RO120022B1

RO120022B1 - Inductor pentru maşini de reluctanţă comutabilă, cu două faze, cu comutaţie electronică

Info

Publication number: RO120022B1
Application number: RO99-00601A
Authority: RO
Inventors: Iancu Lungu
Original assignee: Iancu Lungu
Priority date: 1999-05-26
Filing date: 1999-05-26
Publication date: 2005-07-29
Also published as: US6724117B1

Abstract

Invenţia se referă la un inductor pentru maşini de reluctanţă comutabilă, cu două faze, cu comutaţie electronică, în special la partea bobinată. Inductorul conform invenţiei este compus dintr-un ansamblu de mai mulţi electromagneţi, în formă de (U 10), montaţi pe un cadru-suport (5) nemagnetic, ale căror legături, între bobinaje (112B şi 113B) şi de la acestea între alte legături (+, -), ce conduc curent de forţă, se realizează cu ajutorul unei plăci de conectare (6) rigide, având o formă definită, montabilă în direcţie axială. ŕ

Description

Invenția se referă la un inductor utilizat la mașinile de reluctanță, cu două faze, cu comutație electronică.

Se cunosc mașini de reluctanță comutabilă, de exemplu, publicațiile internaționale WO 96/09683 din 28.03.1996 și 98/23024 din 28.05.1998, care conțin fie două rotoare independente contrarotative, fără stator, la care, printr-un sistem special de lagăre, se transformă statorul cunoscut într-un rotor exterior (WO 96/09683), fie un stator cu patru juguri independente, fiecare dintre ele fiind echipat cu câte două bobinaje autoportante, realizate separat (WO 98/23024). Dar în aceste cereri nu se prezintă caracteristicile tehnice, necesare asamblării inductorului.

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția, constă în realizarea unui inductor care, asamblat pe mașină, să realizeze condiția menținerii cerințelor de toleranță și întrefier minim.

Inductorul pentru mașini de reluctanță cu comutație electronică, cu două faze, conform invenției, rezolvă problema menționată mai sus prin aceea că jugurile bobinate sunt montate pe un cadru-suport nemagnetic, având legăturile între bobinaje și de la acestea între alte legături +, - ce conduc curent de forță, realizate cu ajutorul unei plăci de conectare rigide, având o formă definită, montabilă în direcție axială.

Avantajele construcției conform invenției sunt:

- datorită magneților U înglobați în plastic, motorul poate lucra și fără carcasă;

- are, datorită bobinajului cu bandă cu factor de umplere înalt, proprietăți electrice și termice avantajoase.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare a invenției în legătură cu fig. 1 ...8 care reprezintă:

- fig. 1, secțiune transversală printr-o mașină cu reluctanță comutabilă, conform WO/09683;

- fig. 2, vedere de ansamblu a bobinajului;

- fig. 3 a, b, c, d, e, vederi de ansamblu asupra modului de asamblare a bobinajului;

- fig. 4 a, b, c,- vederi de ansamblu asupra modului de realizare a legăturilor electrice ale bobinajelor;

- fig. 5a, b, c, d, vederi de ansamblu ale cadrului - suport de montare și fixare a magneților în formă de U;

- fig. 6, vedere asupra legăturilor între ele a stegulețelor de ștecher;

- fig. 7a, b, vederi de ansamblu ale plăcii de conectare;

- fig. 8, vedere de ansamblu ale inductorului realizat conform invenției.

Pentru simplificarea descrierii, va fi vorba în continuare de un motor S.R. (fig 1,2Secțiunea transversală) luat ca exemplu conform WO 96-09683, cu patru juguri U11 din pachete de tole cu o înfășurare bifilară 112 -113 din banda metalică, numite aici magneți U10.

Soluțiile descrise aici sunt adaptabile și pentru alte configurații de motoare S.R. de acest tip. Pentru realizarea bobinajelor 112 -113 necesare magneților U 10 se bobinează doua benzi (sau fire) metalice cu folie izolatoare între ele (bobinaje bifilare principal 112 și secundar 113).

Banda metalica, spre deosebire de firul obișnuit, are o direcție preferențiala de îndoire și nu trebuie dezizolata, astfel încât permite realizarea automată a capetelor de bobinaj (de exemplu, prin pliere, ambutisare, sudare cu ultrasunete) în mod foarte simplu.

Pentru realizarea bobinajului, începuturile 112A- 113Aale benzilor, împreună cu foliile izolante din Mylar 115 sunt pliate la 90’ și găurite în zona pliată, apoi fixate pe miezul 116 (fig. 3).

RO 120022 Β1

După cum se vede, miezul 116 are doua cleme 116' preformate cu clipsuri, care 1 izolează între ele începuturile înfășurărilor principale 112A respectiv secundare 113A. Clipsurile se ancorează în deschiderile 117 din zona pliată a începuturilor benzilor, ceea ce per- 3 mite fixarea mecanică, respectiv electrică, separată a celor două benzi conductoare 112,113 pe miez. Miezul 116 cu secțiune dreptunghiulară poate avea margini laterale ca la bobinarea 5 cu sârmă, dar la bobinajul cu bandă acestea nu sunt strict necesare (fig. 3). Miezul 116 este deci rotit conform numărului de spire și astfel înfășurarea principală 112 și secundară 113 7 sunt realizate prin bobinare simultană.

Capetele bobinajelor sunt prefixate cu clemele laterale 116', astfel ca spirele să nu 9 se desfășoare după tăierea capetelor benzilor. înfășurările sunt legate câte două în serie.

Legarea în paralel este, de asemenea, posibilă, dacă, de exemplu, se folosesc ace- 11 leași bobine la o tensiune de două ori mai mică.

Bobinele 112 și 113 de pe jugul 11 din partea stângă (S) și dreapta (D) sunt legate 13 electric una de alta conform schemei (începutul 112 S cu începutul 112D, respectiv începutul 113S cu începutul 113D). Pentru aceasta, capetele bobinelor paralele cu brațele U-ului sunt 15 îndoite încă o dată în direcția miezului acestuia (fig. 2, cu linie punctată groasă, fără miez) începuturile 112A, 113A, care vin din dreapta și din stânga, ale benzilor 112,113, se supra- 17 pun și se lipesc sau se sudează cu ultrasunete, astfel încât să fie legate mecanic și electric, împreună. 19

Această operație se poate realiza fie înainte de montajul bobinelor pe jugurile 11, fie după montaj. Celelalte legături electrice în serie ale benzilor 112,113 se realizează la cape- 21 tete din stânga, respectiv din dreapta ale bobinelor, vezi fig.3 și 4. Capetele acestora 112B, 113B sunt tăiate (îndoite sau ambutisate) în acest scop, în formă de ștecher sau (de 23 exemplu la bobinele cu sârmă) prevăzute cu asemenea capete de sine stătătoare.

Magnetul U10 astfel realizat din jugul 11 cu cele doua bobine 112,113, este elemen- 25 tul de baza pentru realizarea statorului conform invenției, vezi fig.4.

Fig. 4a arată jugul 11 cu suprafețele polare 111 și canelurile laterale de fixare 15, 27 realizat din pachet de tole stanțate conform stadiului tehnicii. Fig. 4b arată jugul echipat cu bobine ca în fig. 2 și 3 înainte de acoperirea prin injecție. 29

Fig. 4c arată magnetul U10 care a fost, de exemplu, acoperit cu material termoplastic, prin injecție, la care cel puțin o parte a electromagnetului este prevăzută cu fețele polare 31 111, care sunt orientate către o piesă mobilă 2 (rotor) separate printr-un intrefier. în acest scop au fost prevăzute (precis amplasate în spațiu) piesele de ștecher 112B, 113B și 112B¹, 33

113B* la capetele celor două bobine.

O parte a capătului de ștecher 112 B formează legătura la bobina principală 112, 35 cealaltă 113B la bobina secundară 113. Pentru aceasta, matrița trebuie astfel construită, încât între capetele de ștecher 112B, 113B, care sunt strânse în timpul procesului de injecție 37 în matriță, să între material în timpul injecției pentru rigidizarea lor. Din punctul de vedere al tehnicii de realizare este mai simplu ca benzile 112, 113 să fie înconjurate de materialul 39 injectat în forma unui guler peste marginea bobinajului pe o lungime de câțiva mm. (înălțimea gulerului 118). Capetele încă ramase libere ale benzilor, reper 112B, 113B (care, la 41 injecție, au fost strânse între piesele matriței) se vor îndoi, de exemplu, ca în fig.4c peste gulerul de plastic, pentru a forma astfel stegulețele de ștecher. Deoarece toți magneții nece- 43 sari pentru unul sau mai multe tipuri de mașini sunt identici, ei pot fi realizați, în mod optim, pe linie automată de producție, în serie mare, la un preț scăzut. Magneții U 10 ușor de 45 manipulat prin mijloace mecanice astfel realizați pot fi montați și fixați de către un robot în cadrul 5 pentru a forma statorul 1, vezi fig. 5b. 47

RO 120022 Β1

La majoritatea motoarelor conform invenției, fixarea pe cadrul 5 se realizează la marginile exterioare ale magneților U10 în zona polilor statorici 111, deci în vecinătatea imediata a întrefierului, astfel încât bobinele rămân în afară, chiar atunci când spațiul rotoric 20 este închis. Acest lucru este de dorit, deoarece particule de murdărie ajunse în întrefier pot bloca rotorul 2. Sistemul de realizare mecanică descris aici permite și o răcire mai bună. în plus prin aceasta, se obțin trasee de fixare scurte între suprafețele polare ale rotorului 121 respectiv ale statorului 111 în zona întrefierului care conferă o rigiditate bună și asigură menținerea toleranțelor strânse foarte importante necesare aici.

Fig. 6 arată schematic, cu linie groasă, o comparație a lungimii traseelor de fixare (de la un lagăr la altul) între polii rotorici 121 și cei statorici 111 în cazul motoarelor obișnuite (stânga) și la motorul conform invenției (dreapta).

La motoarele obișnuite, bobinajele 113 se află sub scuturile motorului (linia groasă). Cadrul motorului 5 (fig. 5) fixează jugurile 11 ale magneților U 10 și poziționează statorul 1 și piesele aferente lui față de rotorul 2. în forma cea mai simplă el se compune dintr-o placă de bază 5' prevăzută cu coloane 53. în varianta ca rotor inductor, pentru mașini fără stator, acest cadru este pe cât posibil simetric și echilibrat din construcție (ca de exemplu în fig. 5c), deoarece se rotește împreună cu cei patru magneți U 10. El este construit astfel încât să reziste la forțele de dezmembrare (rezultate din forța centrifugă), ale magneților U10. Cadrul 5 are prevăzute pentru aceasta, proeminențe sau găuri de montaj pe flanșa 5, (varianta fig. 5c) care permit ca piesele electrice să fie exact poziționate. Cadrul se realizează, de preferință, din aliaj de aluminiu turnat sub presiune. Cadrul 5 are deschideri 51 în care sunt așezate capetele jugurilor 11, ale căror părți laterale au caneluri semirotunde axiale 52, care stau în fața altor caneluri semirotunde 15 practicate în colțurile exterioare ale jugurilor, vezi fig 5.

Cele patru deschideri 51 sunt formate din patru coloane 53 care merg de la scutul posterior la scutul anterior (demontabil) al motorului.

Pe marginile interioare 54 ale coloanelor, se realizează fixarea magneților U10 prin metode potrivite, după cum urmează: după cum se vede în partea stângă a fig. 4a (cadranul C și D), magneții U 10 se pot monta prin culisare, perpendicular pe planul desenului între două coloane 53C și 53D și canelurile de pe coloane 531C și 531D pătrund în semigăurile adiacente 15 prevăzute pe magneții U 10.

Această variantă pretinde, din motive de toleranță, o precizie de execuție ridicată. Pentru a fixa, fără joc, magneții 10, este posibilă depărtarea coloanelor 53 la montaj. în acest scop, placa cadrului 5' are niște tăieturi în formă de pană 58. în acestea, se introduc la montaj pene 7, astfel încât coloanele 53 se deplasează cea 0,1 mm spre exterior (vezi colțurile desenate cu linie punctată în partea stângă a desenului). Astfel jugurile 11 se montează mai ușor cu joc.

O dată cu scoaterea penelor 7 coloanele 53 revin elastic la loc și strâng jugurile 11.

Prin această metodă, magneții se pot monta însă numai axial și capetele superioare ale coloanelor sunt libere.

Cadrul 5 poate fi închis cu un scut plan dreptunghiular, prin găurile 532, astfel că lungimea coloanelor este egală cu lățimea pachetului de tole.

Se pot utiliza și două semicadre, de preferință identice, cu forma ca în fig. 5b, la care coloanele 53 au lungimea 1 egală cu jumătatea grosimii pachetului de tole, astfel încât jugurile 11 respectiv rotorul 2 sunt strânse între două semicadre fără scut separat.

RO 120022 Β1

Este, de asemenea, posibilă construcția cu două semicadre, fiecare prevăzut cu 1 două coloane (var. 1 coloana A și C, var. 2 col. A și B) cu lungimea egala cu grosimea pachetului de tole. 3

Prin asamblare cu rotire unghiulară a celor două semicadre peste cele patru juguri (rotite cu 90* sau 180* conform variantei 1 sau 2), se obține un montaj corespunzător. O pre- 5 cizie mai înaltă de montaj, chiar și cu piese cu tolerante grosolane se obține cu o metodă egalizatoare de tolerante numită cu “nituri fluide. 7

Prin întărirea niturilor fluide, este posibilă montarea unor piese cu toleranțe grosolane, într-o poziție reciprocă, oarecare, dar precis determinată și obținerea unui ansamblu 9 cu tolerante strânse în locul decisiv.

Pentru aceasta, se va proceda după cum urmează: 11

- în deschiderea rotorului 20 se montează un cilindru de calibrare 24 al cărui diametru este mai mare decât al rotorului cu valoarea întrefierului cerut și care se centrează pe 13 lagărul 25;

- jugurile 11 sunt împinse radial unul după altul din aceeași direcție spre centru în 15 cadrul 5 al motorului (prin rotirea cu câte un pas a cadrului 5 după fiecare pas de montaj);

cele patru coloane 53 pot fi în acest caz unite între ele printr-un inel, (flanșa 5) deasupra 17 jugurilor U 11, care permite scoaterea calibrului și introducerea rotorului 2 (fig. 5c);

- cu un dispozitiv corespunzător toți magneții U 10 sunt ținuți cu suprafețele polare 19 lipite de calibrul 24 și în această poziție se injectează sub presiune un aliaj de zinc care pătrunde în semigăurile opuse 52 și 15 și fixează definitiv jugurile. 21 în locul aliajului de zinc, se poate injecta orice alt material durcisabil.

La montajul magneților U 10, se poate folosi în locul presiunii din exterior, o forță 23 electromagnetică, dacă aceștia sunt străbătuți de curent, cilindrul de calibrare 24 trebuind sa fie în acest caz magnetic. 25

Pe această cale, se poate obține nu numai o forță de menținere, ci se poate verifica și calitatea montajului. Dacă unul din magneții U10 nu este așezat corect pe cilindrul de caii- 27 brare (de exemplu, datorită murdăririi suprafețelor polare), sau există un scurtcircuit în bobină, reluctanța circuitului magnetic se abate de la o valoare prestabilită, ceea ce se poate 29 controla urmărind desfășurarea tensiunii în cazul unei variații rapide a curentului. Astfel este posibilă nu numai simplificarea montajului, dar și verificarea calității mecanice/electrice a 31 unuia sau ale tuturor magneților ca și ale conexiunilor între aceștia.

După cum se vede în partea dreaptă a fig. 5a, cadranul A și B, detaliu Z nu este ne- 33 cesar ca semigăurile 52 și 15 să corespundă perfect una cu alta.

Când suprafețele polare 111 sunt în poziția optimă de funcționare în contact cu alin- 35 drul 24, semigăurile 52 și 15 pot să fie decalate cu o distanță d rezultată din lanțul de toleranțe. Materialul durcisabil injectat (aliaj de zinc, rășină, material termoplastic) umple spațiul 37 hașurat și formează astfel o pană obținută prin solidificarea lui, prin care se realizează o compensare de tolerantă. 39

Este, de asemenea, posibil să se introducă un știft înmuiat prin încălzire în semigăurile 52,15 între magneții U10 și cadrul 5 și cu ajutorul unui dorn, acesta să fie îndesat ime- 41 diat (în stare plastică) în spațiul gol 52,15 până umple spațiul ca un nit fluid.

Se poate, de asemenea, lărgi o țeavă deformabilă cu presiune interioară, care 43 fixează magneții U 10 față de cadrul 5 ca o pană deformabilă lateral.

Se poate, de asemenea, realiza fixarea cu elemente solide (știfturi sau șuruburi). 45

RO 120022 Β1

Aici trebuie lucrat cu toleranțe strânse, deoarece păsuirea pe cilindrul de calibrare nu se mai realizează. După scoaterea cilindrului de calibrare 24, suprafețele polare 111 ale magneților U10 formează exact diametrul spațiului rotoric 20 și, cu aceasta, realizarea unui întrefier precis. Motorul se fixează de cadrul 5.

Suplimentar, cadrul 5 servește de exemplu în zona flanșei 5 drept radiator pentru tranzistoarele 21 și diodele de putere 22.

Prelungiri ale acestui cadru pot avea în variante speciale de execuție forma unei carcase de motor sau de pompă.

De asemenea, acest cadru 5 poate fi construit ca o prelungire a altui corp (carcasa de reductor, bloc de pompă etc).

Fig. 5 b și c arată vederi de perspectivă a două variante de cadru, varianta c fiind prevăzută pentru montajul radial al magneților U 10.

Legătura între ele a stegulețelor de ștecher 112B, 113B ale tuturor magneților U10, se realizează cu o placă de legătură 6, dimensionată la curenții mari pe care motorul îi consumă, mai ales la tensiuni de lucru mici (domeniul automobilelor), care se realizează economic prin ștanțare sau tăiere cu laser, vezi fig.6.

Acest circuit 6, din conductori de tablă 61 (cupru, aluminiu sau alamă), cu o grosime în domeniul milimetric și un suport izolant 62, trebuie să realizeze dintr-odata toate legaturile electrice ale tuturor stegulețelor de ștecher 112B, 113B ale magneților U10 și cu alte conductoare de curenți de forță.

Contactul electric la stegulețele de ștecher 112B, 113B ale magneților U10 se realizează prin lipire, sudură, presiune sau sertizare.

Căile conducătoare de curent 61 sunt similare unui circuit imprimat, dar se realizează prin ștanțare, nu prin atac chimic, datorită grosimii mari necesare.

Pentru plasarea sau fixarea căilor de curent 61 pe placa izolantă 62 este rațional ca procesul de ștanțare sau tăiere să se execute în două faze distincte, după cum urmează (fig.7): ca primă operație, se decupează dintr-o tablă, de exemplu, în formă de bandă, interstițiile 63 din domeniul nehașurat al viitoarelor căi de curent (desenate cu linie groasă continuă), în așa fel încât căile de curent rămase 61 legate de viitoarele margini (hașurat) 64 ce vor fi tăiate și de domeniile interioare 65, să nu cadă din planul prefabricatului inițial. Astfel circuitul încă sub formă de monobloc 61 este lipit, nituit cu ultrasunete sau fixat prin injectare la periferie cu material plastic (pe o parte sau amândouă) sau în clipsuri pe placa izolanta 62. Din restul prefabricatului prestantat, necesar numai pentru ușurința montării se decupează părțile exterioare 64 și interioare 65 (hașurate) și capetele de conectare rămase se îndoaie (vezi fig.7a). Cu aceasta circuitul este gata.

Fig. 7 arată, ca exemplu, un circuit finit, rotund, pentru un motor cu patru magneți U 10, cu înfășurări principale 112 respectiv secundare 113. Pe placa izolantă 62 cu opt decupări 67 pentru trecerea stegulețelor de ștecher 112B, 113B ale magneților U, sunt aplicate căile de curent 61 stanțate. Reperele de pe placă înseamnă:

- Ip = Legaturile intre segmentele înfășurării principale 112 (curent principal)

- Ib = legaturile între segmentele înfășurării secundare 113 (curent de by-pass)

- + = legătura la polul plus

- - = legătura ia polul minus

G = legătura la electrodul Gate

După cum indică secțiunea parțială din fig. 6a, capetele căilor de curent 61b¹, aflate în contact cu stegulețele de ștecher 112B, 113B ale magneților U10, pot fi îndoite oblic în

RO 120022 Β1 sus, astfel încât sa arcuiască pe ultimele ca un contact de ștecher. Un traseu al legăturii 61 b 1 a înfășurării principale 112 poate fi, de exemplu, îndoit prin ștanțare și adus în alt plan de exemplu în spatele senzorului Hali 31, servind ca reacție magnetică a curentului principal Ip. 3

Placa de legătură 61 poate avea, pe o parte, un circuit imprimat uzual 66, pe care se montează elementele electronice de comandă a motorului. 5

Fig. 8 arata o secțiune transversală, printr-un motor, de exemplu, cu un cadru 5 ca cel din fig. 5c unde se vede dispunerea axială a plăcii de legătura 6 și alte elemente ale mo- 7 torului. Cadrul 5 are aici o flanșă 5, după caz, prevăzută cu aripioare de răcire, care poate servi ca radiator pentru căldura produsă de motor, respectiv de elementele electronice. 9

Piesele motorului (rotorul 2, statorul 1, jugurile 11, senzorul Hali 31, placa de legătură

6, comutatoarele de putere 21, bobinele 112-113, magnetul indicator de poziție 32 etc) au 11 aceleași poziții ca în paginile de mai înainte.

Un scut rotund 8 cu rulmenți închide spațiul rotoric după montajul rotorului 2. Tot 13 cadrul din fig. 6c poate fi utilizat preferențial drept rotor al unei mașini cu două rotoare independente (vezi stadiul tehnicii) pentru aceasta cadrul 5 fiind montat pe un ax tubular având 15 montați magneții U 10 echilibrați astfel, încât să reziste la dezmembrare datorită forței centrifuge.17

Cu aceasta se realizează un motor care, cu excepția lagărelor și al transmiterii curentului (prin inele colectoare) seamănă cu cel din fig. 7.19

Claims

Revendicări21

1. Inductor al unei mașini de reluctanță cu comutație electronică cu două faze, 23 compus din niște juguri (11), fiecare dintre ele fiind echipat cu câte două bobinaje (112,113) din bandă metalică, autoportante, realizate separat, alcătuind magneții (U10), caracterizat 25 prin aceea că jugurile (11) bobinate sunt montate pe un cadru suport (5) nemagnetic, având legăturile între bobinajele (112,113) și de la acestea între alte legături +, - ce conduc curent 27 de forță, realizate cu ajutorul unei plăci de conectare (6) rigide, având o formă definită, montabilă în direcție axială. 29
2. Inductor conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are miezul bobinei (116) prevăzută cu niște locașuri (116*) care servesc la reținerea, izolarea între ele și antre- 31 narea începuturilor benzilor de bobinaj (112A, 113 A) împreună cu o folie izolatoare (115), acestea (112A, 113A, 115) având niște deschideri (117) pentru fixarea pe miezul (116) care 33 are, după caz, și niște extensii (116) plasate lateral și care rețin sfârșiturile benzilor (112B, 113B). 35
3. Inductor conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că terminalele bobinelor (112,113) sunt prevăzute cu niște stegulețe de ștecher (112B, 113B) care se 37 realizează prin ajustarea, în special, prin îndoirea capetelor benzilor bobinelor (112,113).
4. Inductor conform revendicărilor 1-3, caracterizat prin aceea că jugurile (11) cu 39 bobinele (112,113) montate sunt acoperite la exterior cu o masă izolantă, fiind în acest mod fixate, izolate și etanșate și formând o unitate definită ca formă și ușor manipulabilă, numita 41 magnet (U10), și că prin acest proces de acoperire în matriță prin injecție cu o masă plastică izolantă se formează și se rigidizează capetele de ștecher (112B, 113B) ale bobinelor 43 (112,113).

RO 120022 Β1
5. Inductor conform revendicărilor 1-4, caracterizat prin aceea că menționatul cadru nemagnetic (5) se compune dintr-o placă purtătoare de lagăr cu coloane (53), ce unesc scutul anterior cu cel posterior, acesta fiind prevăzute cu un relief axial (52) pentru montarea de tip zăvorâre a magneților (U10), coloanele (53) fiind, după caz, deplasabile elastic pentru ușurarea montajului.
6. Inductor conform revendicărilor 1 -5, caracterizat prin aceea că menționatul cadru (5) este alcătuit din două semicadre de preferință identice (5', 5) cu un număr de coloane (53) egal sau pe jumătate din numărul de magneți (U 10) care sunt montabile axial de ambele părți ale acestora.
7. Inductor conform revendicărilor 1 -6, caracterizat prin aceea că menționatul cadru supot (5), care are niște deschideri (51) pentru fixarea magneților (U10), acestea fiind delimitate de un scut, (5‘) în față, un inel tip flanșă (5 ), în spate, și de câte două coloane (53) lateral.
8. Inductor conform revendicărilor 1+7, caracterizat prin aceea că magneții (U10) se fixează în cadrul (5) printr-un procedeu de compensare a toleranțelor, în așa fel încât suprafețele polare (111) ale magneților (U 10) se poziționează prin contact pe un cilindru de calibrare (24), cu diametru corespunzător diametrului spațiului rotoric (20) și care este centrat în zona unor lagăre (25), după care magneții (U 10) sunt fixați în această poziție.
9. Inductor conform revendicării 8, caracterizat prin aceea că magneții (U 10) se strâng față de cilindrul (24) prin atracție electromagnetică.
10. Inductor conform revendicărilor 1 +9, caracterizat prin aceea că zăvorârea magneților (U 10) se realizează cu un material durcisabil, introdus în stare fluidă sau încă plastică, în asa fel încât să umple spațiile comunicante (15,52) dintre magneții (U 10) și coloanele (53) ale cadrului (5).
11. Inductor conform revendicărilor 1 +10, caracterizat prin aceea că f ixarea magneților (U10) se realizează cu ajutorul unor elemente prefabricate, introduse în spațiile (15,52) dintre magneții (U10) și cadrul (5) și deformate cu un procedeu cunoscut, pentru a zăvori aceste piese.
12. Inductor conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că placa de legătură (6) este formată din niște căi de curent, metalice (61) și un suport izolant (62).
13. Inductor, conform revendicărilor 1,12, caracterizat prin aceea că menționatele căi de curent (61) sunt ștanțate și fixate pe suportul izolant (62) prin lipire, fixare cu clipsuri, nituire cu ultrasunete, sau încorporare într-o masă plastică.
14. Inductor, conform revendicărilor 1,12,13, caracterizat prin aceea că ștanțarea căilor de curent (61) se execută în două faze, astfel încât după preștanțare acestea se pot manipula în vederea montajului mai simplu pe suportul (62) împreună cu restul prefabricatului (64,65) din care au fost tăiate, după care se realizează ștanțarea definitiva a căilor de curent (61), prin detașarea marginilor (64, 65).
15. Inductor, conform revendicărilor 1,12,13,14, caracterizat prin aceea că menționatele căi de curent (61) sunt prevăzute cu niște terminale (61B) ce au contact electric cu capetele bobinelor (112B, 113B) printr-o asamblare tip ștecher.
16. Inductor, conform revendicărilor 1,12,13,14,15, caracterizat prin aceea că, menținatele căi de curent (61) sunt aflate în afara planului plăcii de legătură (6).
17. Inductor, conform revendicărilor 1,12,13,14,15,16, caracterizat prin aceea că placa de legătură (6) are pe o parte niște circuite imprimate (66) pentru curenți slabi.

RO 120022 Β1
18. Inductor, conform revendicărilor 1*17, caracterizat prin aceea că în varianta 1 unei mașini fără stator, cu două rotoare independente, cadrul (5) este montat pe un ax tubular având montați magneții (U10) echilibrați, astfel încât să reziste la dezmembrare datorită 3 forței centrifuge.
19. Inductor, conform revendicărilor 1-18 caracterizat prin aceea că poate fi protejat 5 total sau parțial printr-o carcasă fixată de cadrul (5) ce are un rol de protecție și de fixare a părților motorului. 7