porțiunii y, instrumentul 5 este adus în contact cu porțiunea w sau, dup caz, cu ajutorul instrumentului 17.

La sfârșitul intervenției, pentru a evita o derapare accidentală, porțiunea y inferioară este adusă în canalul medular, cu ajutorul instrumentului 6 fixat în mânerul F până ce porțiunea y vine în contact cu suprafața externă a condilului.

în funcție de necesități, tija 3 este curbată manual, cu ajutorul instrumentelor 6 și 7, în care scop este introdusă prin găurile f și n prevăzute în acestea. Curbarea tijei 3 în degajările q^vl practicate în brațele 34 și deplasarea spre în jos a manșonului 39 și implicit a piesei 38. După obținerea consolidării fracturii pentru extragerea tijelor 3 de osteosinteză din canalul medular este introdus între porțiunea y a tijei 3 și osul 9 instrumentul 6, astfel încât degajarea a frontală a acestuia pătrunde până la porțiunea w a tijei 3, creindu-se astfel posibilitatea ca, prin câteva bătăi aplicate asupra mânerului F de care este fixat instrumentul 6, porțiunile v și w să nu mai fie fixate de osul 9, după care, în locul instrumentului 6, în mânerul F este fixat instrumentul 7, care permite printr-o mișcare de basculare ridicarea porțiunilor v și w la suprafața osului 9. Din acest moment, porțiunea v este adusă în contact cu instrumentul 14 și, dacă este cazul, porțiunea v este adusă în contact cu instrumentul 10, realizându-se prin tragerea tijei 3 în raport cu osul 9. Extragerea totală a tijei 3 din osul 9 este realizată prin aplicarea de forțe de impact cu ajutorul instrumentului B asupra unuia dintre gulerele z și r^lv ale instrumentului 10 și 14. Pregătirea introducerii în osul 9 a tijelor 1 și 2 se face prin modificarea curburilor porțiunilor e și o după profilul osului 9 care este făcută cu ajutorul manșonului 39, în care este introdusă tija 1 sau tija 2, iar urechea g sau urechea q este cuprinsă în porțiunea x'a instrumentului 13 cu care se acționează prin intermediul mânerului multifuncțional F. în timpul lucrului, manșonul 39 este fixat de brațele 34 prin bolțul 43 pentru a putea fi aplicat efortul necesar modificării curburii.

Pentru introducerea inițială a tijei 1 într-un col q^v al osului 9 este forat un orificiu r^v în osul 9, după care prin aplicarea de bătăi repetate asupra nicovalei 26 aparținând instrumentului C, tija 1 fixată în aceasta din urmă este introdusă cu ghidare prin orificiul r^v. Introducerea tijei 1 în colul q^v este făcută cu ajutorul instrumentului 11, în care scop acesta este asamblat cu mânerul F, asupra căruia sunt aplicate bătăi repetate cu instrumentul 16, astfel încât porțiunea c este îndreptată spre inferointern față de capul femural, iar porțiunea d este îndreptată spre extern față de capul femural astfel încât tija 1 s ajungă apropiat și paralel cu o margine s^v superioară a colului q^v femural.

în continuare, în osul 9 este forat un orificiu t^v, plasat sub orificiul r^v prin care este introdusă inițial tija 2 cu ajutorul instrumentului 4, în care se așază porțiunea n a tijei 2, susținut de către mânerul F în care, pentru introducerea finală, în porțiunea y^vl a corpului 53 este introdus instrumentul 17 cu ajutorul căruia este modificată, prin rotire, poziția față de axa longitudinală, după care tija 2 este introdusă, în final, în colul q^v prin aplicarea de bătăi repetate asupra mânerului F de care este fixat instrumentul 4 aflat în contact cu tija

2. în poziție finală, tija 2 are porțiunea I situată în cadrul inferior al capului femural, porțiunea m urmărind o direcție paralelă și foarte apropiată cu o margine u^v colului q^v femural.

Poziționarea tijelor 1 și 2 în raport cu osul 9 este realizată cu ajutorul unor șuruburi 61 și 62 fixate în osul 9, astfel încât porțiunile f și p ale tijelor 1 și respectiv 2 din osul 9 este făcută prin demontarea șuruburilor 61 și 62 și prinderea tijelor 1 și 2, pe rând, cu ajutorul instrumentului 10 fapt care permite ca prin aplicarea de lovituri repetate cu ajutorul instrumentului B, instrumentul 10 să fie depărtat de osul 9, ceea ce are drept rezultat extragerea tijelor 1 și 2.

Pentru introducerea tijelor 1,2 și 3 în osul 9 se procedează inițial la introducerea uneia sau a ambelor tije 3 în osul 9, până în porțiunea imediat superioară a focarului de fractură, după care se introduc tijele 1 și 2, apoi se continuă introducerea completă a tijelor 1 și 2 sau tijei 3, stabilizarea montajului făcându-se prin șuruburile 61 și 62 pentru tijele 1 și 2 și prin aducerea porțiunii y a tijei 3 în contact cu suprafața externă a condilului femural.

Implanturile și instrumentarul, conform invenției, prezintă următoarele avantaje;

- implanturile elastice, prin conformația lor, folosite în grupe diferite de două, trei și patru, permit osteosinteza tuturor tipurilor de fracturi ale femurului și unele fracturi ale tibiei;

- implanturile elastice, scurte, superioare și, respectiv, inferioare folosite pentru osteosinteza fracturilor colului femural permit, prin configurația lor, să se perfecteze reducerea fracturii prin taxis endoosos, nu deteriorează anastomozele vasculare intraosoase, reducând la minimum incidența necrozelor tardive ale capului femural, fixarea lor cu șuruburi ortopedice de diafiza femurului, realizează un montaj cu stabilitate maximă în timp, caracteristicile elastice ale implanturilor la care se asociază forma lor curbată divergent le conferă posibilitatea de a lucra în cuplu dinamic creând altemativtensiuni de tracțiune, compresiune care favorizează, accelerând procesele biologice de vindecare ale fracturilor;

- implanturile elastice lungi, montate, care se suprapun spațial în porțiunea inferioară și superioară a canalului medular al femurului sau tibiei, au avantajul că nu pot aluneca către inferior, datorită formei extremității implanturilor - prevenind perforarea tegumentului și infecția secundară, locală - sau spre interiorul osului, ambele situații provocând deteriorarea montajului și destabilizarea fracturii;

- implanturile elastice lungi, montate, care se suprapun spațial în porțiunea inferioară a canalului medular și paralel în colul femural au avantajul de a stabiliza fracturile instabile ale masivului trochanterian, tensiunile care tind să deplaseze fractura fiind preluate prin intermediul implanturilor și dispersate pe cele două fețe laterale ale porțiunii inferioare a femurului, cât și alunecarea către inferior, prevenind perforarea tegumentului și infecția secundară locală;

- folosirea combinată a implanturilor scurte și lungi, în fracturile cu dublu focar, ale colului femural și ale oricărei alte părți a femurului, prezintă avantajul conservării elasticității montajului în zonele de fractură și pe tot traiectul osului, în condițiile executării unei intervenții chirurgicale, rapide și neșocante pentru bolnav;

- permite realizarea unor manevre simple și ușoare pentru introducerea, respectiv extragerea din/în os a implnaturilor elastice;

- construcție simplă; siguranță în funcționare;

- pot fi ușor curățate și sterilizate și nu prezintă zone de acumulare de resturi organice rezultate în timpul intervenției chirurgicale;

- pot fi manevrate cu un același mâner multifuncțional;

- cu un număr redus de instrumente și cu dimensiuni relativ mici se asigură realizarea osteosintezei unei game largi de fracturi;

- manipularea transportului și pregătirea pentru intervenția chirurgicală pot fi făcute fără dificultate.

Claims

Revendicări

1. Implanturi elastice, pentru osteosinteza elastică, stabilă, a fracturilor femurului și respectiv tibiei, în care, în condițiile situării fracturilor femurului în zonele colului femural și mediodiafizare, două dintre ele sunt introduse prin canalul medular în femur, condilian sau supracondilian, extern și intern, ambele fiind arcuite, astfel încât, în final, se suprapun în două puncte în porțiunile inferioară și superioară ale canalului medular, un altul este introdus după o direcție paralelă cu marginea superioară a colului femural ajungând în imediata apropiere, iar ultimul este plasat în canalul inferior al colului femural, urmărind o direcție paralelă și foarte apropiată cu marginea colului femural, în cele ale situării fracturilor femurului în zonele colului femural și subtrochanteriene unul este introdus prin canalul medular în femur, condilian sau supracondilian, extern sau intern, având, în final, o formă arcuită, un altul este introdus după o direcție paralelă cu marginea superioară a colului femural, ajungând în imediata sa apropiere, iar ultimul este plasat în cadranul inferior al colului femural, urmând o direcție paralelă și foarte apropiată cu marginea colului femural, în cele ale situării fracturilor femurului în zonele mediodiafizare, subtrochanteriene supra și intercondiliene două dintre ele sunt introduse prin canalul medular în femur, condilian sau supracondilian, extern sau intern, ambele fiind arcuite astfel, încât în final, se suprapun în spațiu în două puncte, în porțiunile inferioară și superioară în canalul medular, în cele ale situării fracturilor femurului numai în zona masivului trochanterian două dintre ele sunt introduse prin canalul medular în femur, condilian sau supracondilian, ex38 tern sau intern, ambele fiind arcuite astfel încât în final se suprapun spațial în porțiunea inferioară într-un singur punct, după care urmăresc niște trasee paralele în canalul medular, în cele ale situării fracturii numai în zona colului femural unul dintre ele este introdus după o direcție paralelă cu marginea superioară a colului femural ajungând în imediata sa apropiere, iar un altul este plasat în cadrul inferior al colului femural, urmând o direcție paralelă și foarte apropiată cu marginea colului femural, iar în cele ale situării fracturilor tibiei în zonele diafizare două dintre ele sunt introduse prin canalul medular de jos în sus, pornind supramaleolar de o parte și de cealaltă a tibiei, ambele fiind arcuite astfel încât în final se suprapun în spațiu, în două puncte în porțiunile inferioară și superioară ale canalului medular, caracterizate prin aceea că, în scopul realizării unor osteosinteze care stabilizează focarele de fracturi, permițând mobilizarea, în timp scurt, a bolnavilor, sunt constituite din niște tije scurte (1 și 2), dintre care una superioară și cealaltă inferioară, folosite în osteosinteza pentru fracturile colului femural, precum și dintr-o tijă (3) lungă folosită ca atare împreună cu altă tijă (3) lungă și cu tijele scurte (1,2) în cazul stabilizării fracturilor cu dublu focar intersectând gâtul și fiecare din porțiunile femurului situate sub trochanterianul mare, sau numai împreună cu o altă tijă (3) lungă, pentru stabilizarea fracturilor diafizare ale tibiei și femurului și respectiv supra și intercondiliene ale femurului, tija scurtă (1), superioară, fiind constituită dintr-o porțiune activă (a), superioară, având un capăt profilat (b), continuată cu o porțiune curbată în sus (c), superioară, după care urmează o porțiune dreaptă (d), lungă, racordată prin intermediul unei porțiuni curbate (e), inferioare, îndreptate spre în jos, cu o porțiune înclinată (f) față de o direcție orizontală, terminată cu o ureche (g), tija scurtă (2) inferioară, fiind constituită dintr-o porțiune activă dreaptă (j) scurtă, superioară, având un capăt profilat (k), racordată, prin intermediul unei porțiuni superioare (I), curbată spre în jos, racordată, la rândul ei, cu ajutorul unor porțiuni (n,o) intermediară și respectiv inferioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, cu o porțiune (p) înclinată față de o direcție orizontală, terminată cu o ureche (q), tija lungă (з) fiind alcătuită dintr-o porțiune dreaptă (t), lungă, terminată cu un capăt profilat (и) , care favorizează pătrunderea și direcționarea în os (9), racordată, prin intermediul unor porțiuni (v, w), inferioară și respectiv superioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, cu o porțiune plată (x) îngustă și o porțiune de capăt (y), mai lată, plată sau curbată spre interior, astfel dimensionată încât oprește pătrunderea completă a tijei lungi (3) în canalul medular.

2. Implanturi conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că tija scurtă (1) superioară are, în porțiunea inferioară (e) curbată în jos, o rază de curbură egală cu cea a porțiunii superioare (c) curbată în sus, cuprinsă între 1 și 3 cm, iar axa porțiunii active (a) superioare este paralelă cu axa porțiunii (j) înclinată față de o direcție orizontală și formează cu axa porțiunii drepte (d) lungi, un unghi de 40-70°, porțiunea dreaptă (d), lungă, având o suprafață inferioară (h), plană mărginită de o suprafață superioară (i) de formă tronconică în secțiune, cu baza mică situată spre suprafața inferioară (h) plană.

3.Implanturi conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că tija scurtă (2) inferioară are în porțiunea lungă (m), curbată în jos o rază de curbură cuprinsă între 7 și 10 cm, iar razele de curbură ale porțiunilor (n,o) intermediară și respectiv inferioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, sunt egale între ele și au valori cuprinse între 1/2 până la 1/3 din raza de curbură a porțiunii lungi (m) curbate în jos, aceste raze fiind mai mici decât raza de curbură a porțiunii superioare (I) curbată spre în jos, planul în care este situată urechea (q) - aceasta din urmă având o suprafață inferioară (r) plată, mărginită de o suprafață (s) de formă tronconică cu baza mică situată spre suprafața inferioară (r)-formând cu un plan orizontal un unghi de 40-70°, iar axa porțiunii active (j), drepte, scurte, superioare formează cu un plan orizontal un unghi de 40-70°.

4. Implanturi conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că tija lungă (3) are capătul activ profilat (u) prevăzut cu o înclinare superioară de până la 45° și o înclinare inferioară de până la 30° sau cu niște muchii (a’) care delimitează niște fațete convergente spre axa longitudinală a tijei lungi (3), porțiunile (v,w) inferioară și respectiv superioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, având niște raze de curbură cu valori cuprinse între 3 și 5 mm, iar porțiunea de capăt (y) este delimitată de porțiunea plată îngustă (x) prin niște praguri (z) înclinate față de axa longitudinală a tijei lungi (3), formând cu aceasta un unghi ascuțit de 60-75°, dispuse simetric, în raport cu axa respectivă, porțiunile (v,w) inferioară și respectiv superioară, curbate spre interior și respectiv spre exterior, fiind semiaplatisate, lățimile acestor porțiuni (v,w) fiind egale cu lățimea porțiunii plate înguste (x) și respectiv cu diametrul porțiunii drepte lungi (t).

5. Instrumentar de lucru, necesar realizării unei intervenții eficiente în osteosinteza elastică stabilă a fracturilor colului femural, fracturilor masivului trochanterian, fracturilor subtrochanteriene mediodiafizare supra și intercondiliene ale femurului, precum și ale fracturilor diafizare ale tibiei, în condițiile în care stabilizarea focarului de fractură este realizată cu ajutorul unor implanturi elastice conform revendicărilor 1-4, care cuprinde un instrument pentru realizarea traseului adecvat de introducere în os a unei tije lungi, un instrument de lucru pentru crearea forței de impact necesare introducerii oricăreia dintre tijele elastice în os, un intrument pentru rigidizarea tijei lungi în timpul introducerii inițiale a acesteia în os, un instrument pentru baterea finală a tijei lungi, un instrument pentru introducerea finală sau ridicarea în vederea extragerii în/din os a tijei lungi, un instrument pentru baterea tijelor scurte, superioară și respectiv inferioară, în vederea introducerii lor în os, un instrument pentru modificarea curburii extremităților tijelor scurte menționate, un instrument pentru extragerea din os fie a tijei lungi fie a tijelor scurte, un instrument pentru degajarea din os a porțiunilor de capăt ale tijei lungi, un instrument pentru realizarea unui impact în vederea extragerii din os fie a tijei lungi, fie a tijelor scurte, caracterizat prin aceea că, în scopul stabilizării focarelor de fractură, în cazurile prezentate mai sus, în condițiile executării unei intervenții chirurgicale puțin dureroase, cu pierderi sanguine minime, pentru introducerea atât a tijei lungi (3) prin orificiul (b’) practicat în os (9), cât și a tijei scurte inferioare (2) prin orificiul (t^vl1) practicat în os (9), este folosit un instrument (4) care este constituit dintr-un corp scurt (c’) prevăzut cu un cap activ (d’) având o degajare frontală (e’), delimitată inferior de către un perete inferior (f’), în care este practicat un locaș alungit (g’), aflat în comunicație cu un locaș (h’) practicat într-un perete vertical (F) care delimitează lateral degajarea (e’), formele locașurilor (g’,h’) fiind astfel alese încât să permită pătrunderea porțiunii inferioare (v) curbate spre interior a tijei lungi (3), în locașul (h’) practicat în peretele (i’) în condițiile în care o parte din porțiunea dreaptă (t) lungă a tijei lungi (3) pătrunde în locașul alungit (g’), iar porțiunea superioară (w), curbată spre exterior a tijei lungi (3) este situată în degajarea frontală (e’), opusă acesteia din urmă, corpul (c’) având un guler circular (j’), aflat în legătură, prin intermediul unei porțiuni profilate (k’), cu o tijă scurtă (Γ), în aceasta din urmă fiind prevăzut un locaș circular (m’), central, în corpul (c’) fiind practicată o gaură străpunsă (n’), cu un diametru astfel încât să permită introducerea prin ea a porțiunii drepte (t) lungi a tijei lungi (3), în vederea corectării curburii, în care scop tija lungă (3) este introdusă și printr-o gaură străpunsă (n) practicată într-un corp lung (g) al unui instrument (7) pentru ridicarea în vederea extragerii din os (9) a tijei lungi (3), corpul (g) fiind terminat cu un capăt activ (h), curbat în sus, în care este practicată o degajare superioară (i), astfel profilată încât să permită pătrunderea în ea a porțiunii drepte (t), lungi a tijei lungi (3), în apropierea porțiunii inferioare (v), curbate spre interior, a tijei lungi (3), opus degajării superioare (i), corpul (g) având un guler circular (j), aflat în legătură prin intermediul unei porțiuni profilate (k) cu o tijă scurtă (1), în care este practicat un orificiu circular (m), pentru introducerea inițială a tijei scurte (1) superioare, pe o adâncime de 3-4 cm în orificiul (r^vH) practicat în os (9) fiind folosit un instrument (C) constituit dintr-un corp (25) pe care sunt fixate o nicovală (26) și un suport (27), nicovala (26) având o porțiune cilindrică (I), scurtă, prevăzută cu o degajare circulară (m^v), iar suportul (27) are o tijă filetată (n^v) care poate fi introdusă respectiv extrasă într-un/dintr-un canal (o^v) în formă de L care comunică cu exteriorul, practicat întro lamelă (28), tot în aceasta din urmă fiind prelucrat un canal longitudinal (p^v), terminat cu o porțiune circulară (q^v) având o dimensiune mai mare decât cea a unui capăt (r^v) care delimitează superior degajarea circulară (nT), astfel încât este posibilă deplasarea nicovalei (26), de-a lungul canalului (p^v), în condițiile în care lamela (28) este situată în dreptul degajării circulare (m^v), fixarea lamelei (28) de suportul (27) fiind realizată cu ajutorul unei piulițe (29) înfiletate pe tija (n^v), corpul (25) având o porțiune dreaptă (s^v) pe care sunt fixate nicovala (26) și suportul (27), delimitată de o porțiune scurtă (t⁷), înclinată față de axa longitudinală a porțiunii drepte (s⁷) și respectiv de o porțiune (u^v) de asemenea înclinată în același sens ca și porțiunea scurtă (t⁷) față de această axă, porțiunea înclinată (u^v) fiind în legătură prin intermediul unui guler circular (v⁷) și a unei porțiuni profilate (w⁷) cu o tijă scurtă (x^v), prevăzută cu un locaș circular (y⁷), nicovala (26) având o porțiune superioară (z⁷), dreaptă, racordată cu o porțiune (a⁷¹) înclinată, cu axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii scurte (t⁷), prevăzută cu o suprafață superioară (b⁷¹), înclinată, paralelă cu axa longitudinală a porțiunii înclinate (u⁷), lamela (28) fiind prevăzută cu o porțiune de capăt (c⁷¹), profilată, având în secțiune transversală forma unui arc de cerc care face cu axa longitudinală a porțiunii drepte (s⁷) un unghi mai mic cu 5-10° decât unghiul format de porțiunea (t⁷) cu aceeași axă, poziționarea finală a tijei scurte (1) superioare, în col (g^v) realizându-se cu ajutorul unui instrument (12) care este constituit dintrun corp scurt (m'), terminat cu un capăt profilat (n'), înclinat cu un unghi mai mare de 90° față de axa corpului (m'), având un diametru mai mare decât restul corpului (m'), prevăzut cu o fațetă frontală (o') dreaptă, în capătul profilat (n') fiind practicat un locaș alungit (p'), delimitat posterior de către un perete semicircular (g') astfel dimensionat încât prin introducerea urechii (g) a tijei scurte (1) superioare în el, porțiunea (f) înclinată față de o direcție orizontală a acesteia, rămâne în afară, corpul (m') fiind în legătură, prin intermediul unui guler circular (r') și a unei porțiuni profilate (s') cu o tijă scurtă (t'), prevăzută cu un locaș circular (u'), la introducerea sau extragerea din os (9) a tijelor (1, 2 si 3) folosindu-se un mâner (F), care permite fixarea în timpul lucrului a instrumentului (4) pentru introducerea tijelor (2,3), a instrumentului (5) pentru baterea finală a tijei lungi (3), a instrumentului (6) pentru introducerea finală sau ridicarea în vederea extragerii în/din os (9) a tijei lungi (3), a instrumentului (7) pentru ridicarea în vederea extragerii tijei lungi (3), a instrumentului (8) pentru realizarea traseului adecvat de introducere în os (9) a tijei lungi (3), a instrumentului (10) pentru extragerea din os (9) a oricăreia dintre tijele (1,2,3), a instrumentului (11) pentru baterea tijelor (1,2) în vederea introducerii lor în os (9), a instrumentului (12) pentru introducerea finală a tijei scurte (1) superioare, a instrumentului (13) pentru modificarea curburii extremităților tijelor scurte (1,2), a instrumentului (14) pentru degajarea din os (9) a tijei lungi (3) și respectiv a instrumentului (C) pentru introducerea pe o adâncime de 3-4 cm a tijei scurte (1) superioare, mânerul (F) putând fi rotit în timpul lucrului pentru poziționarea tijei lungi (3) în canalul medular sau a tijei scurte (2) inferioare în col (q⁷¹¹) cu ajutorul unui instrument (17) care este constituit dintr-un corp cilindric (h), lung, terminat cu un guler cilindric (i⁷), posterior, și respectiv cu un guler cilindric (j⁷) anterior, având un diametru mai mic decât cel al gulerului posterior (i⁷), prevăzut frontal cu o degajare circulară (k⁷) astfel profilată încât să permită introducerea în ea a porțiunii intermediare (n) a tijei scurte (2) inferioare, sau a porțiunii inferioare (v), curbate spre interior, a tijei lungi (3).

6.lnstrumentar conform revendicării 5, caracterizat prin aceea că mânerul (F) este constituit dintr-un corp (53) profilat la exterior, prevăzut cu o fereastră longitudinală (x^vl), terminată cu o porțiune evazată (y^vl), fereastra (x^vl) fiind practicată într-o porțiune mediană (z^vl) a corpului (53), care se continuă cu o nicovală posterioară (a^vl1) și respectiv un capăt activ (b^vl1), de formă cilindrică, în acesta din urmă fiind practicat un canal longitudinal (c^v), cilindric, continuat cu o degajare (d') delimitată de un perete profilat (e'), care comunică cu exteriorul prin intermediul unui locaș cilindric (f^vl1), într-un plan perpendicular pe planul în care este situat canalul (c^vl1) în capătul activ (b^VH) fiind practicat un canal cilindric (g^VH), având axa longitudinală situată sub cea a canalului longitudinal (c^vl1), aflat în comunicație cu exteriorul prin intermediul unor degajări (h^vl1, i^v) plasate diametral opus în care este dispus un zăvor (54) prevăzut cu o porțiune frontală (j^v“) subțire și o porțiune posterioară (k^v) groasă, cilindrică, în care sunt practicate două canale (l^vilm^v) circulare, plasate decalat față de axa transversală a canalului longitudinal (c^v) cilindric, porțiunea frontală (j^v) fiind montată sub acțiunea forței înmagazinate într-un resort (55) care se sprijină pe un umăr (n^v) care limitează degajarea (i^v), ceea ce permite aducerea, după caz, a porțiunii (j^vl1) în dreptul canalului longitudinal (c^v), în cealaltă degajare (h^v) fiind dispus cu posibilitatea de deplasare un opritor posterior (57), de care este solidarizat zăvorul (54), canalul cilindric (g^v) fiind în comunicație cu un canal (o^v) situat în același plan cu el și dispus perpendicular pe acesta din urmă, în care, sub acțiunea forței înmagazinate de un resort (58) este dispusă o bilă (59), care în funcție de poziția zăvorului (54) poate pătrunde în unul din canalele (P, m^vn), menținerea resortului (58) în ultimul canal (o^v) menționat fiind realizată cu ajutorul unui șurub (60), rotirea mânerului (F) în jurul axei longitudinale, în funcție de necesități, la introducerea tijei scurte (2) inferioare, sau a tijei lungi (3) în os (9) fiind realizată cu ajutorul instrumentului (17) pentru introducerea finala in os (9) a tijelor (2 și 3), în acest scop fiind introdus în porțiunea evazată (y^vl) a ferestrei longitudinale (x^vl), toate instrumentele (4-14 si C) care sunt manevrate cu ajutorul mânerului (F) având câte unul din gulerele (j’_ t’, b’“, j”, t”, z’“, i’”, r’, z”’, v^v) aflate în legătură, prin intermediul uneia dintre porțiunile profilate (k’, u’, c’^£, k“, u”, a’*’, j”’, s’”, a^lv, s¹⁷, w^v) cu una dintre tijele scurte (1', v, d’¹,1’“, v’“, b’*’, k”, t’*’, b^lv, t^lv, x^v), prevăzută cu unul dintre locașurile circulare (m, w, e’¹, m”, w’“, c’, 1“’, _u><> _yV), _{ceeg ce} p_ermi_te blocarea lor cu ajutorul zăvorului (54).

7.lnstrumentar conform revendicărilor 5 si 6, caracterizat prin aceea că, pentru ghidarea tijei lungi (3), în timpul introducerii ei inițiale în os (9), cuprinde un instrument (A) fixat în mânerul (F) și format dintr-un corp (18) de care este fixat cu ajutorul unei piulițe (19), o falcă (20), corpul (18) având o porțiune lungă (d^lv) aflată în legătură, prin intermediul unui guler circular (e^lv) și a unei porțiuni profilate (f^lv), cu o tijă scurtă (g^lv), prevăzută cu un locaș circular (h^lv), opus gulerului (e^lv), porțiunea lungă (d^w) a corpului fiind prevăzută cu o falcă (i^lv) având o suprafață frontală (j^lv) cu o degajare semicirculară (k^lv), cu axa longitudinală paralelă cu cea a porțiunii ( d^lv), în prelungirea fălcii (i^lv) fiind prevăzută o tijă scurtă (l^,v) filetată la exterior, având axa longitudinală în prelungirea porțiunii (d^lv), care servește la ghidarea fălcii (20), în care scop aceasta din urmă este prevăzută cu o gaură străpunsă (m^lv) prin care pătrunde tija (e^w), prin fixarea fălcii (20) cu ajutorul piuliței (19), în dreptul degajării (k^lv) fiind poziționată o degajare (n^lv) având aceeași formă cu cea a degajării semicirculare (k^lv).

8-lnstrumentarconform revendicărilor 5,6 și 7, caracterizat prin aceea că, pentru modificarea curburilor porțiunilor inferioare (e, o), curbată spre în jos și respectiv curbată spre exterior, ale tijelor scurte (1,2) și ale porțiunilor drepte (t) ale tijei lungi (3), în funcție de profilul osului (9), cuprinde un instrument (D) constituit dintr-un manșon (30) cu margini evazate lateral, articulat printr-un bolț scurt (31), cu un suport (32) în formă de U în care sunt practicate o degajare (d^vl) și respectiv niște fante longitudinale (e^vl, f^vl), marginale, despărțite de degajarea (d^vl) de către un perete (g^vl), de suportul (32) fiind fixat un limitator de cursă (33), cu care pot veni în contact două brațe scurte (34), posterioare, articulate la rândul lor printrun bolț (35) de două brațe (36) frontale, acestea din urmă fiind articulate prin intermediul unui bolț (37) de suportul (32) în dreptul degajării (d^vl), tot de acest bolț (37) fiind articulată o piesă (38) aplatisată lateral, în care, de-a lungul axei longitudinale, sunt practicate niște găuri străpunse (h^vl), piesa (38) având un guler exterior (i^vl), circular, care servește la limitarea deplasării de-a lungul ei a unui manșon (39) ca urmare a contactului gulerului (i^vl) cu un prag inferior (j^vl) al manșonului (39), care este decupat lateral cu piesa (38), în manșon fiind practicate niște găuri străpunse (k^vl) având același diametru și aceeași distanță între ele ca cele ale găurilor (h^vl), în afara acestor ultime găuri menționate care sunt plasate de-a lungul axei longitudinale a manșonului (39), în acesta din urmă mai sunt prevăzute, în apropierea unuia dintre capete (l^vl), înclinat, două găuri (m^vl) dispuse de o parte și de alta a axei longitudinale, manșonul (39) putând fi închis cu o placă (40) în care sunt montate niște bolțuri (41) care pot pătrunde prin găurile (h^vl, k^vl) și respectiv niște bolțuri (42) care pot pătrunde în cele două găuri (m^vl) în vederea realizării unei curburi mai accentuate a porțiunii (t) a tijei

5 lungi (3), brațele posterioare (34) fiind prevăzute cu niște degajări superioare (q^vl) care comunică cu exteriorul, situate la același nivel atunci când brațele (34) sunt aduse în poziție de lucru, în care este introdusă tija lungă (3), poziție situată sub piesa (38) și manșonul (39), prin deplasarea spre în jos a manșonului (39) și implicit a piesei (38), tija (3) fiind curbată, modificarea curburilor (e, o) a tijelor scurte (1, 2) după profilul osului (9) fiind făcută cu ajutorul manșonului (39) și a bolțurilor (41, 42) între care sunt introduse tijele scurte (1, 2), după caz, cu menținerea în poziție de lucru a piesei (38), prin niște găuri (n^vi) practicate în brațele (34) fiind introduse un bolț (43) care atunci când nu lucrează, este montat în niște găuri (o^vl) practicate în suportul (32), iar niște capete inferioare (p^vl) ale brațelor (34) sunt introduse în fantele (e, f), iar pentru nevoi de transport sau sterilizare manșonul (36) împreună cu brațele (34) și respectiv piesa (38) se rotesc în jurul bolțului (37) în scopul aducerii lor în perimetrul delimitat de suportul (32), poziție în care sunt plasate sub peretele (g^vl), manșonul (39) fiind rabătut în jurul bolțului (31), blocându-se în suportul (30), bolțurile (31, 35, 37) fiind asigurate contra desfacerii prin niște piulițe (44,45,46), iar pentru a împiedica deplasarea părților componente în timpul transportului și anume a brațelor (36) și a piesei (38), sunt prevăzute două distanțiere (47).