RO119397B1 - Tub fluorescent - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la un tub fluorescent cu vapori de mercur de joasă presiune, cu puteri electrice reduse, pentru aprindere şi funcţionare, prevăzut în general cu catodă caldă (filamente) sau cu electrozi. Tubul fluorescent, conform invenţiei, utilizează un volum de mediu gazodinamic, dispus între o ţeavă (1) exterioară, clasică, cu luminofor pe intrados şi filamente la capetele închise, şi o ţeavă (2) interioară, dielectrică, închisă la capete şi suspendată concentric cu ţeava (1), întregul volum al ţevii (2), vidată sau umplută, nu participă la descărcarea electrică. Puterea electrică defuncţionare se reduce proporţional cu reducerea volumului gazodinamic. ŕ

Description

Invenția se referă la un tub fluorescent, pentru iluminat electric, cu vapori de mercur, de joasă presiune, cu putere electrică redusă semnificativ față de tubul fluorescent clasic, echivalent ca dimensiuni geometrice și performanțe de iluminare.

Tuburile fluorescente, cunoscute și sub denumirea de lămpi fluorescente tabulare sau lămpi fluorescente, sunt, de fapt, tuburi fluorescente cu descărcări electrice în vapori de mercur (Hg) de joasă presiune și cu catodă caldă (filamente) în general.

Tuburile fluorescente se fabrică sub forma unui cilindru drept cu diferite lungimi și diametre, dar și sub formă de cerc, arc de cerc, sau tub în formă de U.

în continuare, vom face precizarea că o lampă electrică de iluminat este formată din corpul de iluminat și sursa de lumină propriu-zisă (becul sau tubul fluorescent etc); invenția de fată referindu-se strict la tubul fluorescent.

»

Tubul fluorescent, în sine cunoscut, este format dintr-o țeavă de sticlă pe care este depusă pe intrados (fața interioară) o substanță fluorescentă (sau un amestec de substanțe fluorescente) sub forma unui strat aderent de pulbere foarte fină. Țeava este închisă la extremități, prin sudare, cu niște capace de sticlă, prin care trec piciorușele metalice, care susțin, prin strângere, filamentele (fiecare extremitate a tubului având câte două piciorușe și un singur filament).

Centrul capacului de sticlă este prevăzut cu un bosaj central, prevăzut cu un tub subțire de sticlă, ce comunică cu exteriorul, tub subțire care este închis, la cald, după ce a fost realizată vidarea tubului, în general la 0,1 mm col. Hg(~130N/m²) și introducerea unor mici cantități de gaze ca argon, neon, kripton etc.

Extremitățile tubului sunt prevăzute cu socluri clasice de conectare electrică, astfel că cele două piciorușe care ies din sticlă sunt cositorite de pinii metalici tubulari, destinați a cupla electric tubul și care trec printr-un material izolator electric, cuprins într-o manta inelară metalică, asertizată pe extremitatea tubului.

Unele tuburi fluorescente sunt prevăzute la interior în dreptul filamentelor cu unele capacele metalice sau benzi metalice care nu ating filamentul și au mai multe roluri: de reținere a unor electroni secundari, de control a disipei termice, etc.

Tubul fluorescent funcționează în regim nominal de iluminare, prin stabilizarea unei descărcări electrice în mediul gazodinarnic (gaz rarefiat și condiționat) format, în general, din vapori de mercur și argon sau krypton, de exemplu, adus la gradul de ionizare necesar, prin utilizarea electronilor termici emiși de filament la etapa inițiala de încălzire, electroni ce sunt ulterior accelerați producându-se și electroni secundari, prin ciocnirea cu atomii de mercur (Hg). Atomii de mercur produc radiații ultraviolete în tot mediul supus descărcării, iar stratul de luminofor depus pe țeava de sticlă transformă radiația ultravioleta incidență în radiații cu frecvența în spectrul vizibil; în general radiația incidență (linia spectrală ) are lungimea de undă de 2537A și reprezintă aproximativ 60% din câmpul de linii spectrale produse.

Mediul gazodinarnic al tubului fluorescent are o anume rezistivitate [Ω · mm²/m ], în stare rece și o alta rezistivitate, în timpul funcționării - în general - mai scăzută. Datorită caracteristicii negative de funcționare a tubului fluorescent - cu referire la mediul supus descărcării electrice, există tendința creșterii intensității curentului electric și a scăderii rezistenței electice [Ω],

Descărcarea electrică este stabilizată prin limitarea curentului (amperajului) pe circuitul electric de alimentare, printr-un balast inductiv sau capacitiv. Rezistența electrică [Ω] a mediului gazodinarnic gaz pe o lungime dată este mai mare cu cât secțiunea transversală a coloanei de gaz este mai mică.

Această descriere a funcționării tubului fluorescent este făcută pentru o primă aproximație a fenomenului, ea fiind mult mai complexă și nu este necesară pentru a explica funcționarea, tubului fluorescent al prezentei invenții.

R0119397 Β1 într-un tub fluorescent, ce funcționează stabil; mediul gazodinamic supus descărcării electrice este, de fapt, un volum cilindric de gaze (volum comparabil cu volumul țevii de sticlă) care emite în toată masa sa și în tot volumul - o radiație ultravioletă, cu un randament de aproximativ 60%.

Se transformă în radiație vizibilă de către luminofor, numai frontul de radiație ultravio- 55 letă care atinge luminoforul, nefiind nevoie de radiația ultravioletă produsă în restul volumului de gaz.

Frontul de radiație ultravioletă, care atinge luminoforul, este reprezentat practic de o coroană cilindrică, cu perete foarte subțire.

Se constată că partea utilă a volumului de gaz supus descărcării electrice poate fi 60 reprezentat de o coroană cilindrică cu perete subțire, nefiind nevoie de tot volumul cilindric al actualei coloane de gaz, în consecință, puterea electrică, necesară pentru a ioniza întregul volum cilindric de gaz al tubului este mai mare față de puterea electrică necesară ionizării numai a unei coroane cilindrice de gaz a tubului.

Practic, raportul de puteri electrice este direct proporțional cu raportul volumelor de 65 gaz supuse descărcării electrice, iar raportul de rezistențe electrice (sau impedanțe) ale acestora este invers proporțional cu raportul ariilor secțiunilor transversale.

în concluzie, actualele tuburi fluorescente prezintă dezavantajul că întrețin o descărcare electrică de o anumită putere electrică pentru un volum cilindric de gaz conținut într-un tub dat, în locul unei descărcări electrice cu o putere electrică mai mică, pentru un volum co- 70 roană cilindrică de gaz conținut în același tub dat (egal ca lungime și diametru exterior); acest dezavantaj este dat, în principal, de soluția constructivă a actualelor tuburi fluorescente, care nu permit realizarea unei descărcări electrice, decât într-o coloană cilindrică de gaz, sau mai exact în tot volumul unei coloane de gaz și nu pe frontiera volumului (independent de forma în plan a secțiunii transversale -actualmente disc și de forma rectiliniară 75 sau curbă a axului geometric longitudinal al coloanei).

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția, este de a realiza o descărcare electrică stabile pe o frontieră subțire de gaz supus descărcării și aflată în imediata vecinătate a luminoforului, fără a antrena și restul volumului de gaz (mediul gazodinamic al tubului) la descărcare electrică. 80

Invenția rezolvă problema tehnică, prin aceea că separă în interiorul tubului fluorescent coroana cilindrică de gaz supus descărcării electrice -ca strat subțire - de restul volumului cilindric rămas ce nu va participa la descărcarea electrică, prin montarea, în interior, a unei țevi izolatoare închisă la capete și concentrică cu o țeavă exterioară clasică, astfel ca între acestea să se definească o coroană cilindrică ce va conține gazul supus descărcării 85 electrice stabile.

Țeava interioară (tub interior) reprezintă frontiera unui volum care nu participă la descărcarea electrică.

Tubul interior izolant și vidat, în general, are o rezistență electrică proprie foarte mare și poate fi considerată neglijabilă din punctul de vedere al fenomenologiei descărcării elec- 90 trice în mediul gazodinamic de tip coroană cilindrică, neglijabilă și din punctul de vedere al parametrilor electrici, ceruți de instalația clasică electrică de aprindere a tubului fluorescent, tub clasic sau conform invenției. Instalația, de fapt clasică și cunoscută, va fi adaptată ca putere electrica la curenți nominali mai reduși, pentru că tubul fluorescent, conform invenției, funcționează cu o putere mai mică decât cea necesară tubului fluorescent clasic echivalent 95 ca dimensiuni geometrice și performanțe de iluminare. Reducerea puterii electrice la bornele tubului fluorescent, conform invenției, față de un tub echivalent clasic (ca dimensiune și iluminare) provine de la reducerea volumului gazodinamic și nu a puterii electrice specifice, care rămâne aceeași imativ 0,05 W/ 1cm³).

RO 119397 Β1

Invenția prezintă o serie de avantaje.

Reduce semnificativ puterea electrică necesară aprinderii și funcționării unui tub fluorescent dat, păstrând aceeași iluminare ca flux, strălucire etc., cu tubul fluorescent actual, echivalent ca dimensiuni geometrice și iluminare.

Oferă o gamă de tuburi fluorescente, cu multe trepte economic, la aceeași lungime, diametru și iluminare cu cele clasice.

Deschide o altă perspectivă schemelor și instalațiilor de aprindere, mai ales când pentru tuburile lungi și foarte economice curentul necesar scade și tensiunea de aprindere și funcționare creste; (utilizarea mai extinsă a balasturilor electronice de mica putere etc.) Permite abordarea unor tehnologii și materiale noi, care nu puteau fi încă utilizate, datorită constantelor producției de masă pe care le menținea consolidate soluția constructivă actuală.

Reduce, în general, consumul masic specific de wolfram (W), mercur(Hg) și gaze nobile pentru o mare parte din gamele de fabricație.

Poate permite realizarea unor tuburi fluorescente cu diametre mai mari ale țevii de sticlă, oferind o iluminare mai mare, la aceeași putere electrică, necesară unui tub clasic cu aceeași lungime.

Oferă perspectiva unor modernizări succesive și ramificate în domeniul tuburilor fluorescente și iluminatului electric fluorescent.

Se dau, în continuare, câteva exemple de realizare a invenției în legătură și cu fig. 1...17 care reprezintă:

-fig. 1, vedere în perspectivă, cu ruptură parțială, a tubului fluorescent, într-o variantă constructivă simplă;

- fig.2, secțiune și ruptură parțială printr-un tub fluorescent, într-o altă soluție-constructivă;

- fig.3, vedere în perspectivă, cu ruptură parțială a unei piese portfilament;

- fig.4, vedere în perspectivă, a unei piese portfilament într-o altă variantă;

- fig.5, secțiune parțială printr-un tub de vidare, a acestei soluții constructive;

- fig.6, vedere a unui suport metalic subțire, de susținere și prindere filamente sau segmenți de filamente;

- fig.7, vedere a unui nod de contact mecano-electric, pentru segmenți de filament;

- fig.8, vedere, ruptură și secțiune parțială a tubului fluorescent într-o altă variantă constructivă;

- fig.9, vedere a unui filament aproape circular, montat pe o piesă portfilament;

-fig. 10, vedere în perspectiva, a unei perechi de grile-sită metalică pentru protecție în jurul filamentului;

- fig.11, vedere parțială a unei zone de grilă, ce favorizează montajul unui capilar dozator de mercur;

-fig. 12, vedere parțială, ruptura și secțiune parțială a tubului fluorescent, într-o variantă constructivă robustă și fiabilă;

- fig. 13, vedere a unui grup de segmenți de filamente montați pe un portfilament;

- fig. 14, vedere a unui filament complet circular, montat pe un portfilament;

- fig.15, vedere parțială, în perspectivă, cu secțiuni în zona de capăt a unui tub fluorescent, în varianta constructivă robustă și fiabilă;

- fig. 16, secțiune limitată numai la un capăt al unui tub fluorescent, cu o soluție constructivă, în care stratul de aprindere și funcționare este, practic, foarte redus (epitaxial), reprezentând varianta cu puteri electrice minimizate;

- fig.17, vedere a unui filament amplasat fără alte susțineri, într-un canal circular pe piesa portfilament, pentru soluția constructivă a tubului fluorescent cu strat de aprindere și funcționare foarte redus (epitaxial).

RO 119397 Β1 în primul exemplu de realizare a invenției, în legătură cu fig. 1, tubul fluorescent este 150 format dintr-o țeavă 1 clasică, din sticlă, folosită la actualele tuburi fluorescente, prevăzută, deci, cu un strat aderent de luminofor pe intrados, închisă la capete și echipată la fiecare capăt cu câte un filament clasic și cele două borne clasice (pini) necesare alimentării cu curent electric a filamentului și o țeavă interioară 2 amplasată concentric cu țeava 1, țeava 2 fiind din material electroizolant, de regulă, sticlă, închisă la capete și vidată, fiind mai mică în Iun- 155 gime decât țeava 1, pentru a fi la o distanță convenabilă de filamente și este suspendată și poziționată fără joc, în interiorul țevii 1, prin niște suporți 3 metalici subțiri (sârme), încastrate în capetele țevii 2, suporții 3 în număr de trei - patru bucăți pentru fiecare capăt sunt poziționați la 120° sau 90° pe conturul circular al capătului țevii 2; sunt îndoite la capete spre axa țevii 2 pentru a nu zgâria luminoforul de pe țeava 1, în timpul amplasării și montării concen- 160 trice în țeava 1.

Spațiul (volumul) dintre țeava 1 și țeava 2 conține mediul gazodinamic clasic al unui tub fluorescent (vapori de mercur, argon, krypton etc, la o presiune de aproximativ 130 N/m², echivalentă cu 0,1 mm col.Hg. sau 0,1 torri).

Volumul interior al țevii 2, vidată sau umplută (exemplu, bara de sticlă expandată cu 165 suprafața netedă la exterior, bară din beton celular autoclavizat armat cu fibră de sticlă și placat la exterior integral cu folie de teflon etc), nu participă la mediul gazodinamic supus descărcării electrice de inițiere și funcționare; descărcarea, electrică de inițiere este cunoscută și sub numele de ignitare (aprindere); practic țeava 2 și volumul interior al țevii 2 poate să permită o scurgere nesemnificativă de putere electrică. 170

Volumul gazodinamic capabil să genereze radiații ultraviolete convertite în radiație vizibilă de luminofor este dat de spațiul cilindric coronar dintre țevile 1 și 2 însumat cu cel configurat în dreptul filamentelor. în acest fel, volumul util de funcționare este mai mic decât volumul interior al unui tub fluorescent clasic și de aceleași dimensiuni și performanțe de iluminare, ceea ce se traduce, practic, prin reducerea puterii electrice necesare. 175

Tensiunea de aprindere la un astfel de tub fluorescent se reduce puțin, datorita suporților 3 care sunt colectori de electroni și scurtează lungimea de descărcare electrică, ce este egală actualmente cu distanța între filamente și acum devine distanța dintre extremitățile spre interior ale suporților 3, curentul electric folosit este, în general, alternativ, dar poate fi și continuu. 180

Al doilea exemplu de realizare a invenției este în legătură și cu fig. 2...7, în care s-a urmărit reducerea volumului din dreptul filamentelor, utilizarea unor repere ceramice și o mai bună încărcare cu electroni termici a spațiului coronar cilindric dintre țevile 1 și 2. Pe țeava 2, se sudează, la capete, un capac 4 de sticlă, prevăzut cu o țeavă de vidare 5 al cărui interior comunică, prin niște orificii a și b, cu interiorul țevii 2 și respectiv cu exteriorul țevii 2 ce 185 va deveni interiorul țevii 1; una din țevile de vidare 5 are numai orificiul b.

Capetele țevii 1 sunt închise cu niște piese ceramice 6 în care sunt încastrați niște suporți metalici subțiri 7, care au rolul de a prinde și susține un filament 8 și niște conductori metalici 9 care asigură alimentarea filamentului 8 cu curent electric.

Conductorii metalici 9 sunt conectați la niște pini metalici 10 care reprezintă, pentru 190 fiecare capăt al tubului fluorescent, două borne clasice de alimentare cu curent electric, în sine cunoscute.

Piesa ceramică 6 are un orificiu central c care are rolul de a prinde și centra țeava de vidare 5 solidar cu țeava 2.

Țeava de vidare 5 este de construcție mai robustă, cu trepte de diametru, este, de 195 regulă, tot din sticlă, calibrat ca diametru și poate fi metalizat cu un strat d pentru a asigura, printr-un adeziv, o bună etanșare pe orificiul central c.

RO 119397 Β1

Suporții 7 sunt bifurcați în forma de Y la unul din capete, pentru prinderi de filament, iar celalalt capăt liber este încastrat nestrăpuns în piesa ceramică 6.

O construcție a unui suport 7 este cea a unui conductor îndoit în formă de U inițial și răsucit pe porțiunea de 50 % până la capetele libere ce vor fi îndoite sub formă de Y.

Părțile (capetele) bifurcate sunt îndoite la capete și au rolul de a asigura strângerea și contactul electric necesar cu capetele filamentului 8 sau unor segmenți de filament 8_a care compun întregul filament 8.

Segmenții de filament 8_a pot fi montați fie înseriat, fie în paralel, față de sârmele 9 de alimentare cu curent electric. Prin acest montaj al segmenților de filamente 8_a, se asigură o bună formare și susținere a unui filament 8 de formă cât mai circulară; pe anumite porțiuni se poate înlocui un segment de filament 8_a cu un conductor metalic 11 de conectare a celorlalți segmenți de filament 8_a, conductorii 11 având doar valoare de conectare între suporții 7, atât pentru montajul serie, cât și paralel al segmenților de filament 8_a.

Asamblarea pe țeava 1 (echipată cu luminofor) a pieselor ceramice 6 deja echipate cu filamentul 8 se face mecanic prin ajustaj de precizie (țeava fiind alezaj) și se etanșează prin adezivi.

în ordinea de montaj, se echipează și se închide, la un capăt, țeava 1 cu o piesă ceramică 6; se introduce țeava 2 până când tubul de vidare 5 intră și se centrează pe orificiul central c preparat cu adeziv.

Se condiționează cu mercur volumul dintre țeava 1 și 2 prin introducerea de mici cantități de mercur lichid; cu mențiunea că această secvență nu este necesară dacă se apelează la formula clasică de atașare a unui capilar de sticlă cu mercur în zona filamentelor.

Se închide celălalt capăt al țevii 1 cu o piesă ceramică 6; se videază ansamblul prin țevile de vidare 5 și se condiționează cu gaz inert (argon, krypton, de exemplu), după care se închid la cald tuburile de vidare 5.

Se montează, la capete, niște plăci izolatoare 12 pe care sunt fixați pinii metalici 10 de construcție tubulară și prin care trec conexiunile reprezentate de conductorii 9; se lipesc cu aliaj metalic de lipit la cald conductorii 9 de pinii metalici 10. Se asertizează un inel metalic 13 în jurul piesei ceramice 6 împreună cu capătul țevii 1 și placa izolatoare 12.

La aprindere, funcționează doar mediul gazodinamic cuprins între țeava 1 și 2 și din zona filamentelor 8.

Deși orificiul a comunică prin orificiul b și cu interiorul spațiului dintre țevile 1 și 2, volumul interior al țevii 2 nu participă la descărcare electrică semnificativă, deoarece valoarea intensității curentului electric, în dreptul orificiului a este mai mică de 1mA și este insuficientă pentru a realiza o descărcare electrică în volumul țevii 2, orificiul a și b are diametrul de maximum 1*1,5 mm; în condițiile în care orificiile (orificiul) a este închis cu o ansă termică introdusă în țeava de vidare 5, după vidare și fără a fi deconectat de la mașina de vidare, atunci volumul interior al țevii 2 nu va conține gaz de descărcare și este eliminată orice scurgere de curent în interiorul țevii 2.

Piesa ceramică 6 poate fi realizată și din sticlă specială termorezistentă și mai ales cu coeficienți mici de dilatare termică.

Un alt exemplu de realizare (al treilea) a invenției în legătură și cu fig. 8... 11 este dat pentru o soluție constructivă, în care s-a redus și mai mult spațiul din jurul filamentelor și se asigură utilizarea integrală a sticlei ca material de bază; filamentul are o dispoziție circulară și există montate grile de protecție în jurul filamentului.

Țevile 1 și 2 sunt fixate printf-o montură de sticlă 14 echipată cu segmenții de filament 8_a și conductorii metalici 9, dar și cu țeava de vidare 5 prevăzu tă cu orificiul a și b.

RO 119397 Β1

Montura de sticlă 14 este prevăzută cu niște umflături e necesare încastrării supor- 245 1 ților 7 și conductorilor 9; umflăturile e fiind clasice și folosite, de exemplu, la tuburile electronice pentru sârmele de conectare cu electrozii din interior.

în jurul monturii 14, sunt amplasate niște grile metalice de protecție 15 și 16 de forme tronconice din plasă de sârmă ce au niște decupări f în dreptul umflăturilor e pentru a nu atinge suporții 7 și conductorii 9. 250

Grilele metalice 15 și 16 sunt de construcție jumelată și nu se închid complet, având o zonă de degajare g.

în zona de degajare g se poate amplasa prin legătură cu grila 16 un conductor metalic subțire 17 înfășurat pe un capilar 18 cu mercur; situație de fapt utilizată la unele din actualele tuburi fluorescente. 255

Condiționarea, inclusiv vidarea mediului gazodinamic dintre țevile 1 și 2 se face prin tubul de vidare 5 care ulterior se închid termic.

Tubul fluorescent este încheiat, la capete, în mod clasic: placa izolatoare 12 cu pinii metalici 10 și inelul metalic 13.

Țeava 1, în mod evident, este tratată pe intrados prin formarea stratului aderent de 260 luminofor. Grila 16, exterioară, se montează după montajul segmenților de filament 8_a.

Dacă nu se dorește un contact electric între jumătățile fiecărei dintre grilele 15 și 16, acestea se vor imobiliza între ele cu picături de sticlă, de exemplu.

în principiu, grilele 15 și 16 nu trebuie puse în scurtcircuit (deci nu ău între ele contact metalic); de asemenea, nu se pune în scurtcircuit prin închiderea cap la cap nici una din gri- 265 lele 15 și 16, decât în situația când este necesară prinderea capilarului cu mercur 18 prin conductorul 17 care are tocmai rolul de a încălzi mercurul și chiar de a fisura capilarul 18 (la varianta constructivă cu capilar, ce conține mercur și este închis).

Un alt exemplu de realizare a invenției (al patrulea), în legătură și cu fig. 12....15, este soluția constructivă, în care este abordată robustețea și reducerea grosimii stratului 270 gazodinamic de aprindere și funcționare dintre țevile 1 și 2.

între țevile 1 și 2, se află la capete o montură de sticlă 19, fiecare prevăzută cu câte două tuburi de vidare 5, două orificii a și un orificiu b; un tub de vidare 5 are două orificii a și b, iar celălalt tub de vidare 5 are un singur orificiu a.

Montura de sticlă 19 este formată inițial din trei părți 19_a, 19_b și 19_c ce ulterior se su- 275 dează la cald; montura 19 are forma unei țevi cilindrice.

Țeava 2 se fixează, la rece, cu adezivi pe monturile de sticlă 19_a, și se videază, apoi tuburile de vidare 5 se închid. Pe montura 19_b este petrecută o piesă ceramică 20. Piesa ceramică 20 susține montajul grilelor 15 și 16 prin niște conductori metalici 21 și filamentul 8 prin niște suporți metalici portfilament 22. Numai doi dintre suporții metalici portfilament 22 280 comunică electric cu pinii metalici 10 prin conductorii 9; piesa ceramică 20 este profilată concav prin zona de degajare g în dreptul filamentului 8.

Filamentul 8 de formă circulară, este compus din segmenți de filament 8_a; în fig. 13 se află un montaj cu segmenți de filament 8_a montați intercalat și în serie, iar în fig. 14 un montaj cu segmenți de filament 8_a montați în paralel. 285 în ordine de montaj, se fixează etanș țeava 2 de montura 19_a; se echipează montura 1% cu filamentele 8 și conductorii 9 de alimentare cu curent electric; se videază țeava 1 și se închid două din țevile de vidare 5 corespunzătoare; se sudează montura 19_b, de montura 19_a; se intoduce o piesă ceramică 20 echipată cu grilele 15 și 16; se poziționează țeava 1 peste țeava 2 până la contact de cuprindere pe piesa ceramică 20; se sudează monturile 290 [

19_c de țeava 1 și de monturile 19_b. La celălalt capăt al țevii 1, se montează totul la fel, având

RO 119397 Β1 grijă de condiționarea cu mercur a volumului dintre țevile 1 și 2; apoi vidarea (sau invers vidare și condiționare cu mercur), condiționarea cu un gaz inert și închiderea la cald a celorlalte două tuburi de vidare 5. Tubul fluorescent se încheie prin introducerea plăcii izolatoare 12, lipirea conductorilor metalici 9 de pinii metalici 10 și asertizarea inelului metalic 13.

Pentru a împiedica definitiv rotirea accidentală, în timpul exploatării plăcii izolatoare 12 de montura 19_C, sunt prevăzute golurile h, pe placa 12 și proeminențele i, pe montura 19_c toate asertizările vor folosi adezivi, frite etc. în zonele ce susțin etansările sau prinderile mecanice. Țeava 1 are luminofor pe intrados.

Un ultim exemplu de realizare a invenției în legătură și cu fig. 16 și 17 se referă la o soluție constructivă în care stratul gazodinamic de aprindere este practic subțire (epitaxial), oferind cele mai economice tuburi fluorescente; au focar cu filament circular nesusținut de componente metalice și utilizează componente din ceramică prelucrată cu precizie; în același timp, s-a urmărit creșterea robusteței tubului și fiabilității sale.

Țeava 1 și țeava 2 sunt fixate și închise, la capete, cu niște monturi ceramice 23; țeava 1 este în contact, pe intrados, cu un strat aderent de luminofor.

O montură 23 este formată din două piese circulare 23_a și 23_b, ce se prind etanș pe o zonă tronconică j și definește un canal circular 24 cu secțiune semicirculară, prevăzută cu o fantă k, inelară.

Piesa circulară 23_a, de forma unui inel, are un prag i subdiametrat, pentru a intra în interiorul țevii 1 și de a asigura etanșarea.

Piesa circulară 23_b are formă discoidală conică, prevăzută central cu o țeavă de vidare 5, cu un orificiu a și prevăzută, periferic, cu un prag m ce intră în interiorul țevii 2. Prin piesa circulară 23_b trec și ies conductorii metalici 9 de alimentare cu curent electric a filamentului 8 dispus în canalul circular 24.

Zona tronconică j poate fi metalizată pentru fiecare din monturile 23_a și 23_b, pentru a asigura o bună etanșare fie prin adeziv, fie prin sudare cu laser.

în ordine de montaj, se montează filamentele 8 în canalul 24 format din piesele 23a și 23b și se etanșează zona j, obținându-se, în final, două monturi 23. Se fixează, la un capăt, cele două țevi 1 și 2 cu o montură 23; se introduce cantitatea de mercur în spațiul dintre țevile 1 și 2; se închid cele două țevi 1 și 2 la celălalt capăt cu cealaltă montură 23.

$i o altă soluție de montaj este posibilă, având în vedere faptul că montura 23 este formată din piesele 23_a și 23_b închizându-se, mai întâi, țeava 2 cu piesele 23t, și ulterior țeava 1 cu piesele 23_a închizându-se prin lipirea sau sudarea zonei j comune. Toate suprafețele de așezare și etanșare vor fi tratate cu adeziv pentru o bună etanșare.

Se introduce cantitatea de mercur, se videază ansamblul prin țevile de vidare 5 și se condiționează cu gaz inert, apoi se închid, la cald, țevile de vidare 5; condiționarea cu mercur poate avea loc și după vidare.

Se închide tubul la capete, cu placa izolatoare 12, se lipesc sârmele 9 de alimentare cu curent electric la pinii metalici 10 și se asertizează ansamblul cu inelul metalic 13.

Țeava 2 poate fi redusă în diametru, la capete, în zona de prindere pe piesele 23_b, cu scopul de a asigura menținerea grosimii stratului gazodinamic dintre țevile 1 și 2 la aceeași grosime cu fanta k. Sârmele 9 de alimentare cu curent electric vor fi cu izolație exterioară pe porțiunea liberă până la contactul cu pinii metalici 10.

Toate exemplele de realizare a invenției, permit montarea pe peretele țevii 1, la capete, a unor electrozi auxiliari de aprindere - nefigurați - electrozi folosiți, în prezent, la unele tuburi fluorescente.

Claims (5)

1. Revendicări

   1. Tub fluorescent, caracterizat prin aceea că mediul gazodinamic supus descărcării 340 electrice se află amplasat între două țevi concentrice, o țeavă (1) exterioară și o țeavă (2) interioară, țeava exterioară (1) fiind din sticlă, de regulă, transparentă, și are pe intrados depus un strat aderent de luminofor, iar țeava (2) fiind din sticlă sau alt material electroizolant, cele două țevi (1 și 2) fiind închise, la capete, unde sunt amplasate niște filamente (8) sau în locul acestora, niște electrozi de aprindere, niște conductori metalici (9), amplasarea fila- 345 meniului (8) fiind în dreptul volumului coronar cilindric dintre țevile (1 și 2), țeava (2), vidată la interior, în general, și de lungime adecvată este suspendată în poziție concentrică față de țeava (1) fie prin niște suporți (3) metalici subțiri, fie prin niște piese montant de capăt (4, 6, 14,19, 23), funcție de soluția constructivă aleasă.
2. 2. Tub fluorescent, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că volumul inte- 350 rior al țevii (2) nu conține electrozi sau filamente și deci nu participă la descărcarea electrică de funcționare necesară iluminării produsă de tubul fluorescent, iar volumul țevii (2) este semnificativ apropiat față de volumul țevii (1), iar în unele cazuri este chiar foarte apropiat.
3. 3. Tub fluorescent, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că țeava (2) poale fi înlocuită, parțial sau total, cu o piesă cilindrică electroizolantă de același volum 355 și cu miez plin.
4. 4. Tub fluorescent, conform revendicărilor 1..3, caracterizat prin aceea că poate utiliza și niște grile de protecție (15, 16) a filamentului (8), grilele (15, 16) fiind realizate din plasă metalică și nu ating filamentul (8).
5. 5. Tub fluorescent, conform revendicărilor 1...4, caracterizat prin aceea că filamen- 360 tele (8) sau segmenții de filament (8_a) sunt adaptate noilor puteri electrice reduse necesare, iar instalația electrică de curent alternativ, în general, de aprindere și funcționare în regim nominal stabil, este dimensionată corespunzător, pentru intensități mai mici ale curentului electric, cu modificări ale frecvenței de lucru sau a tensiunii de aprindere necesare unde este cazul și, mai ales, pentru soluțiile constructive unde impedanța mediului gazodinamic este 365 mai mare atât la rece, pe timpul nefuncționării, cât și la cald, pe timpul aprinderii și funcționării, față de valorile curente utilizate, soluțiile constructive cu rezistență mărită la rece a mediului gazodinamic fiind cele cu strat gazodinamic epitaxial și care corespund tuburilor fluorescente, care necesită cele mai scăzute puteri electrice, necesare pentru a produce o iluminare identică cu un tub fluorescent clasic, echivalent ca suprafață geometrică și para- 370 metrii de iluminare.