RO118294B1

RO118294B1 - Procedeu de preparare a sarurilor de 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului

Info

Publication number: RO118294B1
Application number: RO97-01470A
Authority: RO
Inventors: Hans Rupert Merkle; Alfons Durein; Hanspeter Hansen; Karl Fridrich Jager
Original assignee: Basf Ag
Priority date: 1995-02-15
Filing date: 1996-02-01
Publication date: 2003-04-30
Also published as: HUP9702423A2; NO20002506L; EA199700174A1; NO20002506D0; HUP9702423A3; FI973339A0; AU703200B2; CN1175947A; AR022849A1; AR000425A1; FI973339A; IL116959A0; EP0809638A2; EA002236B1; CN1070190C; CZ292785B6; NO973758L; PL183415B1; SI9620033A; CZ239597A3

Abstract

Inventia se refera la un procedeu de preparare a sarurilor de 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului cu formula generala I: utilizate ca substante higroscopice in formularile solide ale erbicidelor, in agricultura.

Description

Invenția se referă la un procedeu de preparare a sărurilor de 3-izopropil-2,1,3,-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului cu formula generală I:

(0 în care radicalii R¹, R² și R³, în mod independent unul de celălalt reprezintă hidrogen, alchil inferior sau hidroxialchil inferior, utilizate ca substanțe higroscopice în formulările solide ale erbicidelor, în agricultură.

Se cunosc benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxizi cu acțiune erbicidă din DE-A-1542836, 2164459 și 2217722. în cadrul acestora, sunt menționate și sărurile de amoniu ca forme de utilizare, și în special sărurile de amoniu, metilamoniu, trimetilamoniu, etilamoniu, dietanolamoniu și etanolamoniu.

Este cunoscut faptul că sarea de sodiu, calciu și potasiu a 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului (denumire INN: Bentazona), sunt foarte higroscopice. Aceasta duce, în cazul formulărilor de substanțe solide ale acestor săruri, la faptul că produsul se aglomerează din cauza umidității aerului, sau chiar începe să curgă și astfel, nu mai poate fi dozat. Prin introducerea acestor săruri în pungi din folie solubilă în apă, acestea se deshidratează prin schimbul dintre substanțele active higroscopice și folie. Aceasta are drept consecință rigidizarea foliilor, ceea ce nu le mai asigură stabilitatea la depozitare.

în cazul sintezei bentazonei, substanța activă se obține în mod uzual în formă neutră și, de regulă, dizolvată într-un solvent organic (DE-A-2710382). De cele mai multe ori, substanța activă este trecută într-una din sărurile sale, deoarece acestea îmbunătățesc biodisponibilitatea bentazonei.

Se cunosc aminele cu formula generală (lila):

R²

și sărurile de amoniu (lllb):

r ^r2 t ® , ¹ ’ K--N ---R χηΟ (mb)

L L· n

(vezi Houben-Weyl, Metodele chimiei organice, Ediția 4, Editura Thieme, Stuttgart, voi. 11/2, pag. 591).

Este cunoscută formularea sărurilor de amoniu ale bentazonei sub formă de substanțe solide, solubile în apă, având capacitate de curgere (US-A-5266553). Pentru aceasta, conform brevetului, se prepară mai întâi un amestec apos al sării de amoniu.

Formularea solidă a substanței active se obține din aceasta prin vaporizarea întregului solvent și tratarea ulterioară a produsului cu o bază neutralizantă. Etapa de vaporizare cu utilizarea apei ca solvent necesită totuși un consum mare de energie, și substanța activă este supusă un timp îndelungat la o temperatură ridicată de vaporizare.

RO 118294 Β1

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în realizarea unui procedeu de preparare a sărurilor de amoniu ale bentazonei, care să înlăture parțial sau total dezavan- 50 tajele procedeului de obținere descris mai sus.

Conform invenției, procedeul de obținere a sărurilor de 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxid cu formula generală I:

Θ

(I) în care radicalii R¹, R² și R³ independent unul de celălalt reprezintă hidrogen, alchil inferior sau hidroxialchil inferior, este caracterizat prin aceea că 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4on-2,2-dioxid (lla):

(Ha) sau o sare de sodiu a acestuia reacționează cu o amină cu formula generală (lila):

(IHa) sau cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb):

(lllb) în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare pKs mai mare ca 4 sau ionul hidroxil și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului X, în apă sau într-un solvent organic.

Avantajele procedeului conform invenției, constau în obținerea unor randamente deosebit de mari, 95 -100% în sare, cu o puritate de 98%, oferă posibilitatea reutilizării solventului organic după separarea din faza apoasă, izolarea sării din faza apoasă, conține mai puțin de 10% în greutate apă și, după uscarea acesteia, prezintă o stabilitate remarcabilă la depozitare.

Procedeul de obținere a sărurilor de 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxid

Θ (I)

RO 118294 Β1 în care radicalii R¹, R². R³ și R⁴ independent unul de celălalt reprezintă hidrogen, alchil inferior sau hidroxialchil inferior, se caracterizează prin aceea că reacționează:

a) 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxid (Ila)

(Ha) într-un solvent organic practic nemiscibil cu apa și eventual în prezența apei, cu o amină cu formula generală (lila):

* (lila)

R?—N — R³ sau cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb):

χηθ (lllb) n

în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare pK_s mai mare ca 4, sau ionul hidroxil și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului X și

a) sarea I se preia în apă.

în continuare, s-a realizat un procedeu de obținere a sărurilor de 3-izopropil-2,1,3benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxid cu formula generală I:

Θ

(l) în care radicalii R¹, R², R³ și R⁴, independent unul de celălalt, reprezintă hidrogen, alchil inferior sau hidroxialchil inferior, caracterizat prin aceea că:

a) 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxid (Ila)

H (Ha)

R0118294 Β1 reacționează în apă cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb):

145

(lllb)

150 în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare pK_s mai mare ca 4 sau ionul hidroxil și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului X, sau

b) sarea de sodiu a bentazonei (llb)

(llb)

155

160 în apă cu o sare de amoniu cu formula generală (Iile):

(Hlc)

165 în care Y reprezintă anionul unui acid și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului Y.

Prin alchil, respectiv hidroxialchil inferior, se înțeleg grupe alchil, respectiv hidroxialchil cu până la 8, de preferință cu până la 6 atomi de C, cum ar fi metil, hidroximetil, etil, 2-hidroxietil, propil, 3-hidroxipropil și butii.

Procedeul conform invenției are trei variante de realizare, denumite în cele ce urmează procedeele A, B și C.

Procedeul A în cadrul procedeului A, bentazona (lla) reacționează cu o amină într-un solvent organic, conform schemei 1. Aminele (lila) sunt în general cunoscute.

170

175

180

Schema 1

0) (I)

185

De regulă, amina (lila) se utilizează într-o cantitate echimolară, raportată la bentazonă (lla). Poate fi avantajos, pentru ca reacția să fie completă, ca amina (lila) să fie utilizată în exces. Acest exces nu trebuie însă să depășească în general 10% mol, raportat la (lla) 190 pentru realizarea unei reacții complete.

Ca solvenți organici utilizați intră în discuție: hidrocarburi aromatice, de preferință benzen mono- până la trimetilați, cu precădere toluen și xilen; cetone, de preferință cu 3 până la 9 atomi de C, în special acetona; esteri, de preferință ai acizilor monocarboxilici cu 1 până la 5 atomi de C cu monoalcanoli cu 1 până la 4 atomi de C, cu precădere etilesteri 195

RO 118294 Β1 ai acidului acetic; eteri, de preferință cu 4 până la 8 atomi de C, în special tetrahidrofuran; alcani halogenați, de preferință mono- sau dicloralcani cu 2 până la 4 atomi de C, cu precădere 1,2-dicloretan și pe lângă aceștia alcanoli, de preferință alcanoli C^-C,;, în special metanol sau etanol, precum și amestecuri de doi sau mai mulți solvenți menționați.

Ca solvent, se utilizează în mod deosebit de avantajos 1,2-dicloretanul singur.

Raportat la un mol bentazonă (Ha), se utilizează în mod normal 0,2 până la 25 și în special 1 până la 10 kg de solvent. Bentazona (Ha) poate conține până la 2% în greutate apă, fără ca aceasta să dăuneze procedeului.

Procedeul poate fi condus la temperaturi de 10 până la 80°C. Temperatura în cadrul reacției are influență în special asupra solubilității bentazonei (lla), care crește cu temperatura, în special în acele cazuri participă la reacție amine (lila) în formă gazoasă sau cu puncte de fierbere scăzute, temperatura nu trebuie să depășească valoarea de 60°C. De preferință, reacția este condusă la temperaturi de 20 până la 60, și în special de 25 până la 50°C. Reacția este condusă în general la o presiune de 0,5 până la 10, de preferință 1 până la 3 bar, și în special la presiune normală (presiune atmosferică). Ca reactoare sunt adecvate instalațiile uzuale pentru asemenea reacții.

Sarea (I) precipită la temperatura de reacție și/sau la răcirea amestecului, și poate fi separată în mod în sine cunoscut, în special prin filtrare din faza fluidă. Randamentul în sarea (I) este de 95 până la 100%.

Procedeul este adecvat în mod special la obținerea sării NH₄ ⁺ a bentazonei (I; R’-R⁴ = H). Se procedează, de preferință, introducând amoniac gazos nemijlocit în soluția de bentazonă (lla) în solventul organic sau reacționând soluția de bentazonă (lla) în solventul organic cu amoniac apos.

Procedeul B în cadrul acestui procedeu, bentazona (lla) reacționează într-un solvent organic practic nemiscibil cu apa, cu o amină (lila) sau cu o sare de amoniu (lllb), eventual în prezența apei, și sarea (I) este captată în apă (vezi schema 2).

Ca anion X cu formula generală (lllb), sunt preferați ionul carbonat, ionul hidrogencarbonat și ionul hidroxil, îndeosebi preferat. De regulă, amina (lila) sau sarea de amoniu (lllb) se utilizează într-o cantitate echimolară, raportată la bentazonă (lla). Poate fi avantajos pentru desăvârșirea reacției, ca amina (lila), respectiv sarea de amoniu (lllb), să fie utilizată în exces. Acest exces nu trebuie să depășească însă, în general, 10% mol, raportat la (lla), pentru a se atinge o reacție completă.

Ca solvenți organici practic nemiscibili cu apa, intră în discuție: alcani, de preferință cu 5 până la 8 atomi de C, în special n-alcani cum ar fi n-pentanul și n-hexanul și hidrocarburi halogenate, de preferință halogenoalcani, cum ar fi mono- și dicloralcani cu 2 până la 4 atomi de C, cum ar fi 1,2-dicloretanul, 1,3-diclorpropanul, 1,2-diclorpropanul și în special 1,2-dicloretanul. Se pot utiliza și amestecuri de doi sau mai mulți de astfel de solvenți organici practic nemiscibili cu apa.

Un solvent organic îndeosebi preferat, practic nemiscibil cu apa, este 1,2-dicloretanul singur.

Raportul la un mol de bentazonă (lla) se utilizează în mod normal 1 până la 4 și în special 1,5 până la 3 kg de solvent.

Procedeul poate fi condus la temperaturi de 20 până la 80°C. Temperatura reacției are influență, în special asupra solubilității bentazonei (lla), care crește cu temperatura. în special în acele cazuri în care participă la reacție amine (lila) în formă gazoasă sau cu puncte de fierbere scăzute, temperatura nu trebuie să depășească valoarea de 60°C. De preferință, reacția bentazonei (lla) cu aminele (lla), respectiv cu sărurile de amoniu (lllb), este condusă la temperaturi de 20 până la 60, în special de 25 până la 50°C.

RO 118294 Β1

Reacția este condusă în general la o presiune de 0,5 până la 10, de preferință la 1 până la 3 bar, în special la presiune normală (presiune atmosferică). Ca reactoare, sunt adecvate instalațiile uzuale pentru asemenea reacții.

Sarea (I) formată este captată în apă, aceasta putând fi adăugată în timpul reacției sau abia la sfârșitul reacției. Dacă prin aceasta se separă cu faza apoasă cantități mici de solvent organic, acestea pot fi îndepărtate înainte de izolarea sării (I), în mod în sine cunoscut, prin stripare sau eventual prin distilare azeotropă - în cazul 1,2-dicloretan/apă ca mediu de reacție - la presiunea normală sau la presiune redusă.

Pentru a capta complet sarea, de regulă, se folosesc, raportate la 1 kg de sare (I), 1 până la 5, de preferință 2 până la 4 și în special 2,5 până la 3,5 kg de apă. De cele mai multe ori, sarea precipită chiar la temperatura de reacție. Pentru desăvârșirea precipitării, de cele mai multe ori soluția se răcește. Cristalizarea are loc, de preferință, la 5 până la 40 și în special la 15 până la 25°C.

Un avantaj deosebit al procedeului B conform invenției, constă în aceea că în acest mod, solventul organic, după ce a fost separat din faza apoasă, poate fi utilizat imediat pentru alte reacții, fără să fie necesară vaporizarea sa parțială sau completă, în scopul izolării produsului, și/sau purificarea sa prin distilare.

Prin intermediul procedeului B, la recuperarea soluției mumă, sarea (I) se obține de regulă cu un randament de 98 până la 100% la o puritate de minimum 98%.

Procedeul B este adecvat în mare măsură preparării sării NH₄ ⁺ a bentazonei (I; R¹-R⁴ = H).

Procedeul C în cadrul procedeului C, bentazona (lla) reacționează în apă cu o sare de amoniu (lllb), sau sarea de sodiu a bentazonei (llb) reacționează în apă cu o sare de amoniu (Iile) (vezi schema 3).

Procedeul C este adecvat în mare măsură preparării sării NH₄ ⁺ a bentazonei (I; R¹-R⁴ = H).

Ca antoni Y, cu formula generală (Iile), intră în discuție: sulfatul, sulfatul acid, fosfatul, fosfatul acid sau fosfatul diacid, de preferință halogenura sau acetatul și în special clorură, azotatul, formiatul, carbonatul și carbonatul acid.

Ca anion acid Y, cu formula generală (Iile), respectiv ca anion X al unui acid cu valoare pK_s > 4, sunt preferați în special ionul carbonat și carbonat acid și pentru X ionul hidroxil.

De regulă, sarea de amoniu (lllb), raportată la bentazona (lla) și sarea de amoniu (Iile), raportată la sarea de sodiu a bentazonei (lla) se utilizează într-o cantitate echimolară.Pentru ca reacția să fie completă, poate fi avantajos ca sarea de amoniu să fie utilizată în exces. Acest exces nu trebuie însă să depășească în general 10% mol, raportat la (lla), respectiv (llb), pentru realizarea unei reacții complete.

Raportat la un mol de bentazona (lla) sau la sarea de sodiu a acesteia (llb), se utilizează în mod normal 0,2 până la 4, de preferință 0,2 până la 2 kg de apă.

Sarea de sodiu Na_nY este de obicei mai solubilă în apă decât sarea (I). Dacă aceasta din urmă rămâne parțial dizolvată, atunci separarea sa poate fi realizată prin cristalizare (fracționată). Acest mod de lucru este uzual pentru un specialist, astfel încât alte explicații în acest sens sunt de prisos.

Pentru obținerea unui randament bun la cristalizare, un raport molar de apă la sarea (I) de 50 la, 1 până la 30 la 1, s-a dovedit deosebit de avantajos.

Procedeul poate fi condus la temperaturi de 10 până la 80°C. Temperatura reacției are influență în special asupra solubilității bentazonei (lla) și a sării de sodiu a acesteia (llb), care crește cu temperatura. De preferință, reacția este condusă la temperaturi de 20 până la 70, și în special de 40 până la 60°C.

245

250

255

260

265

270

275

280

285

290

RO 118294 Β1

Reacția este condusă în general la o presiune de 0,5 până la 10, de preferință 1 până la 3 bar, și în special la presiune normală (presiune atmosferică). Ca reactoare sunt adecvate instalațiile uzuale pentru asemenea reacții.

Prin intermediul procedeului C se obțin săruri (I), de regulă cu un randament mai mare de 80%, cu o puritate de minimum 98%. Prin recircularea soluției mumă se poate atinge un randament mai mare de 98%.

Sarea (I) preparată conform unuia dintre procedeele A - C, poate fi izolată în mod în sine cunoscut. Acolo unde ea cristalizează chiar din amestecul de reacție, acest lucru are loc înainte de toate prin filtrare. în măsura în care sarea precipită în formă dizolvată, întreaga soluție poate fi eliberată de solvent, printr-un procedeu, în general cunoscut, cum ar fi prin vaporizare, în special la presiune redusă.

Sarea (I) obținută printr-unul din procedeele B sau C, care a fost cristalizată dintr-o fază apoasă, conține de regulă mai puțin de 10% în greutate apă.

Sarea (I) umedă (din cauza solventului organic sau a apei), se usucă, de regulă, la o temperatură de 20 până la 80, de preferință 40 până la 60°C. Uscarea poate fi realizată în utilaje uzuale de uscare. De preferință, se lucrează la presiune scăzută sau prin încălzirea produsului (I) în curent de aer.

Soluțiile-mumă care rămân după separarea sării (I) cristalizate, conțin în unele cazuri până la 20% din sarea (I) în formă dizolvată. Acolo unde se dorește, poate fi realizată izolarea acestei substanțe active dizolvate, în mod în sine cunoscut, eventual prin comprimarea soluției și recristalizarea ei sau prin vaporizarea completă a soluției-mumă. Frecvent, soluțiamumă poate fi recirculată în procedeu.

Din soluții ale sării (I) se obțin granulate, pornind de la soluțiile care rezultă la preparare, sau se obțin soluțiile-mumă de la cristalizare, de preferință printr-un procedeu în pat turbionar sau prin aglomerare pe o pulbere a substanței (I), care la rândul ei a fost obținută prin uscare, prin pulverizare sau uscare în vid.

Granulatele astfel obținute constau, în mod uzual, în proporție de 20 până la 100% din sarea (I). Mărimea granulelor acestor granulate este în general de 200 pm până la 3000 pm. Conținutul de praf al granulatelor este minim. Conținutul unei probe de 30 g este mai mic de 20 mg (OPAC MT 171: “Dustiness of Granular Formulation”), ceea ce conferă o siguranță sporită pentru utilizator. Densitatea unor astfel de granulate este, de regulă, de 400-800 g/l.

Sărurile (I) prezintă o stabilitate remarcabilă la depozitare în pungi din folii solubile în apă. Astfel de pungi sunt în sine cunoscute (EP-A 449773,493553), astfel încât alte explicații nu mai sunt necesare.

Pungile pline conțin uzual 0,1 până la 10 kg, de preferință 0,5 până la 5 kg de substanță activă (I). Grosimea foliei comportă 20 până la 100 pm, de preferință 30 până la 60 pm. Conținutul de apă al foliilor polimere poate fi de până la 20% în greutate.

Granulatele obținute ca mai sus sau pungile umplute pot conține în afară de sărurile (I) și alte substanțe uzuale de adaos, ca, de exemplu, substanțe tensioactive, materiale de umplutură sau alte substanțe active erbicide.

S-a constatat că sărurile (I) și în special sarea NH₄ ⁺ a bentazonei, prezintă o solubilitate relativ redusă în mediile corespunzătoare de reacție, comparativ cu substanțele inițiale (lla), respectiv (llb). Acest efect se utilizează în procedeul conform invenției, pentru a izola în mod simplu produsul (I), în formă solidă, din amestecul de reacție.

Sărurile de amoniu și în special sarea NH₄ ⁺ se dizolvă dimpotrivă, comparativ cu sarea de sodiu cea mai utilizată, mult mai repede în apă și, prin aceasta, se reduc cheltuielile pentru prepararea zemurilor de substanțe active apoase.

Se dau în continuare exemple de realizare a procedeului conform invenției.

RO 118294 Β1

Exemplul 1. într-o soluție de 24 g bentazonă (lia) în 2376 g de 1,2-dicloretan se introduc sub agitare, la o temperatură de 2O...5O°C 1,7-3 g amoniac gazos, formându-se o suspensie. Substanța solidă se separă prin filtrare la 20°C și se eliberează de resturile de solvent la presiune redusă. Se obțin 25,4 g amoniumbentazonă (p.f. 180°C)

Exemplul 2. într-o soluție de 24 g bentazonă (Ila) în 16 g acetonă se introduc la 3O...5O°C, sub agitare, 1,7 g amoniac gazos. Precipită amoniumbentazona care se separă prin filtrare la temperatura camerei. Cristalizatul obținut se eliberează de solvent la presiune redusă și 50°C. Se obțin 19,5 g amoniumbentazonă. Soluția-mumă de la filtrare se evaporă la sec sub presiune redusă, la 50°C, și rezultă încă 6 g amoniumbentazonă.

Exemplul 3. într-o suspensie de 24 g bentazonă (Ila) și 300 g apă se introduc sub agitare 4,8 g carbonat de amoniu. Amestecul de reacție se agită încă 2 h la 50°C și se elimină prin filtrare particulele solide. După evaporarea soluției la presiune scăzută rezultă 25,5 g amoniumbentazonă.

Exemplul 4. Se lucrează conform exemplului 3, însă în loc de carbonat de amoniu se utilizează 7,9 g carbonat acid de amoniu. Se obțin 25,5 g amoniumbentazonă.

Exemplul 5. într-o soluție de 26,3 g natrium-bentazonă în 21,7 g apă se introduc la 50°C, sub agitare, 8 g azotat de amoniu, și amestecul de reacție se agită încă o oră. După răcire la 20°C se separă precipitatul, se spală de două ori cu câte 5 ml apă cu gheață și se usucă la presiune scăzută și 50°C. Se obțin 18,9 g amoniumbentazonă cu puritate 99%.

Exemplul 6. Se lucrează ca în exemplul 5, însă în loc de azotat de amoniu se introduc 6,3 g formiat de amoniu. Cantitatea obținută de amoniumbentazonă a fost de 21 g. Produsul are o puritate de 98,4%.

Exemplul 7. într-o soluție de 24 g bentazonă (Ila) în 216 g 1,2-dicloretan se introduce sub agitare, la o temperatură de 5O...6O°C, 34 g apă amoniacală (soluție 5% de amoniac în apă). După terminarea adăugării se separă faza apoasă la 5O...6O°C. La răcirea fazei apoase precipită amoniumbentazona prin cristalizare. Substanța solidă se separă prin filtrare la 20°C și se eliberează de resturile de solvent la presiune scăzută și la o temperatură de 50°C. Se obțin 11,8 g de amoniumbentazonă (punct fierbere 180°C). Din soluția-mumă se mai obțin, prin evaporarea apei la presiune scăzută și 5O...6O°C, 13,7 g amoniumbentazonă.

Exemplul 8. într-o soluție de 25 g bentazonă (Ila) în 216 g 1,2-dicloretan se introduc sub agitare, la o temperatură de 3O...5O°C, 22,5 g de soluție apoasă 20% de dimetilamină. După terminarea adăugării, faza apoasă se separă la 5O...6O°C și presiune scăzută, și se evaporă la sec, la 5O...6O°C. Se obțin 28 g dimetilamoniumbentazonă (p.f.145...147°C, puritate > 99% conform analizei HPLC pentru bentazonă și titrare pentru dimetilamoniu).

Exemplul 9. Un amestec de 24 g bentazonă (Ila), 4,8 g carbonat de amoniu, 220 g 1,2-dicloretan și 300 g apă se agită timp de o oră la 5O...6O°C. Apoi fazele se separă, și apa se îndepărtează la presiune scăzută, la 5O...6O°C. Se obțin 25,5 g amoniumbentazonă.

Exemplul 10. Corespunzător exemplului 9, însă utilizând 7,9 g de carbonat acid de amoniu, se obțin 25,5 g amoniumbentazonă.

Exemplul 11.0 soluție apoasă 20% de amoniumbentazonă se usucă într-un granulator de pulverizare în strat turbionar, la 120°C, temperatura aerului de uscare. Soluția de sare de amoniu se introduce prin pulverizare prin duză și se formează particule de granulat, prin aglomerare și uscare. Granulatul rezultat conține 99,6% în greutate amoniumbentazonă și un rest de apă de 0,4% în greutate. Dimensiunea medie a granulelor granulatului este de 0,3 mm (diametrul maxim). Granulatul obținut nu conține praf și este rapid solubil în apă. în plus, nu este higroscopic, adică prezintă capacitate de curgere și după păstrare timp mai îndelungat în aer umed.

345

350

355

360

365

370

375

380

385

390

RO 118294 Β1

Exemplul 12. Un granulator prin pulverizare în strat turbionar se alimentează cu 75 g de pulbere de sulfat de amoniu. Apoi, în granulatorul astfel pregătit se introduce prin duze 375 g de soluție apoasă 20% de amoniumbentazonă la temperatura aerului de uscare de 120°C. Se formează particule de granulat prin aglomerare și uscare. Granulatul obținut conține 50% în greutate amoniumbentazonă și a avut un conținut de apă reziduală de 0,1 ...0,5% în greutate. Dimensiunea medie a granulelor din granulat este de 1-2 mm (diametru maxim). Granulatul obținut este lipsit de praf și prezintă dizolvare rapidă în apă. în plus, nu este higroscopic, adică prezintă capacitate de curgere și după depozitarea lui un timp mai îndelungat în aer umed.

Exemplul 13 - Comportamentul fizic al produselor

A) verificarea higroscopicității sărurilor

Câte 1 g de probă se usucă timp de 48 h la 50°C, în vid. Probele uscate se păstrează la o umiditate relativă a aerului de 55% și 65%, și o temperatură de 20°C, și se măsoară creșterea în greutate a probelor după atingerea stării de echilibru. De asemenea, se evaluează proprietățile de curgere a probelor și aspectul acestora. Referitor la higroscopicitate, substanțele critice preiau multă apă din aer, până la atingerea stării de echilibru. Aceasta a dus la o sinterizare a substanțelor. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Natura sării	Umiditate relativă aer (%)	Creștere greutate (%)	Proprietăți după depozitare
Sare de sodiu	55	12,6	Aglomerat, sinterizat
Sare de potasiu	55	6,7	Aglomerat, sinterizat
Sare de potasiu	55	12,0	Aglomerat, sinterizat
Sare de amoniu	55	0,5	Cristalin, curgere
	65	0,5	Cristalin, curgere

b) Testarea comportamentul/ sărurilor în pungi din material plastic

Câte 10 g de substanță sub formă de granulat au fost introduse în pungi din material plastic (folii) care au fost sudate. Pungile umplute (folie: Monosol 8030, producător: Chris Craft., Inc. USA) au fost apoi păstrate 4 săptămâni la diferite temperaturi, în ambalaj etanș la apă. Stabilitatea foliilor s-a exprimat prin elasticitatea foliilor la solicitare mecanică. Atunci când prin sarea de bentazonă s-a extras apă din folie, aceasta a devenit rigidă. De exemplu, folia Monosol 8030 a pierdut în prezență de bentazonă de sodiu, într-un recipient închis, o mare parte din umiditatea reziduală conținută în film. La temperatura camerei, aceasta a scăzut la început de la 14% la 6% către starea de echilibru. Urmarea a fost o rigidizare a filmului și spargerea pungii la sarcină mecanică, cum ar fi transport, împingere sau încărcare. Rezultatele testelor model sunt date în tabelul de mai jos.

Natura sării	T	Proprietățile pungii de plastic
Sare de sodiu	20	Rigidă, sfărâmicioasă
	30	Rigidă, sfărâmicioasă
Sare de amoniu	20	Elastică, stabilă
	30	Elastică, stabilă

RO 118294 Β1

Schema 2

435 lila)

e

Rl--(1)

R>--R²

I

N —

I

H

440

R^?

I

N —

I

R«

H„X

445

R¹ - R⁴ - independent unul de altul H, alchil inferior sau hidroxialchil inferior;

X - anion al unui acid cu pK,>4 sau ionul hidroxil;

n = numărul sarcinilor negative ale anionului X.

450

Schema 3 o

H (11a) o

lllb)

(1 >

R’ - R⁴ - independent unul de altul H, alchil inferior sau hidroxialchil inferior; Y - anion acid;

X « anion al unui acid cu pK_t>4 sau ionul hidroxil;

n - numărul sarcinilor negative ale anionului X, respectiv Y.

Claims

1. Procedeu pentru prepararea sărurilor de 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2dioxid cu formula generală I:

475 (I)

480

RO 118294 Β1 în care radicalii R¹, R² și R³ în mod independent unul de celălalt reprezintă hidrogen, alchil inferior sau hidroxialchil inferior, caracterizat prin aceea că 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin4-on-2,2-dioxidul cu formula generală (Ila):

(lila) sau cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb):

(lllb) în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare ρΚ. mai mare ca 4 sau ionul hidroxil și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului X, în apă sau într-un solvent organic.

2. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că R¹, R² și R³ în amina (lila) reprezintă hidrogen.

3. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că se utilizează ca sol vent organic 1,2-dicloretan.

4. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prn aceea că acesta cuprinde:

a) reacția 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului cu formula generală (Ila):

(Ha) într-un solvent organic practic nemiscibil cu apa și eventual în prezența apei, cu o amină cu

formula generală (lila): R² R¹---N ---R³

(lila)

RO 118294 Β1 sau cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb): R² , ¹ 3 κ--N--R

L< _ χηβ

530

535 în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare pK_s mai mare ca 4 sau ionul hidroxil și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionuli X și

b) sarea rezultată se reia cu apă.

5. Procedeu conform revendicării 4, caracterizat prin aceea că se utilizează ca solvent organic 1,2-dicloretan.

6. Procedeu conform revendicării 4, caracterizat prin aceea că radicalii R¹, R² și R³în amina (lila) sau sarea de amoniu (lllb) reprezintă hidrogen.

7. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că acesta cuprinde:

a) reacția 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului (Ha):

540

545 (Ha)

550 în apă, cu o sare de amoniu cu formula generală (lllb): r ^r2 . ¹ 3

R?--N---R l L· χηθ (lllb)

555 în care X reprezintă anionul unui acid cu valoare pKg mai mare ca 4 sau ionul hidroxil, și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului X sau

b) reacția sării de sodiu a 3-izopropil-2,1,3-benzotiadiazin-4-on-2,2-dioxidului (llb):

560

S· (llb)

565 în apă, cu o sare de amoniu cu formula generală (Iile): r K² . I πθ Y (Iile) n

în care Y reprezintă anionul unui acid și n este egal cu numărul sarcinilor negative ale anionului Y.

570

575 ț

RO 118294 Β1

8. Procedeu conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că sarea de amoniu cu 580 formula (lllb) conține anionul X sub formă de ion hidroxil.

9. Procedeu conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că sarea de amoniu cu formula (Iile) conține anionul Y sub formă de ion carbonat sau carbonat acid.