RO120074B1 - Sare a unui derivat macrociclic de bis-indolmaleinimidă, ca inhibitor al protein kinazei c - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la o sare a unui derivat macrociclic de bis-indolmaleinimidă, cu formula: şi la solvaţii corespunzători. Invenţia se referă, de asemenea, la o formulare farmaceutică, conţinând sarea unui derivat macrociclic de bis-indolmaleinimidă, la un procedeu de preparare a acestui compus, precum şi la utilizarea acestui compus, pentru inhibarea protein kinazei C, la mamifere. ŕ

Description

Prezenta invenție se referă la o sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, cu formula:

și la solvații corespunzători. Invenția se referă, de asemenea, la o formulare farmaceutică conținând sarea unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, la un procedeu de preparare a acestui compus, precum și la utilizarea acestui compus pentru inhibarea protein kinazei C la mamifere.

Protein kinaza C (PKC - Protein Kinase C) constă dintr-o familie de enzime strâns înrudite, care funcționează ca serin/treonin kinaze. Protein kinaza C joacă un rol important în semnalizarea celulă - celulă, în expresia genei, și în controlul diferențierii și creșterii celulei. în prezent sunt cunoscute în mod curent cel puțin zece izozime ale protein kinazei C, care diferă în ceea ce privește distribuția lor în țesuturi, specificitatea enzimatică și reglarea. Nishisuka Y., Annu. Rev. Biochem. 58: 31 -44 (1989); Nishizuka Y., Science 258: 607-614(1992).

Izozimele protein kinazei C sunt lanțuri poiIipeptidice singulare, cuprinzând de la 592 până la 737 aminoacizi în lungime. Izozimele conțin un domeniu de reglare și un domeniu catalitic conectate printr-o peptidă de legătură. Domeniile de reglare și catalitic pot fi în continuare subdivizate în regiuni constante și în regiuni variabile. Domeniul catalitic al protein kinazei C este foarte asemănător cu cel observat în alte protein kinaze, în timp ce domeniul de reglare este unic pentru izozimele protein kinazei C. Izozimele protein kinazei C au demonstrat o omologie cuprinsă între 40 și 80% la nivel de aminoacid în grupă. Cu toate acestea, omologia unei izozime singulare din specii diferite este în general mai mare decât 97%.

Protein kinaza C este o enzimă asociată membranei care este în mod alosteric reglată de un număr de factori, incluzând fosfolipide de membrană, calciu, și anumite lipide ale membranei, cum ar fi diacilgliceroli care sunt eliberați ca răspuns la activitățile fosfolipazelor. Bell, R. M. Și Burns, D. J., J. Biol. Chem. 266:4661 -4664 (1991): Nishisuka, Y. Dcience 258:607 - 614 (1992). Izozimele protein kinazei C, alfa, beta -1, beta -2 și gama reclamă fosfolipide ale membranei, calciu și esteri diacilglicerol / forbol pentru o activare totală. Formele delta, epsilon, eta, și teta ale protein kinazei C sunt independente de calciu în ceea ce privește modul lor de activare. Formele zefa și lambda ale protein kinazei C sunt independente atât de calciu, cât și de diacilglicerol, și se consideră că ele necesită numai fosfolipide ale membranei pentru activarea lor.

Numai una sau două dintre izozimele protein kinazei C pot fi implicate într-o anumită stare de boală. De exemplu, nivelele ridicate de glucoza din sânge găsite în diferite forme de diabet conduc la o creștere, specifică izozimei, a beta - 2 izozimei în țesuturile vasculare. Inoguchi și colab., Proc. Natl. Acad. Sci. US, 89 : 11059 - 11065 (1992). O creștere a izozimei beta în trombocitele umane, legată de diabet, a fost corelată cu răspunsul modificat

RO 120074 Β1 al acestora la agoniști. Bastyr III, N. J. Și Lu J., Diabetes 42: (Suppl. 1) 97 A (1993). 1

Receptorul uman al vitaminei D a fost dovedit a fi fosforilat în mod selectiv de către beta protein kinaza C. Această fosforilare a fost legată de modificările în funcționarea receptorului. 3

Hsieh și alții, Proc. Natl. Acad. Sc/.US 88: 9315 - 9319 (1991) : Hsieh și colab., J. Biol. Chem.268: 15118- 15126 (1995). Suplimentar, lucrări recente au arătat faptul că izozima 5 beta-2 este responsabilă pentru proliferarea celulei în eritroleucemie, în timp ce izozima alfa este implicată în diferențierea megacariocitelor în aceleași celule. Murray și colab., J. Bio. 7 Chem.268 : 15847 - 15853 (1993).

Natura ubicuitară a izozimelor proteinei kinazei C și rolurile sale importante în 9 fiziologie asigură stimulente pentru a produce inhibitori ai protein kinazei C foarte selectivi.

Dată fiind evidența care demonstrează legătura anumitor izozime cu stări de boală, este 11 rezonabil să se presupună că compușii inhibitori care sunt selectivi față de una sau două izozime ale protein kinazei C în raport cu alte izozime ale protein kinazei C și în raport cu alte 13 protein kinaze, reprezintă agenți terapeutici superiori. Asemenea compuși demonstrează o mai mare eficiență și o toxicitate mai scăzută datorită specificității lor. 15

O clasă de bis - indolilmaleinimide cu punți de N, N‘ a fost descrisă de către Hosth și colab., în cererea EP 0657458 (U. S. S. N. 08 / 413. 735), publicată la 14 iunie, 1995, ca 17 brevet EP 0657458. Un compus preferat în această serie cu punți N, N’ include compusul reprezentat prin formula I: 19

Invenția se referă la o sare a unui derivat macrociclic de 5/s-indolmaleinimidă cu formula:

RO 120074 Β1 și la solvații corespunzători. Sarea revendicată este utilizată în tratamentul stărilor de boală asociate cu diabetul zaharat și complicațiile acestuia, ischemia, inflamația, tulburările SNC, bolile cardiovasculare, bolile dermatologice și cancer.

Invenția se referă, de asemenea, la o formulare farmaceutică cuprinzând o sare a unui derivat macrociclic de b/'s-indolmaleinimidă împreună cu diluanți, excipienți sau purtători acceptabili din punct de vedere farmaceutic.

Un alt obiect al invenției se referă la un procedeu de preparare a sării unui derivat macrociclic de d/'s-indolmaleinimidă, care cuprinde reacția unui compus cu formula:

cu acid metansulfonic într-un solvent organic inert.

Avantajele pe care le prezintă prezenta invenție constau în aceea că sarea derivatului de b/s-maleinimidă cu acid metansulfonic (sarea mesilat) conform invenției prezintă o solubilitate și o biodisponibilitate mărită față de sarea clorhidrat cunoscută din stadiul tehnicii, ceea ce permite reducerea dozei care trebuie administrată pacientului pentru a obține același efect farmaceutic. în plus, sarea se prepară ușor și se purifică sub formă cristalină. Astfel, sarea obținută este un agent terapeutic mai elegant și îmbunătățit.

într-o formă preferată de realizare, invenția se referă la o sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă cu formula:

și la solvații corespunzători.

într-o altă formă preferată de realizare, invenția se referă la o sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă substanțial cristalină.

O sare preferată, conform invenției, este monohidratul metansulfonatului de (S)-13[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21-dimeteno-1 H,13H-dibenzo [E,K]pirolo[3,4-H][1,4,13]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionă.

RO 120074 Β1

Conform unei alte forme preferate de realizare a invenției, sarea derivatului 1 macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, conform invenției, cuprinde mai puțin de aproximativ 5% total substanțe înrudite. 3 într-o formă preferată de realizare, formularea farmaceutică cuprinde aproximativ 1 până la 20 mg de sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă. 5 într-o formă preferată de realizare a procedeului conform invenției, solventul utilizat este un amestec de acetonă-apă. 7 într-o altă formă preferată de realizare a procedeului conform invenției, solventul utilizat este un amestec de acetonă-apă în raport volumetric de aproximativ 5:1 până la 9 aproximativ 10:1.

într-o formă de realizare și mai preferată a procedeului conform invenției, solventul 11 acetonă-apă este în raport volumetric de 9:1.

Un alt aspect al invenției îl reprezintă o metodă de inhibare a protein kinazei C, 13 metodă care cuprinde administrarea la un mamifer care are nevoie de un asemenea tratament, a unei cantități eficiente din punct de vedere farmaceutic dintr-un compus repre- 15 zentat prin formula (la). Invenția asigură mai departe metode pentru tratarea stărilor în care protein kinaza C a demonstrat un rol în patologie, cum ar fi ischemia, inflamațiile, afecțiunile 17 ale sistemului nervos central, afecțiunile cardiovasculare, afecțiunile dermatologice, și cancerul, care cuprind administrarea la un mamifer care are nevoie de tratament, a unei 19 cantități eficiente din punct de vedere farmaceutic dintr-un compus reprezentat prin formula (la). 21

Această invenție este în mod deosebit utilizabilă ca produs farmaceutic, și în mod deosebit în tratamentul complicațiilor diabetului la nivel microvascular, în mod deosebit în 23 retinopatia, nefropatia și neuropatia diabetică. De aceea, această invenție asigură în continuare o metodă pentru tratarea diabetului zaharat și a complicațiilor acestuia, metodă 25 care cuprinde administrarea la un mamifer care are nevoie de un asemenea tratament, a unei cantități eficiente din punct de vedere farmaceutic dintr-un compus reprezentat prin 27 formula (la).

Un aspect final al invenției îl reprezintă formulările farmaceutice cuprinzând un 29 compus reprezentat prin formula (la), în asociere cu unul sau mai mulți excipienți acceptabili din punct de vedere farmaceutic, purtători, sau diluanți. 31 în scopul prezentei invenții, așa cum s-a dezvăluit și revendicat aici următorii termeni și abrevierile folosite aici sunt definiți după cum urmează: 33

Termenul “cantitate eficientă din punct de vedere farmaceutic”, așa cum este utilizat aici, reprezintă o cantitate dintr-un compus care este capabilă să inhibe activitatea protein 35 kinazei C la mamifere. Doza specificată din compusul administrat în conformitate cu prezenta invenție se determină, desigurținând seama de circumstanțele specifice în legătură cu cazul 37 respectiv, incluzând tipul de compus ce urmează a fi administrat, calea de administrare, condiția specifică ce urmează a fi tratată, și alte condiții similare. Compusul poate fi 39 administrat printr-o multitudine de căi incluzând calea orală, rectală, transdermală, subcutanată, topică, intravenoasă, intramusculară sau intranazală. De preferință, compusul 41 este administrat pe cale orală. Pentru toate căile indicate, o doză zilnică tipică, conține de la aproximativ 0,01 mg/kg până la aproximativ 20 mg/kg din componentul activ al prezentei 43 invenții. Dozele zilnice preferate variază de la aproximativ 0,01 până la aproximativ 10 mg/kg, mai preferabil sub 1 mg/kg, și cel mai preferabil de la aproximativ 0,05 până la 45 aproximativ 0,5 mg/kg.

Termenul “tratare”, așa cum este utilizat aici, descrie conducerea cazului și grija în 47 ceea ce privește pacientul cu scopul de a combate boala, condiția, sau tulburarea respectivă

RO 120074 Β1 și include administrarea compusului pentru a preveni apariția simptomelor sau a complicațiilor, ușurarea simptomelor sau complicațiilor, sau îndepărtarea bolii, a condiției, sau a tulburării respective.

Termenul “total substanțe înrudite”, așa cum este utilizat aici, se referă la cantități relative de impurități în produsul final. Impuritățile includ, dar sunt limitate la, produși intermediari ai reacției din amonte sau produse secundare din reacții nedorite din produsul final. Total substanțe înrudite reprezintă o măsură a purității produsului respectiv.

Așa cum s-a menționat mai înainte, invenția de față asigură compuși reprezentați prin formula (la), care inhibă în mod selectiv protein kinaza C:

precum și solvații corespunzători.

Compusul reprezentat prin formula (la) poate să existe ca solvat, cum ar fi cu apă (hidrat), metanol, alcool etilic, dimetilformamidă, acetat de etil și altele asemenea. Amestecuri de asemenea hidrați și solvați pot fi de asemenea preparate. Sursa unor asemenea hidrați și/sau solvați poate fi cea din solventul de cristalizare, inerentă în solventul de preparare sau de cristalizare, sau întâmplătoare pentru un asemenea solvent. Asemenea hidrați și solvați fac parte, de asemenea, din scopul invenției de față. Este de preferat ca compușii reprezentați prin formula (la) să fie preparați sub formă de monohidrați sau de trihidrați.

Se admite că pot exista diferite forme stereoizomere ale compușilor reprezentați prin formula (la). Compușii preferați din prezenta invenție sunt cel reprezentați prin formulele (lb) și (Ic):

H

M(CH₃)₂ . CH3SO3H _(Ic)

RO 120074 Β1

Totuși, racemații și enantiomerii individuali precum și amestecurile acestora fac parte din 1 prezenta invenție.

Prepararea bazei libere, reprezentată prin formula (I) este descrisă de Heath și 3 colab., EP 0657458, publicată la 14 iunie, 1995, ca EP 0657458, inclusă aici drept referință.

Este preferabil ca compusul să fie preparat după cum urmează: 5

Ri este Omesil sau Br. P, este o grupare protectoare a grupării hidroxi, de preferință terț- 41 butildifenilsililoxi (TBDPS), fe/f-butildimetilsililoxi (TBDMS), trifenilmetil (tritil), mono sau dimetoxitritil, sau un ester alchil sau arii. L este o grupare scindabilă, cum ar fi clor, brom, iod, 43 mesil, tosil, și altele asemenea. De preferință, L este O-mesil, sau Br.

Reacția pentru prepararea compusului (IV) se realizează prin oricare dintre metodele 45 cunoscute de preparare a indolilor N-substituiți. Reacția implică în mod obișnuit cantități aproximativ echimolare de reactanți (II) și (III), cu toate că și alte rapoarte, în mod deosebit 47

RO 120074 Β1 cele în care reactantul de alchilare este în exces, sunt de asemenea operative. Reacția este efectuată în cele mai bune condiții într-un solvent aprotic polar folosind o sare cu metalele alcaline, sau asemenea condiții de alchilare considerate ca utile în practica curentă.

Condițiile de reacție includ următoarele: hexametildisilazidă în dimetilformamidă sau » >

tetrahidrofuran, hidrură de sodiu în dimetilformamidă. Este preferabil ca reacția să se efectueze printr-o adiție inversă lentă cu carbonat de cesiu fie în acetonitril, fie în dimetilformamidă (DMF). Este preferabil ca temperatura de reacție să fie cuprinsă în domeniul de la temperatura ambiantă până la temperatura de reflux a amestecului de reacție.

Compusul (IV) este convertit în Compusul (V) prin tehnici apreciate ca fiind convenabile în practica curentă pentru deprotejarea grupării hidroxi. Compusul (V) este în mod convenabil transformat în compusul (VI) prin reacția compusului (V) cu anhidridă metansulfonică și piridină în tetrahidrofuran (THF) sau în clorură de metilen, sub atmosferă de azot, sau prin reacția alcoolului cu brom în prezență de trifenil-fosfină sau trifenilfosfit și piridină în clorură de metilen, tetrahidrofuran sau acetonitril sau un alt solvent corespunzător. Compusul (VI) este transformat în dimetilamina corespunzătoare, reprezentată prin formula (I), prin reacția dintre compusul (VI) și dimetilamină, într-un solvent polar, cum ar fi dimetilformamidă, tetrahidrofuran/apă, dimetilacetamidă sau alte condiții estimate ca fiind convenabile în practica chimică curentă.

Sarea mesilat revendicată se prepară prin reacția compusului reprezentat prin formula (I) cu acid metansulfonic într-un solvent organic nereactiv, de preferință un amestec de solvent organic/apă, și cel mai de preferință, un amestec apă-acetonă. Alți solvenți, cum ar fi metanolul, acetona, acetatul de etil și amestecuri ale acetora sunt de asemenea operabile. Raportul dintre solventul organic și apă nu este critic și este determinat în general de solubilitatea reactanților. Rapoartele preferate solvent organic:apă sunt cuprinse în general în domeniul de la 0,1:1 până la 100:1 solvent:apă în volum. Este de preferat ca raportul să fie cuprins între 1:1 și 20:1 și, cel mai de preferință, este ca acest raport să fie cuprins între 5:1 până la 10:1. Raportul optim este funcție de solventul selectat, de preferință, acetonă într-un raport acetonă:apă de 9:1. Reacția implică în mod obișnuit cantități aproximativ echimolare din cei doi reactanți, cu toate că și alte rapoarte, în special cele în care acidul metansulfonic este în exces, sunt de asemenea operative. Debitul de adăugare a acidului metansulfonic nu este critic pentru reacție și acesta poate fi adăugat rapid (în mai puțin de 5 min) sau treptat în decurs de 6 h sau chiar mai mult. Reacția are loc la temperaturi cuprinse într-un domeniu de la temperatura de 0’C până la temperatura de reflux. Reacția are loc sub agitare continuă până când formarea sării este completă, fapt ce se determină prin difracție în pulbere cu raze X și poate dura de ta 5 min până la 12 h. Sărurile corespunzătoare prezentei invenții se prepară în mod convenabil și cu ușurință sub formă cristalină. Forma trihidrat a sării poate fi cu ușurință transformată după uscare în forma monohidrat și expunere la o umiditate relativă de 20-60%. Sarea este practic cristalină, demonstrând un punct de topire definit, birefrigent și cu un model de difracție a razelor-X bine definit. în general, cristalele au mai puțin de 10% substanță solidă amorfă, de preferință mai puțin de 5% substanță solidă amorfă, dar cel mai de preferință mai puțin de 1% substanță solidă amorfă.

Sarea mesilat este izolată prin filtrare sau prin alte tehnici de separare considerate ca fiind convenabile în practica chimică curentă, direct din amestecul de reacție cu randamente ce variază în domeniul cuprins de la 50% până la 100%. Recristalizarea, precum și alte tehnici de purificare bine cunoscute în practica curentă, pot fi utilizate pentru o purificare suplimentară a sării, în cazul în care aceasta se dorește.

RO 120074 Β1

Exemplele și modurile de preparare care urmează suntfurnizate doar pentru a ilustra 1 într-o măsură suplimentară invenția de față. Scopul prezentei invenții nu constă doar în exemplele care urmează. în exemplele care urmează și în modurile de preparare, punctele 3 de topire, spectrele de rezonanță magnetică nucleară, spectrele de masă, cromatografia de lichid de înaltă presiune pe silica gel, Ν,Ν-dimetilformamida, paladiul pe cărbune activ, 5 tetrahidrofuranulși acetatul de etil suntabreviate după cum urmează: P.t., RMN, SM, HPLC,

DMF, Pd/C, THF și EtOAc. Termenii “RMN” și “SM” indică faptul că spectrul a fost în 7 concordanță cu structura dorită.

Prepararea 1. Metan sulfonat de 3-(2-[(metilsulfonil)oxi]etoxi-4-(trifenilmetoxi)-1- 9 butanol

Clorură de tritil (175,2 g, 0,616 mol) a fost dizolvată în 500 ml de clorură de metilen 11 sub atmosferă de azot. S-a adăugat trietilamină (71,9 g, 100 ml, 0,710 mol) și apoi R,Sglicidol (50,0 g, 0,648 mol), iar soluția de reacție a fost încălzită la o temperatură la care s-a 13 obținut un reflux moderat (42’C), timp de 4 h. Amestecul de reacție a fost răcit până la temperatura camerei și a fost extras de două ori cu câte 250 ml de soluție apoasă saturată 15 de clorură de amoniu și apoi cu 250 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură). Straturile apoase au fost extrase retro cu 100 ml de clorură de metilen și stratul 17 organic a fost uscat pe sulfat de magneziu și evaporat în vid, pentru a se obține tritil-glicidol sub forma unui produs uleios care a fost recristalizat din etanol pentru a se obține 104,4 g 19 (cu un randament de 54%) de tritil-g licidol, sub forma unui solid.

O soluție de vinilmagneziu 1 M în tetrahidrofuran (50 ml, 50 mmol), 2,0 echivalenți) 21 a fost răcită la temperatura de -20’C, sub atmosferă de azot și o cantitate catalitică de iodură de cupru (0,24 g, 1,26 mmol, 0,05 echivalenți) a fost adăugată la soluția de mai sus. 23 Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura de -20°C timp de 5 min și apoi s-a adăugat prin picurare o soluție de tritil-glicidol (7,91 g, 25,0 mmol) în 40 ml de tetrahidrofuran 25 anhidru, o perioadă de timp de 15 min la temperatura de -20°C. Amestecul de reacție a fost agitat timp de trei ore la temperatura de -20’C și apoi a fost lăsat să se încălzească la 27 temperatura camerei și agitat în continuare timp de 15 min. Reacția a fost brusc întreruptă prin răcirea amestecului de reacție până la temperatura de -30’C și s-a adăugat treptat o 29 soluție apoasă saturată de clorură de amoniu. Amestecul rezultat a fost extras cu 200 ml de acetat de etil. Stratul organic a fost apoi extras cu o soluție apoasă de 0,93 g (2,51 mmol, 31 0,1 echivalenți) de acid etilendiaminotetraacetic, dihidrat al sării disodice (EDTA) în 125 ml de apă demineralizată pentru a îndepărta orice metale. Straturile apoase au fost extrase 33 retro cu 50 ml de acetat de etil, iar straturile organice combinate au fost spălate cu 100 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură), uscate pe sulfat de magneziu 35 și evaporate în vid, pentru a se obține un produs uleios care a fost filtrat pe silicagel (76 g) folosind 1,2 Ide amestec hexan/acetat de etil în raport de 3:1. Filtratul a fost evaporat în vid, 37 pentru a se obține 9,07 g de 1-0-(trifenilmetil)-2-hidroxi-pentanol sub forma unui produs uleios de culoare galben pal, (cu un randament de 100%). 39

O suspensie de hidrură de sodiu 60% în ulei mineral (6,13 g, 0,153 mol, 1,5 echivalenți) a fost suspendată în 175 ml de tetrahidrofuran anhidru la temperatura camerei. 41 Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 1,5 h și apoi s-au adăugat, cu ajutorul unei seringi, 17,7 ml (0,204 mmol), 2,0 echivalenți) de bromură de alil proaspăt 43 distilată. Amestecul de reacție a fost încălzit la temperatura de 45°C timp de o oră. Reacția poate fi monitorizată cu ajutorul cromatografiei în strat subțire, sau cu ajutorul cromatog rafiei 45 de lichid de înaltă presiune. Amestecul de reacție a fost răcit la temperatura de 0°C și s-au adăugat treptat 400 ml de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu pentru a neutraliza 47 excesul de bază. Amestecul rezultat a fost extras cu 800 ml de acetat de etil, iar stratul

RO 120074 Β1 organic a fost spălat cu 500 ml de apă. Straturile apoase au fost extrase retro cu 100 ml de acetat de etil, iar straturile organice combinate au fost spălate cu 200 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură), uscate pe sulfat de magneziu și evaporate în vid pentru a se obține 41,5 g (cu un randament de 100%) de 1,1 ',1-[ [ [ 2-(2-propeniloxi)-4pentanil ]oxi ]metilidin ]tris[ benzen ] sub forma unui ulei de culoare galben.

1,1 ',1-[[[ 2-(2-propeniloxi)-4-pentenil ]oxi ]metilidin]tris[benzen] (39,3 g, 0,102 mol) a fost dizolvat într-o soluție de 390 ml de alcool metilic anhidru și 60 ml de clorură de metilen și a fost răcit la temperatura de -50 până la -40°C, timp în care s-a barbotat azot prin soluția vâscoasă de reacție. S-a barbotat apoi azot prin amestecul de reacție la temperatura de 50“C până la -40’C, timp de 80 min, până când amestecul de reacție a virat către o culoare albastru deschis. Amestecul de reacție rezultat a fost lăsat să se încălzească până la temperatura de 0°C, sub atmosferă de azot și apoi s-a adăugat în mod treptat o soluție de borohidrură de sodiu (23,15 g, 0,612 mol, 6 echivalenți) în 85 ml de alcool etilic/85 mol apă pentru a întrerupe reacția, menținând în acest timp temperatura de reacție sub valoarea de 10“C. Amestecul de reacție a fost agitat într-o baie de gheață timp de 30 minute și apoi a fost lăsat să se încălzească la temperatura camerei și a fost agitat continuu peste noapte. Temperatura a crescut până la 31’C după încălzire. Amestecul de reacție a fost diluat cu 400 ml de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu și a fost extras cu 800 ml de acetat de etil. Stratul organic a fost spălat cu 400 ml de apă, iar straturile apoase au fost extrase retro cu 150 ml de acetat de etil. Straturile organice combinate au fost spălate cu 200 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu, uscate pe sulfat de magneziu și evaporat în vid, pentru a se obține un ulei tulbure. Uleiul a fost recristalizat dintr-un amestec de hexan/acetat de etil în raport de 2:1 în trei porțiuni pentru a se obține 28,9 g de 3-(2-hidroxietoxi)-4(trifenilmetoxi)-l-butanol (cu un randament de 72%).

3-(2-hidroxietoxi)-4-(trifenilmetoxi)-1-butanolul (14,0 g, 35,7 mmol) a fost dizolvat în 140 ml de clorură de metilen, a fost răcit la temperatura de 0°C sub atmosferă de azot și s-a adăugat trietilamină (10,8 g, 14,9 ml, 0,107 mol, 3,0 echivalenți). S-a adăugat apoi prin picurare clorură de metansulfonil (11,0 g, 7,46 ml, 96,4 mmol, 2,7 echivalenți) la o temperatură mai scăzută de 5°C. Amestecul de reacție rezultat a fost diluat cu o cantitate suplimentară de clorură de metilen (300 ml) și a fost spălat cu 200 ml de apă și 200 ml de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu. Straturile apoase au fost extrase retro cu 50 ml de clorură de metilen, iar straturile organice combinate au fost spălate cu 100 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură) și apoi uscate pe sulfat de magneziu și evaporate în vid, pentru a se obține 18,4 g (cu un randament de 94%) metan sulfonat de 3-(2-[(metilsulfonil)oxi]etoxi]-4-trifenil-metoxi)-1-butanol, sub forma unui solid de culoare albă.

Prepararea 2. (S)-Tritilglicidol

Clorura de tritil (2866 g, 10,3 mol) a fost dizolvată în 7 litri de clorură de metilen sub atmosferă de azot S-a adăugat trietilamină (1189 g, 1638 sub ml, 11,8 mol) și apoi s-a adăugat (R)-(+)-glicidol (785,0 g, 10,6 mol) folosind 11 de clorură de metilen pentru spălare. Soluția de reacție a fost încălzită până la o temperatură la care s-a realizat un reflux moderat (42°C), timp de 3 până la 4 h. Amestecul de reacție a fost răcit la temperatura camerei și s-a adăugat apoi 3 litri de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură). Stratul organic a fost uscat (folosind 600 g de sulfat de sodiu anhidru) și evaporat în vid, pentru a se obține compusul din titlu sub forma unui produs uleios care a fost recristalizat din alcool etilic pentru a se obține 2354 g (cu un randament de 70%) din compusul din titlu sub forma unui solid.

RO 120074 Β1

Prepararea 3. Metansulfonatde (S)-3-[2-[(metilsulfcmil)oxi]etoxi]-4-(trifenilmetoxi)-1- 1 butanol

O soluție de bromură de vinilmagneziu 1 M în tetrahidrofuran (5,761, 5,76 mol, 1,96 3 echivalenți) a fost răcită la temperatura de -20°C sub atmosferă de azot și s-a adăugat o cantitate catalitică de iodură de cupru (28,2 g, 0,148 mol, 0,95 echivalenți). Amestecul 5 rezultat a fost agitat la temperatura de -20°C timp de 5 min, și apoi s-a adăugat prin picurare o soluție de (S)-tritil-glicidol (929,0 g, 2,94 mol) în 3,2 I de tetrahidrofuran anhidru, într-un 7 interval de timp de 1,5 h la temperatura de -20°C. Amestecul de reacție a fost agitat timp de 1 h la temperatura de -20°C. Reacția a fost brusc întreruptă prin răcirea amestecului de 9 reacție la -30°C și s-au adăugat în mod treptat o soluție apoasă saturată de clorură de amoniu. Stratul organic a fost apoi extras de două ori cu 1 I de soluție 10% (greut./voium) 11 de acid etilendiamintetraacetic ca dihidrat al sării disodice (EDTA) pentru a îndepărta orice metale. Stratul organic a fost spălat cu 2 I de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu 13 (saramură), uscat pe sulfat de magneziu și evaporat în vid, pentru a se obține 1061 g de (S)-1-O-trifenilmetil-4-hidroxipentanol sub forma unui produs uleios. 15

O suspensie 60% de hidrură de sodiu în ulei mineral (268,9 g, 6,72 mol, 1,5 echivalenți) a fost suspendată în 2,81 de tetrahidrofuran anhidru sub atmosferă de azot și 17 s-a adăugat o soluție de (S)-l-O-trifenilmetiM-hidroxipentanol (1543 g, 4,48 mol) în 5,61 de tetrahidrofuran anhidru la temperatura camerei. Amestecul rezultat a fost agitat la 19 temperatura camerei timp de o oră și jumătate și apoi s-au adăugat 770 ml (8,89 mol, 2,0 echivalenți) de bromură de alil proaspăt distilată într-un interval de timp de 20 min. 21

Amestecul de reacție a fostîncălzit la temperatura de 45°C timp de 1 până la 2 h. Amestecul de reacție a fost apoi răcit la temperatura de 15-20°C și s-a adăugat în mod treptat 21 dintr-o 23 soluție apoasă saturată de clorură de amoniu pentru a neutraliza excesul de bază. Amestecul rezultat a fost diluat cu 1 I de acetat de etil și 1 I de apă și stratul organic a fost 25 izolat. Stratul apos a fost extras retro cu 50 ml de acetat de etil, iar straturile organice combinate au fost uscate pe sulfat de magneziu și evaporate în vid, pentru a se obține 27

1867 g (cu un randament de 98%) de (S)-1,1'. 1 ”-[[[2-(2-propeniloxi)-4-pentanil]oxi] metiliden] tris[benzen], sub forma unui produs uleios de culoare galbenă. 29 (S)-1,1'-1-[[[2-(2-propeniloxi)-4-pentenil]oxi]metiliden]tris[ benzen] (1281 g,

3,33 mol) a fost dizolvat într-o soluție de 4 I alcool metilic anhidru și 3,6 I de clorură de 31 metilen și a fost răcit la temperatura de -50 până la -40‘C, timp în care s-a barbotat azot prin soluția de reacție vâscoasă. S-a adăugat un indicator Sudan III la reacție și s-a barbotat 33 ozon prin amestecul de reacție la temperatura cuprinsă între -50 și -35’C timp de 13 h până când reacția a virat de la culoarea piersicii la o culoare galben/verde deschis. Amestecul de 35 reacție rezultat a fost lăsat să se încălzească până la temperatura de 0’C, sub atmosferă de azot și apoi s-a adăugat în mod treptat într-un interval de 40 min la o soluție de 37 borohidrură de sodiu (754 g, 13,9 mol, 6 echivalenți) în 2,5 I de alcool etilic/2,5 I de apă, menținând în tot acest timp temperatura de reacție sub valoarea de 30”C. Reacția a fost 39 lăsată sub agitare la temperatura camerei peste noapte. Reacția poate fi monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune. Amestecul de reacție a fost răcit la 41 temperatura de 10 - 15’C și s-a fost adăugat treptat la 4 I de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu la o temperatură sub 20°C. Amestecul de reacție stins a fost apoi filtrat, 43 iar solidul a fost spălat cu 3 I de clorură de metilen. Stratul organic a fost izolat și a fost spălat cu 3 I de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu, iar straturile apoase au fost 45 extrase cu un lichid de clorură de metilen. Stratul organic combinat a fost uscat pe sulfat de magneziu și evaporat în vid, pentru a se obține 1361 g (cu un randament de 100%) de (S)- 47

3-(2-hidroxietoxi)-4-(trifenilmetoxi)-1-butanol sub forma unui produs uleios.

RO 120074 Β1 (S)-3-(2-hidroxietoxi)-4-[trifenilmetoxi]-1-butanol (500 g, 1,37) a fost dizolvat în 4,8 litri de clorură de metilen, răcit la temperatura de 0°C sub atmosferă de azot, și s-a adăugat trietilamină (386,4 g, 532 ml, 3,81 mol, 3,0 echivalenți). S-a adăugat apoi prin picurare clorură de metansulfonil (396,3 g, 268 ml, 3,46 mol, 2,7 echivalenți) într-un interval de timp de 30 de minute la o temperatură mai mică de 5°C. Amestecul de reacție rezultat a fost agitat la temperatura de 0’C până la 5°C timp de 1 până la 2 h și reacția a fost monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune. Amestecul de reacție a fost diluat cu o cantitate suplimentară de clorură de metilen și a fost spălat de două ori cu 2 I de apă și 2 I dintr-o soluție apoasă saturată de clorură de amoniu, straturile apoase au fost extrase retro cu 1 litru de clorură de metilen, iar straturile organice au fost uscate pe sulfat de magneziu și evaporate în vid, pentru a se obține un produs solid brut care recristalizat dintr-un amestec de heptan/acetat de etil în raport de 1:1 a condus la 615 g (cu un randament de 88%) de metansulfonat de (S)-3-[2-[(metiIsulfonil)oxi]etoxi]-4-(trifeniImetoxi)-1 -butanol în trei porțiuni sub forma unui produs solid.

Au fost determinate spectrele de masă și spectrele de rezonanță magnetică nucleară.

Prepararea 4. 3-[ 2-lodoetoxi]-4-(trifenilmetoxi}-1-iodobutan

O soluție de metansulfonat de 3-[ 2-[ (metilsulfonil)oxi ]etoxi ]-4-(trifenilmetoxi)-1butanol (5,0 g, 9,10 mol) în 500 ml de acetonă de puritate analitică a fost tratată cu bicarbonat de sodiu (0,070 g, 0,910 mol, 0,1 echivalenți) și iodură de sodiu (34,2 g, 0,228 mol, 25 echivalenți). Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura de 50’C sub atmosferă de azot timp de aproximativ 16 h. Reacția a fost monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune. Aceasta a fost îndepărtată din amestecul de reacție în vid, iar produsul solid rezultat a fost extras cu 300 ml de acetat de etil/200 ml apă, respectiv un amestec într-un raport de 3:2. Stratul organic a fost spălat cu 200 ml de apă suplimentar și stratul apos combinat a fost extras retro cu 100 ml de acetat de etil suplimentar. Stratul organic combinat a fost spălat cu 200 ml de soluție apoasă de sulfit de sodiu (această spălare a avut drept scop îndepărtarea colorației galbene), 100 ml de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură), a fost uscat pe sulfat de magneziu, și a fost evaporat în vid, pentru a se obține 5,45 g (cu un randament de 98%) de 3-(2-iodoetoxi)-4(trifenilmetoxi)iodobutan sub forma unui produs uleios transparent.

Au fost efectuate spectre de masă și spectre de rezonanță magnetică nucleară.

Prepararea 5. (S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-[metansulfoniloxi(metil)J-4,9:16,21. dimeteno-1H, 13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H],[3,4,13 ]oxodiazaciclohexadecin-1,3-dionă

3,4-(b/s)-(1 H-indol-3-il)-N-metilmaleinimidă (10,04 g, 29,4 mmol) și (S)-3-(2iodoetoxi-4-terțbutildifenilsililoxi)-1-iodobutan (17,9 g, 29,4 mmol) au fost combinate și dizolvate în dimetilformamidă anhidră (80 ml). Soluția a fost adăugată cu ajutorul unei pompe de tip seringă într-un interval de tip de 72 h la o suspensie de carbonat de cesiu (30,3 g, 118 mmol) în dimetilformamidă anhidră (1,7 I), la temperatura de 50°C sub atmosferă de azot. Dimetilformamidă a fost îndepărtată sub vacuum. Reziduul a fost repartizat între CHCI₃/ soluție 1N de acid clorhidric. Stratul acidic a fost retroextras cu cloroform și acetat de etil. Straturile organice combinate au fost spălate cu soluție de acid clorhidric 1N (1x), cu apă (2x), cu soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (2x), uscate pe sulfat de sodiu anhidru, și reduse, pentru a se obține un solid de culoare purpurie. Amestecul de reacție brut a fost utilizat fără vreo purificare ulterioară.

Amestecul de reacție brut a fost suspendat în alcool etilic și tratat cu o soluție de hidroxid de potasiu 5N (800 ml). Temperatura de reacție a fost crescută până la 80°C.

RO 120074 Β1

După 72 h, alcoolul etilic a fost îndepărtat în vid; suspensia apoasă a fost răcită la 1 temperatura de O’C și acidulată cu soluțuie de acid clorhidric 5N. Precipitatul violet a fost colectat și trecut printr-un strat de silicagel, eluția făcându-se cu acetat de etil. Eluatul a fost 3 concentrat pentru a se obține 8,7 g maleinimidă parțial sililată sub forma unui solid de culoare purpurie care a fost introdus în reacția următoare fără vreo purificare ulterioară. 5

La o soluție în dimetilformamidă (1 I) a anhidridei de mai sus (8,7 g, 19,7 mmol) s-a adăugat 1,1,1,3,3,3-hexametildisilazan (41,6 ml, 197 mmol) și metanol (4 ml, 98,5 mmol) 7 sub atmosferă de azot la temperatură ambiantă. După 40 h, amestecul de reacție a fost concentrat în vid, și s-a adăugat un amestec de cianură de metil (MeCN)/soluție de acid 9 clorhidric 1 N în raport de 2:1 (vol/vol) în cantitate de 100 ml. Reziduul a fost agitat timp de o oră. Solventul organic a fost îndepărtat, iar suspensia apoasă a fost extrasă cu acetat de 11 etil. Solvenții au fost îndepărtați pentru a se obține 8,9 g de maleinimidă care a fost utilizată fără să fie purificată ulterior. 13

La o suspensie de maleinimidă de mai sus (8,9 g, 20 mmol) în CH₂CI₂ (800 ml), sub atmosferă de azot, la temperatura ambiantă, s-a adăugat piridina (4,85 ml, 60 mmol) și un 15 ușor exces de anhidridă metansulfonică (4,21 g, 24 mmol). După un timp de 16 h amestecul de reacție a fost spălat cu soluție de acid clorhidric 0,1 N, saramură, iar stratul organic a fost 17 concentrat. Reziduul a fost trecut printr-un strat de silicagel, eluând cu un mic gradient de 0-10% cianură de metil în dicloroetan. Fracțiunea de eluant conținând mesilatul dorit a fost 19 concentrată pentru a obține 2,8 g de compus din titlu sub forma unui solid de culoare fucsină. Randamentul total din diiodură estede 18%. SM. 21

Prepararea 6. (S)-13-[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15,tetrahidro-4,9:16-21dimeteno-1H, 13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-1H][1,4,13]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionă 23

S - au dizolvat 2,3 - ă/s-(1H-indol-3-il)-N-metil-maleinimidă (114,7 g, 0,336 mol) și metansulfonat de (S)-3-[2-[(metilsulfonil)oxi]etoxi]-4-(trifenilmetoxi)-1- butanol (220,0 g, 25

0,401 mol, 1,2 echiv.) în 4,31 de dimetilformamidă. Această soluție de reactanți a fost apoi adăugată într-un interval de timp de 70 h (cu un debit aproximativ de 1 ml/min) la un șlam 27 de carbonat de cesiu (437,8 g, 1,34 mol, 4,0 eq.) în 7 litri de dimetilformamidă la temperatura de 50°C. După 70 - 72 h, amestecul de reacție a fost răcit și filtrat, iar 29 dimetilformamidă a fost îndepărtată sub vacuum pentru a se obține în reziduu care a fost dizolvat în 4,6 I de clorură de metilen. Stratul organic a fost extras cu 1,15 I de soluție 31 apoasă de acid clorhidric 1N și apoi cu 4,61 de soluție apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură). Straturile apoase combinate au fost extrase retro cu 1,1 Ide clorură de metilen. 33 Stratul organic combinat a fost uscat pe sulfat de sodiu anhidru și filtrat. Cea mai mare parte din solvent a fost îndepărtată sub vacuum, iar soluția rezultată a fost filtrată prin 2 kg de 35 silica gel folosind 4-5 galoane de clorură de metilen suplimentară pentru a îndepărta materialul de pornire. Solventul a fost îndepărtat sub vacuum, iarsolidul de culoare purpurie 37 rezultat a fost triturat în 7 volume de acetonitril (luând ca bază compusul brut (S)10,11,14,13-tetrahidro-2-metil-13-[(trifenilmetoxi)metil]-4,9:16,21-dimeteno-1 H,13H- 39 dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H ][ 1,4,131 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3 (2H)-dionă pentru a obține după uscare 150,2 g ( cu randament 57% ) de (S)-10,11,14,15-tetrahidro-2-metil-13- 41 [(trifenilmetoxi)metil]-4,9:16,21-dimeteno-1H,13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][1,4,13] oxadiazaciclohexadecin-1,1(2H)-dionă (de puritate 89% determinată cu ajutorul croma- 43 tografiei de lichid de înaltă presiune (HPLC) față de standard).

(S)-10,11,14,15-tetrahidro-2-metil-13-[(trifenilmetoxi)metil]-4,9:16,21-dimeteno- 45 1H,13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][1,4,13 ]oxadiazaclohexadecin-1,3 (2H)-diona (32,7 g,

46,9 mmol) a fost suspendată în 1,6 I de alcool etilic și 1,6 I de soluție apoasă de hidroxid 47

RO 120074 Β1 de potasiu 10 N. Amestecul rezultat a fost încălzit până la temperatura de reflux (78°C) și menținut sub un ușor reflux timp de 19 h. Cea mai mare parte a solidelor s-au dizolvat după atingerea temperaturiii de reflux. Soluția de reacție a fost răcită la temperatura de 10 până la 15’C și s-a adăugat lent o soluție apoasă de acid clorhidric 10 N (1,2 I la o temperatura mai mică de 15”C pentru a ajusta aciditatea la o valoare a pH-ului egală cu 1. La acidulare s-a format un șlam de culoare roșie. Amestecul de reacție a fost diluat cu 500 ml de clorură de metilen și a fost agitat timp de 20 min și filtrat pentru a îndepărta cea mai mare parte a sărurilor. Sărurile au fost spălate cu o cantitate suplimentară de clorură de metilen (1,5 I), iar filtratul a fost extras de două ori cu 1 I de apă. Straturile apoase combinate au fpst extrase retro cu 1 I de clorură de metilen, iar stratul organic a fost uscat pe sulfat de magneziu. Solventul a fost îndepărtat sub vacuum pentru a se obține 36,0 g (cu randament peste 100%) de (S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-( (trifenilmetoxi)metil ]-4,9:16,21-dimeteno13H-dibenzo[E,K]furo[ 3,4-H ][ 1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3-dionă sub forma unui solid de culoare purpurie (de puritate 80% determinată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune).

(S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-[ (t rifeni I metoxi) metil ]-4,9:16,21 -dimeteno-13Hdibenzo[E,K]furo[3,4-H][1,4-13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,2-diona (36,0 g, admis

46,9 mmol) a fost dizolvată în 320 ml de dimetilformamidă uscată sub atmosferă de azot și a fost tratată cu o soluție preamestecată de 1,1,1,3,3,3-hexametildisilazan (99 ml, 75,7 g, 0,469 mol, 10 echivalenți) și metanol (9,5 ml, 7,51 g, 0,235 mol, 5 echivalenți). Soluția rezultată a fost încălzită la temperatura de 45°C, timp de 7h. Reacția poate fi monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune (HPLC). Cea mai mare parte din dimetilformamidă a fost îndepărtată sub vacuum, iar reziduul rezultat a fost extras în 200 ml de acetat de etil și spălat cu 200 ml de apă și de două ori cu 100 ml de soluție apoasă de clorură de litiu 5%. Straturile apoase au fost extrase retro cu 100 ml de acetat de etil. Stratul organic combinat a fost spălat cu 200 ml de soluție apoasă saturată de clorură de amoniu. Stratul organic combinat a fost uscat pe sulfat de magneziu și evaporat sub vacuum pentru a se obține 35,9 g (cu randament de peste 100%) de compus brut (S)-10,11,14,15tetrahidro-13-[(trifenilmetoxi)metil]-4,9:16,21 -dimeteno-1 Η; 13H dibenzo[E,K]pirolo[3,4H][ 1,4,13] oxadiazaciclohexadecin- ]1,3(2H)-dionă sub forma unui solid de culoare purpurie.

(S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-[ (trifenilmetoxi)metil ]-4,9:16,21-dimeteno-1H;13Hdibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-diona (34,0 g, estimat 46,8 mmol) a fost dizolvată în 350 ml de clorură de metilen și a fost răcită la temperatura de -25’C sub atmosferă de azot. Acid clorhidric gazos anhidru a fost barbotat în soluția de reacție timp de aproximativ 1-2 minute la o temperatură mai mică de 0°C. Șlamul rezultat a fost lăsat să se încălzească la temperatura camerei și a fost agitat timp de 1 oră. Reacția poate fi monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune (HPLC). Șlamul a fost filtrat, iar solidele au fost spălate cu 200 ml de clorură de metilen. Solidul a fost uscat într-o etuvă de vid la temperatura de 50°C pentru a se obține 8,6 g (randament de 90%) de (S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-(hidroximetil)-4,9:16,21-dimeteno-1H,13H-dibenzo [E,K] pirolo[ 3,4-H ][ 1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionă sub forma unui solid de culoare purpurie (de puritate 93%) determinată prin planimetrarea suprafeței cromatogramei de lichid de înnaltă presiune).

O suspensie de (S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-(hidroximetil)-4,9:16,21-dimeteno1 H,13H-dibenzo[E, K]pirolo[ 3,4-H ][ 1,4-13 Joxadiaza ciclohexadecin-1,3 (2H)-dionă (18,2 g,

41,2 mmol) în 900 ml de tetrahidrofuran a fost tratată cu piridina (9,78 f, 10,0 ml, 0,124 mmol, 3 echivalenți) și anhidridă metansulfonică (14,3 g, 80,4 mmol, 2 echivaleți) și

RO 120074 Β1 a fost încălzită până la temperatura de reflux (67°C) timp de 16 h sub atmosferă de azot. 1 Această reacție poate fi monitorizată cu ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune (HPLC). Amestecul de reacție a fost răcit și diluat cu 600 ml de acetat de etil și extras de 3 două ori cu 300 ml de soluție de acid clorhidric 1 N și odată cu 600 ml de apă. Straturile apoase au fost extrase retro cu 300 ml de acetat de etil, iar stratul organic a fost uscat pe 5 sulfat de magneziu. Solventul a fost îndepărtat sub vacuum pentru a se obține 19,0 g de (S)10,11,14,15-tetrahidro-13-[(metilsulfonil)oxi]metil]-4,9:16,21-dimeteno-1H,13H-dibenzo 7 [[E,K]pirolo[ 3,4-H][1,4-13 ]ozadiazaciclohexadecin-1,3 (2H)-dionă care a fost triturată în 190 ml de clorură de metilan fierbinte (40“C) și a fost filtrată în stare fierbinte și spălată cu 9 100 ml de clorură de metilen suplimentară la temperatura camerei, pentru a se obține 17,3 g (cu randament 81%) de (S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-[[(metilsulfonil)oxi]metil]-4,9:16,21- 11 dimeteno-1H,13H-dibenzo ][E,K]pirolo[ 3,4-H ][ 1,4,13] oxadiazaciclohexadecin-1,3 (2H)dionă sub forma unui solide de culoare purpurie (de puritate 96% determinată cu ajutorul 13 cromatografiei de înaltă presiune (HPLC).

(S)-10,11,14,15-tetrahidro-13-[[(metilsulfonil)oxi ]metil]-4,9:16,21 -dimetano-1 H, 13H- 15 dibenzo][E,K]pirolo[3,4-H][1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3 (2H)-diona (9,50 g,

18,3 mmol) a fost dizolvată în 475 ml de tetrahidroruran și s-au adăugat la aceasta 172 ml 17 de soluție apoasă 40% de dimetilamină (0,173 moli, 75 echivalenți), iar soluția rezultată a fost încălzită la temperatura de 65°C, într-un reactor etanș (presiunea de lucru 8-10 psi) 19 timp de 19 h. Amestecul de reacție a fost răcit și diluat cu 900 ml de acetat de etil, iar stratul organic a fost extras de două ori cu câte 450 ml de apă și o dată cu 200 ml de soluție 21 apoasă saturată de clorură de sodiu (saramură). Straturile apoase au fost extrase retro cu o cantitate suplimentară de 250 ml de acetat de etil, iar stratul organic a fost uscat pe sulfat 23 de magneziu și solventul au fost îndepărtate în vacuum, pentru a se obține 7,82 g de (S)-13[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21-dimeteno-1H,13H-dibenzo[E,K] 25 pirolo[3,4-H ][ 1,4,13 ]oxadiazahexadecin-1,3(2H)-dionă (cu randament de 91%).

Exemplul 1. Sarea mesilat 27 (S)-13-[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21 -dimeteno-1H,13Hdibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][1,4,15 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3 (2H)-diona (3,0 g, 6,4 mmol) 29 a fost suspendată în 90 ml de acetonă de puritate analitică. Acidul metansulfonic (0,62 g, echivalent) a fost dizolvat în 10 ml de apă demineralizată și adăugat la șlamul bază/ 31 acetonă. Șlamul rezultat de culoare portocalie-roșiatică a fost agitat și filtrat folosind 25 ml de acetonă ca mediu de spălare, pentru a se obține după uscare 2,91 g (cu randament de 33 81%) de sare de mesilat. Toate procedurile, inclusiv spălările, au fost efectuate la temperatura camerei. 35

Exemplul 2. Sarea mono/clorhidrat

Sarea monoclorhidrat a (S)-13-[(dimetilamivă)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:1 6,21 37

-dimetano-1 H, 13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][ 1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionei a fost preparată prin suspendarea bazei (3,0 g, 6,4 mmol) în 120 ml (1 echivalent) de 39 metanol. S-a adăugat o soluție apoasă de acid clorhidric 1 N. Amestecul rezultat a fost agitat timp de aproximativ 16 h și filtrat folosind 25 ml de metanol ca mediu de spălare. 41 Sarea rezultată a fost uscată în etuva de vid peste noapte la temperatura de 50’C pentru a se obține 2,65 g (cu randament 82%) de sare cu acid clorhidric. Toate procedurile, inclusiv 43 spălările, au fost efectuate la temperatura camerei.

Exemplele 3 - 8. Sărurile clorhidrat, sulfat, tartrat, succinat, acetat și fosfat 45

Sărurile clorhidrat, sulfat, tartrat, succinat, acetat și fosfat au fost preparate utilizând un amestec de solvant metanol/apă cu ajutorul tehnicii bine cunoscute în practica curentă. 47 Fiecare sare a fost preparată prin adăugarea unei soluții apoase de acid la suspensia în metanol de (S)-13-[ (dimetiamino)metil ]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21-dimetano-1H. 49

13H-dibenzo[E,K]pirolo[3,4-H][ 1,4,13 ]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionă.

RO 120074 Β1

Cu totul neașteptat, sarea revendicată prezintă o solubilitate îmbunătățită și, cel mai semnificativ, o biodisponibilitate față de pacient considerabil îmbunătățită. Sarea este preparată cu ușurință într-o singură formă cristalină și rezultă cu o sare reducere de impurități. Exemplele care urmează prezintă o analiză comparativă demonstrând proprietățile neașteptate și superioare ale sării revendicate.

Exemplul 9. Compararea randamentelor, totalului substanțelor înrudite și a solvenților reziduali

Total substanțe înrudite se referă la cantități asociate de impurități în produsul final și reprezintă în acest fel o măsură a purității. Pentru sărurile preparate, randamentul cel mai ridicat, 82%, a fost observat în timpul preparării sulfatului (tabelul I), iar randamentul cel mai scăzut, 52%, a fost obținut în cazul succinatului. Cu toate că totalul substanțelor înrudite (TRS - Total related substances) a fost redus la prepararea fiecăreia dintre săruri, cea mai mare reducere de 5,26% a fost observată la prepararea sării mesilat. Sarea clorhidrat a fost singura sare care a conținut metanol rezidual (0,62% greutate) după uscare la temperatura de 50^oC, în etuva de vid timp de aproximativ 16 h. Succinatul, acetatul și fosfatul au conținut 0,18 până la 1,32% tetrahidrofuran determinat cu ajutorul cromatografiei de gaz (GC), care se presupune că a rămas în sare la penultima fază de sinteză care a fost afectuată în tetrahidrofuran apos.

Tabelul 1

Randamente, % total substanțe înrudite și % de solvent rezidual rezultate pentru diferite forme de sare
Sarea	Randament (%)	Total substanțe înrudite (%, HPLC)a)	Solvenți reziduali (%)b)
Acid clorhidric	69	9,12	0,62 MeOH
Randamente, % total substanțe înrudite și % de solvent rezidual rezultate pentru diferite forme de sare
Sarea	Randament (%)	Total substanțe înrudite (%, HPLC)a)	Solvenți reziduali (%)b)
Mesilat	63	4,72	Nu
Succinatc)	52	7,86	1,32 THF
Acetatc)	68	8,05	1,12 THF
Fosfatd>	79	6,28	0,18 THF

^a> Baza utilizată pentru a prepara aceste săruri a avut o cantitate totală de substanțe înrudite de 9,98%.

^b) Limita testului de detecție, a fost de 0,1% (1000 ppm). Toate sărurile au fost preparate în amestec metanol/apă și uscate timp de aproximativ 16 h într-o etuvă de vid, la temperatura de 50°C, înainte de testare.

^c) Succinatul și acetatul nu au fost titrate complet în condițiile de preparare așa cum s-a determinat prin difracție în pulbere cu raze X.

^d> Fosfatul a fost parțial titrat așa cum s-a determinat prin difracție cu raze - X a pulberii.

RO 120074 Β1

Exemplul 10. Comparația difracției cu raze - X 1

Sărurile au fost de asemenea comparate cu ajutorul microscopiei de polarizare pentru a determina cristalinitatea (birefrigerența). Difracție în pulbere cu raze X a indicat 3 faptul că numai sărurile clorhidrat, mesilat, succinat și acetat au fost cristaline și au avut ca rezultat modele unice de raze X. Modelele de difracție în pulbere cu raze X ale succinatului 5 și acetatului au fost foarte asemănătoare unul cu celălalt și s-a arătat că ele se corelează cu modelul bazei libere. Sărurile sulfat, tratrat și fosfatau fost slab cristaline având caractere 7 amorfe semnificative. Sunt preferate sărurile cristaline datorită ușurinței la purificare și manipulare ulterioară. 9

Exemplul 11. Compararea solubilității

Solubilitatea în apă a fiecăreia dintre săruri a fost determinată prin analize cu raze 11 ultra violete (tabelul II) și comparate. Cel mai neașteptat este faptul că sarea mesilat prezintă cea mai mare solubilitate în apă, 1,76 mg/ml. Solubilitatea mesitiatului este în mod 13 semnificativ mai mare decât a altor săruri. Datele din tabelul II demonstrează că sarea revendicată este de șase ori mai solubilă în apă decât cele mai obișnuite săruri acceptabile 15 din punct de vedere farmaceutic, cum este sarea clorhidrat (0,268 mg/ml). Studii ulterioare au demonstrat în mod consistent o creștere a solubilității de două până la șase ori. Valoarea 17 ridicată a pH-ului observată la succinat și la sarea acetat au indicat prezența unei baze libere, netitratâ. 19

Tabelul li 21

Solubilitatea în apă
Sarea	Solubilitate (pg sare / ml apă)	Solubilitatera (pg bază / ml apă)	pH (soluție apoasă saturată)
Acid clorhidric	268	249	4,98
Sulfat	14	12	2,57
Mesilat	1760	1460	4,69
Succinat	0,5	0,4	7,72
Tartrat	71	54	3,77
Acetat	1	0,9	7,80
Fosfat	736	609	3,78

Solubilitatea în apă a sării mesilat este în mare măsură dependentă de pH, solubilitatea optimă fiind observată la o valoare a pH-ului cuprinsă între 4,0 până la 5,0, de 33 preferință la pH 4,5 (2,25 mg/ml). Solubilitatea scade considerabil la un pH fie mai ridicat, fie mai scăzut. în afară de dependența depH a solubilității, solubilitatea în apă a sării mesilat 35 scade considerabil cu adăugarea unei cloruri sub formă de clorură de sodiu datorită formării sării de acid clorhidric. 37

Exemplul 12. Compararea analizei termogravometrice (TGA),calorimetriei diferențiale de baleiaj (DSC) și microscopiei în fază fierbinte Mettlar 39

Fiecare sare a fost analizată cu ajutorul TGA (Thermo-gravometric Analysis), DSC(Differențial Scanning Calorimetry) și Mettlar Hot Stage Microscopy și comparată în tabelul 41

III. Sărurile au manifestat o pierdere în greutate de 0,73 până la 5,50% atunci când au fost încălzite de la 20°C până la 100°C. Sărurile sulfat, tartrat și fosfat au prezentat cea mai mare 43

RO 120074 Β1 pierdere în greutate de 5,50% fiecare. Atunci când sărurile au fost încălzite de la 100 până la 200°C, sărurile clorhidrat, succinat și acetat au fost singurele săruri care au prezentat o pierdere în greutate ulterioară. Analiza DSC a indicat faptul că sarea mesilat a produs un pic ascuțit al endotermei de topire la 261,6°C. Sarea sulfat a prezentat o endotermă întrucâtva mai largă la 267,4’C. Sărurile clorhidrat, succinat, tartrat, acetat și fosfat nu au manifestat o endotermă de topire la DSC. Sărurile succinat, acetat și fosfat au prezentat exoterme DSC la aproximativ 245°C. Probele au fost de asemenea examinate cu ajutorul microscopiei în fază fierbinte folosind o fază fierbinte Mettler. Sarea clorhidrat nu a prezentat o topire reală până la temperatura de 300°C. Restul de săruri examinate au prezentat semne de lichefiere la temperaturi cuprinse într-un domeniu de la 215’C până la 270’C.

Tabelullll

Rezultatele TGA, DSC și ale microscopiei în fază fierbinte
Sarea	TGA (% greutate pierdere) 20- 100’C	TGA (% greutate pierdere) 100-200°C	DSC Endoterm max (’C)	Microscopie în fază fierbinte (’C)
Acid clorhidric	1,42	0,9	nici un P,	nici un P,
Sulfat	5,50	-	257,4	260 - 270
Mesilat	3,97	-	261,6	230 - 264
Succinat	0,73	1,90	nici un P.t.	230 - 270
Tartrat	5,50	-	nici un P.t	215-255
Acetat	0,77	1,44	nici un P.t.	245 - 265
Fosfat	5,50	-	nici un P.t.	230 - 250

P.t. - punct de topire

Exemplul 13. Compararea higroscopicității

Sărurile au fost examinate privind hidroscopicității la umidități relative (RH - Relative Humidities) de 27%, 35%, 65% și 80% și sunt prezentate în tabelul IV. Probele au fost introduse în vid pentru a stabili punctul de referință pentru datele privind umiditățile relative. Cantitatea de apă conținută în fiecare din săruri a fost de asemenea determinată cu ajutorul metodei Karl - Fisher (colorimetric).

Tabelul IV

Rezultatele higroscopicității și a determinării Karl - Fisher (K.F.)
Sare	Higroscopicitate (% în greutate inițial)	Vid	RH 27%	RH 35%	RH 65%	RH 80%	K.F. (%)
Acid clorhidric	100	98,7	98,2	99,3	100,4	100,6	1,3
Sulfat	100	98,9	98,4	99,8	100,9	101,9	4,9
Mesilat	100	99,0	98,5	99,4	100,7	104,4	3,6

RO 120074 Β1

Tabelul IV (continuare)

Rezultatele higroscopicității și a determinării Karl - Fisher (K.F.)
Sare	Higroscopicitate (% în greutate inițial)	Vid	RH 27%	RH 35%	RH 65%	RH 80%	K.F. (%)
Succinat	100	99,3	98,5	99,1	100,0	100,5	0,2
Tartrat	100	97,9	98,2	101,3	100,8	105,4	5,1
Acetat	100	99,4	98,6	99,2	100,2	100,6	0,3
Fosfat	100	98,2	98,6	1002,6	105,5	106,6	4,6

Sărurile au câștigat de la 1,2 până la 8,4 % în greutate în comparație cu greutățile în cazul expunerii la vid și în cazul expunerii la 80% umiditate relativă (RH). Sarea fosfat a fost cea mai higroscopică, urmată de sărurile tartrat, mesilat, sulfat, acetat, clorhidrat și succinat. Datele privind determinarea Karl - Fisher au prezentat o concordanță destul de bună cu datele privind hidroscopicitatea prin faptul că sărurile tartrat, sulfat, fosfat și mesilat au conținut cantitatea cea mai mare de apă.

Exemplul 14. Solvenți pentru prepararea sărurii

Sarea mesilat a fost preparată în metanol/apă, acetonă 100%, acetonă/apă în raport de 9:1, acetonă/apăîn raport de 3:1 și acetonă/apă în raport de 1:1. Baza care a fost utilizată pentru a prepara aceste săruri a conținut 9,98% total substanțe înrudite. Randamentele și totalul substanțelor înrudite obținute pentru fiecare dintre aceste săruri sunt indicate în tabelul V. Pentru comparație sunt incluse datele privind acidul clorhidric. Semnificația N.A. din tabelul V indică faptul că datele nu sunt disponibile.

Tabelul V

Randamente și % TRS pentru acid clorhidric și săruri mesilat
Sarea	Solventul	Randament, %	TRS (%, HPLC)a)	Solvent rezidual (%)c>
HCI	30:1 MeOH/H2O	69	9,12a	0,62 MeOH
HCI	9:1 Acetonă/H2O	83	4,73a	N.A.
HCI	20:1 MeOH/H2O	82	2,23b	0,05 MeOH
Mesilat	7:1 MeOH/H2O	63	4,72a	nici unul
Mesilat	Acetonă	85	9,80a	N.A.
Mesilat	9:1 Acetonă/H2O	73	2,00a	N.A.
Mesilat	5:1 Acetonă/H2O	39	0,69a	N.A.
Mesilat	1:1 Acetonă/H2O	29	4,12a	N.A.
Mesilat	9:1 Acetonă/H2O	81	0,091b	0,69 Acetonă

^a Baza utilizată pentru a prepara aceste săruri a avut 9,98% total substanțe înrudite;

^b Baza utilizată pentru a prepara aceste săruri a avut 7,03% total substanțe înrudite;

^c Limita de detectare a testului a fost de 0,1 % (1000 ppm).

RO 120074 Β1

Sarea mesilat preparată din amestecul acetonă/apă în raport de 5:1 a avut 0,7% total substanțe înrudite, o reducere de 9,3% față de valoarea TRS a bazei libere, dar randamentul a fost totuși scăzut, și anume 39%. Randamentul a crescut până la 73%, cu 2,0% TRS în cazul în care s-a utilizat un amestec acetonă/apă în raport de 9:1. Valoarea TRS a sării clorhidrat a fost de asemenea redusă la 4,7%, o reducere de 5,3%, dar a fost prezent un total de substanțe înrudite necunoscut de 2,4%. Abilitatea de a produce sărurile revendicate cu impurități reduse în mod semnificativ (TRS) are ca rezultat o preparare mai eficientă și evită o purificare ulterioară costisitoare.

întrucât sarea clorhidrat este sarea cea mai obișnuită din punct de vedere farmaceutic și este în mod specific descrisă de Heath și colab., 08/413735, publicat la 14 iunie, 1995 ca EP 0657458 (exemplul 5), a fost efectuată o comparație biologică a sării mesilat și clorhidrat. Cel mai neașteptat este faptul că sarea mesilat revendicată este semnificativ mai biodisponibilă decât sarea clorhidrat. Biodisponibilitatea formelor de săruri a fost măsurată pe patru câini Beagle de sex masculin prin administrarea orală a unei singure doze de 20 mg/kg de clorhidrat și sare mesilat revendicată într-o suspensie de acaccia 10%. S-a permis pentru eliminare o perioadă de o săptămână între doze. Dozele au fost administrate într-o concepție încrucișată (2 câini/sare/câine examinat). Au fost monitorizate concentrația plasmatică a compusului activ precum și un metabolit activ. Concentrații plasmatice mai ridicate de (S)13[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21-dimeteno-1H,13H-dibenzo[E,K]pirolo[ 3,4-H ][ 1,4,13 ] oxadiazaciclohexadecin-1,3 (2H) - dionă și metabolit au fost realizate la fiecare câine urmărind o doză orală de sare mesilat revendicată în locul unei doze echivalente de sare clorhidrică. Concentrația plasmatică macimă principală (C_m£H ± eroare) urmărind administrarea sării clorhidrat a fost de 400 ± 142 ng/ml (compus) și 862 ± 255 ng/ml (metabolit). Concentrația plasmatică maximă medie (C_max ± eroare) urmărind administrarea sării de mesilat revendicată a fost de 896 ±243 ng/ml (compus) și 2455 ± 930 ng/ml (metabolit). Aceasta reprezintă o creștere aproximativ de 260% în concentrația plasmatică a compusului și metabolitului.

Concentrația plasmatică a compusului, precum și a metabolitului, a fost de asemenea reprezentată într-o diagramă ca o funcție de timp pe perioada studiului. Aria suprafeței de sub curba de concentrație (AUC - Area underthe concentration curve) reprezintă o măsură a biodisponibilității compusului față de pacient. Aria (AUC) pentru sarea clorhidrat și pentru sarea mesilat revendicată a fost calculată și este prezentată în tabelul VI.

Tabelul VI

Ariile (AUC) de la o singură doză orală de 20 mg/kg, administrată ca clorhidrat sau ca
	sare mesilat
Câinele	Ariile AUC
	Metabolit Mesilat: HCI	Compus Mesilat: HCI
1	2,77	3,89
2	2,97	1,62
3	2,02	2,14
4	2,74	2,56
Valoarea medie	2,62	2,55
Eroare standard	0,21	0,49

RO 120074 Β1

Cel mai neașteptat este faptul că datele din tabelul VI demonstrează că sarea de 1 mesilat este de 2,58 ori mai biodiponibilă decât sarea cu acid clorhidric. Creșterea semnificativă a biodisponibilității permite administrarea la pacient a unei doze mai scăzute 3 pentru a se obține același efect farmaceutic. în acest fel, expunerea pacientului este redusă la minim. în plus, o unitate de dozare mai scăzută conduce la costuri mai scăzute ale 5 compusului și reduce cantitatea de compus ce trebuie produs. Ca urmare, doza de sare mesilat a prezentei invenții este prevăzută a fi 0,5 mg/kg/doză până la 0,25 mg/kg/doză, mai 7 de preferință de la 0,1 până la 0,2 mg/kg/doză. Această doză este substanțial mai scăzută decât doza de sare cu acid clorhidric care conduce la același nivel sanguin. 9

O recapitulare a datelor fizice pentru cele șapte săruri indică faptul că sarea mesilat are proprietăți fizice semnificativ îmbunătățite dintre sărurile studiate și descrise de Heath 11 și colab., EP 0657458. Cel mai semnificativ este faptul că o comparație privind biodisponibilitatea sării revendicate și a sării cu acid clorhidric demonstrează că sărurile mesilat reven- 13 dicate sunt agenți terapeutici îmbunătățiți în mod considerabi. Astfel, avantajele sărurilor mesilat includ: 15 (1) solubilitate ridicată în apă;

(2) o reducere importantă a totalului substanțelor înrudite determinate cu 17 ajutorul cromatografiei de lichid de înaltă presiune (HPLC );

(3) lipsa solvenților reziduali determinată prin testul cromatografiei de 19 gaze (GC);

(4) este cristalină, fapt determinat prin difracție în pulbere cu raze X și cu 21 ajutorul microscopiei polarizante;

(5) punct de topire ascuțit determinat cu ajutorul DSC; și 23 (6) biodisponibilitate de 2,5 ori mai mare decât a sării cu acid clorhidric.

Așa cum s-a afirmat anterior compușii prezentei invenții sunt activi ca inhibitori 25 selectivi ai protein kinazei C. Activitatea compusului este descrisă de Heath și colab.,

EP 0657458, publicat la 14 iunie, 1995. Activitatea a fost determinată cu testul Calcium 27

Calmodulun Dependent Protein Kinase Assay (Testul de protein kinază dependent de calmodulin de calciu), testul Casein Protein Kinazei II, testul cAMP - Dependent Protein 29 Kinase Catalytic Subunit (Testul subunității catalitice a protein kinazei dependentă de cAMP) și testul Protein - tirozin Kinazei. Sarea mesilat a fost găsită a fi activă și izozim selectivă în 31 aceste teste la o valoare IC₅₀ mai mică de 10 μΜ. Compușii cu această activitate farmacologică demonstrată sunt utilizabili în tratamentul condițiilor în care protein kinaza Ca 33 demonstrat a avea un rol în patologie. Condițiile recunoscute în domeniu includ: diabetul zaharat și complicațiile acestuia) incluzând retinopatia, neuropatia și nefropatia), ischemia, 35 inflamațiile, tulburările sistemului nervos central, maladiile cardiovasculare, maladia lui Alzheimner, maladiile dermatologice și cancerul. 37

Compușii revendicați este preferabil să fie formulați înainte de administrare. Ca urmare, încă un alt mod de realizare al prezentei invenții este formularea farmaceutică 39 cuprinzând compusul reprezentat prin formula (IA) și unul sau mai mulți agenți purtători, diluați sau excipienți acceptabili din punct de vedere farmaceutic. 41

Prezentele formulări farmaceutice sunt preparate prin proceduri cunoscute utilizând ingredienți binecunoscuți și obtenabili cu ușurință. Pentru a prepara compozițiile în conformi- 43 tate cu prezenta invenție, ingredientul activ este în mod obișnuit amestecat cu un agent purtător, sau diluat de către un agent purtător, sau înglobat în interiorul unui agent purtător care 45 poate fi sub formă de capsule, cașete, hârtie, sau un alt container. Atunci când agentul purtător servește ca diluant, el poate fi un material solid, semisolid sau lichid care acționează 47 ca un vehicul, excipient sau mediu pentru ingredientul activ. Astfel, compozițiile pot fi sub formă de tablete, pilule, prafuri, unguente, sașete, cașete, elixire, suspensii, emulsii, soluții, 49 siropuri, aerosoli (ca solid sau în mediu lichid), capsule gelatinoase tari și moale, supozitoare, soluții injectabile sterile și prafuri împachetate steril. 51

RO 120074 Β1

Unele exemple de agenți purtători, excipienți și diluanți adecvați și includ lactoză, dextroză, sucroză, sorbitol, manitol, amidon de diferite tipuri, gumă acacia, fosfat de calciu, alginați, tragacanth, gelatină, silicat de calciu, celuloză microcristalină, polivinilpirolidonă, celuloză, sirop cu apă, metilceluloză, metil și propilhidroxibenzoat, talc, stearat de magneziu și ulei mineral. Formulările pot include în mod suplimentar agenți de lubrifiere, agenți de umectare, agenți de emulsifiere și suspendare, agenți de conservare, agenți de îndulcire sau agenți aromatizanți. Compozițiile din prezenta invenție pot fi fomulate astfel, încât să asigure o eliberare rapidă, susținută sau întârziată a ingredientului activ după administrare la pacient. Compozițiile sunt formulate, de preferință, sub formă de unitate de dozare fiecare doză conținând de la aproximativ 1 până la aproximativ 20 mg, mai obișnuit aproximativ 2 până la aproximativ 10 mg, de ingredient activ. Cu toate acestea, trebuie înțeles că doza terapeutică administrată trebuie determinată de către medicul curant ținând seama de anumite circumstanțe relevante care includ condiția ce urmează a fi tratată, alegerea compusului ce urmează a fi administrat precum și alegerea căii de administrare și, prin urmare, domeniile de dozare de mai sus nu intenționează să limiteze în nici un fel scopul prezentei invenții.

Termenul “unitate de dozare” se referă la unități distincte din punct de vedere fizic, adecvate ca unități de dozare pentru subiecți umani și alte mamifere, fiecare unitate conținând o cantitate predeterminată de material activ calculată pentru a produce efectul terapeutic dorit, în asociere cu un agent purtător adecvat din punct de vedere farmaceutic.

Exemplele de formulări care urmează sunt doar ilustrative și un intenționează să limiteze în nici un fel scopul prezentei invenții.

Formularea 1. Capsulele de gelatină tari se prepară folosind următoarele ingrediente:

Ingredient	Cantitate (mg / capsulă)
Agent activ	5
Amidon, uscat	85
Stearat de magneziu	10
Total	100 mg

Ingredientele de mai sus sunt amestecate și sunt încărcate în capsule gelatinoase tari în cantități de 100 mg.

Formularea 2. O tabletă este preparată folosind ingrediente care urmează mai jos:

Ingredient	Cantitate (mg / capsulă)
Agent activ	7
Celuloză microcristalină	78
Ingredient	Cantitate (mg / capsulă)
Dioxid siliconic, fumans	10
Acid stearic	5
Total:	100 mg

Componentele au fost amestecate și comprimate pentru a forma tablete, fiecare tabletă cântărind 100 mg.

RO 120074 Β1

Formularea 3. Tabletele conținând fiecare câte 10 mg de ingredient activ au fost preparate după cum urmează:

Ingredient	Cantitate (mg / capsulă)
Agent activ	10
Amidon	45
Celuloză microcristalină	35
Polivinilpirolidonă (sub formă de soluție 10% în apă)	4
Amidon carboximetil sodiu	4,5
Stearat de magneziu	0,5
Talc	1,0
Total	100 mg

Ingredientul activ, amidonul și celuloza sunt trecute printr-o sită No. 45 mesh (Statele Unite) și amestecate complet. Soluția de polivinilpirolidonă este amestecată cu pulberea rezultată care este trecută apoi printr-o sită nr. 14 mesh (Statele Unite). Granulele astfel produse sunt uscate la temperatura de 50°C și trecute apoi printr-o sită nr. 18 mesh (Statele Unite). Carboximetilamidonul de sodiu, stearatul de magneziu și talcul, trecute în prealabil printr-o sită nr. 60 mesh (Statele Unite) sunt adăugate apoi la granule, care după o amestecare, sunt comprimate într-o mașină de tabletat pentru a se obține tablete cântărind fiecare câte 100 miligrame.

Formularea 4. Capsulele conținând fiecare câte 8 mg de medicament sunt preparate după cum urmează:

Ingredient	Cantitate (mg / capsulă)
Agent activ	8
Amidon	95
Celuloză microcristalină	95
Stearat de magneziu	2
Total	200 mg

Ingredientul activ, celuloza, amidonul și stearatul de magneziu sunt amestecate, trecute printr-o sită No. 45 mesh (Statele Unite), și apoi Încărcate în capsule gelatinoase tari în cantități de 200 mg.

Principiile, modurile preferate de realizare și modurile de operare ale prezentei invenții au fost descrise în specificația de mai înainte. Invenția de față, care se intenționează a fi protejată aici, nu poate fi considerată, totuși, ca fiind limitată la formele particulare descrise, întrucât acestea trebuie privite ca fiind doar ilustrative și nu restrictive.

Variații și modificări pot fi făcute de persoane specializate cu practică îndelungată în domeniu, fără ca prin aceasta să se îndepărteze de spiritul prezentei invenții.

Claims (13)

1. Revendicări

   1. Sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, caracterizată prin aceea că este reprezentată prin formula:

   și solvații corespunzători.
2. 2. Sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că este reprezentată prin formula:
3. 3. Sare a unui derivat macrociclic de fe/s-indolmaleinimidă, conform revendicării 1 sau 2, caracterizată prin aceea că este substanțial cristalină.
4. 4. Sare a unui derivat macrociclic de b/'s-indolmaleinimidă, conform revendicării 3, caracterizată prin aceea că este monohidrat al metansulfonatului de (S)-13-[(dimetilamino)metil]-10,11,14,15-tetrahidro-4,9:16,21-dimeteno-1 H, 13H-dibenzo [E,K] pirolo[3,4-H] [1,4,13]oxadiazaciclohexadecin-1,3(2H)-dionă.
5. 5. Sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, conform oricăreia dintre revendicările 1 ...4, caracterizată prin aceea că aceasta cuprinde mai puțin de aproximativ 5% total substanțe înrudite.
6. 6. Formulare farmaceutică cuprinzând o sare a unui derivat macrociclic de bisindolmaleinimidă, conform oricăreia dintre revendicările 1 ...5, împreună cu diluanți, excipienți sau purtători acceptabili din punct de vedere farmaceutic.
7. 7. Formulare farmaceutică conform revendicării 6, caracterizată prin aceea că aceasta cuprinde aproximativ 1 până la 20 mg de sare.
8. 8. Sare a unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă, conform oricăreia dintre revendicările 1...5, utilizată ca produs farmaceutic.

   RO 120074 Β1
9. 9. Sare a unui derivat macrociclic de b/'s-indolmaleinimidă, conform oricăreia dintre 1 revendicările 1 la 5, utilizată în tratamentul complicațiilor diabetice microvasculare.
10. 10. Procedeu de preparare a sării unui derivat macrociclic de b/s-indolmaleinimidă 3 definită, ca în oricare dintre revendicările 1 ...5, caracterizat prin aceea că acesta cuprinde reacția unui compus cu formula: 5 cu acid metansulfonic într-un solvent organic inert.
11. 11. Procedeu conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că solventul este 21 acetonă-apă.
12. 12. Procedeu conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că solventul este 23 acetonă-apă în raport volumetric de aproximativ 5:1 până la aproximativ 10:1.
13. 13. Procedeu conform revendicării 12, caracterizat prin aceea că solventul este 25 acetonă-apă în raport volumetric de aproximativ 9:1.