RO115616B1 - Procedeu de intindere biaxiala a unui film continuu de material polimeric si instalatie pentru realizarea acestuia - Google Patents

Description

Invenția se referă la un procedeu de întindere biaxială a unui film continuu de material polimeric și la o instalație de realizare a acestui procedeu de întindere.

Procedee de realizare a peliculelor cu orientare stratificate încrucișat, sunt cunoscute din documentul GB-A-1526722. Conform acestei invenții cunoscute, materialul este orientat prin topire, în general, în mod uniaxial înaintea stratificării încrucișate și este orientat biaxial după stratificarea încrucișată, de preferat, la temperatura ambiantă. Orientarea prin topire poate fi foarte slabă, dar este combinată întotdeauna cu folosirea amestecurilor de polimeri, care sunt suficient de incompatibile pentru a forma granule bi- sau multifazice de polimer sua influența orientării de topire, granule care au o influență semnificativă asupra proprietăților de rezistență ale masei plastice stratificate încrucișat finale. în scopul de a mări rezistența la propagare a ruperii, legătura dintre pelicule este, în general, o legătură slabă dar poate fi suplimentată cu o legătură puternică în puncte sau linii.

Scopul acestei invenții cunoscute este acela de a furniza un material pelicular, care să prezinte proprietăți de înaltă rezistență, din toate punctele de vedere. O utilizare importantă a acestui material este pentru fabricarea pungilor și a altor materiale de ambalare.

Tot conform brevetului britanic menționat, întinderea transversală care urmează structurii de sandwich încrucișate a peliculelor cu orientare de topire (introducerea la revendicările 12 și 24] este realizată, de preferință, prin trecerea “sandwich”-ului printre câteva seturi de valțuri striate angrenate, ale căror șanțuri sunt atât de fine pe cât este practic posibil. De asemenea, “sandwich”-ul este în mod normal, dar nu neapărat întins longitudinal în mod continuu între valțuri netede, înainte, între sau după etapele amintite de întindere cu valțuri striate. Se face o deosebire între “sanwich’', care poate presupune, dar nu neapărat, o legare a peliculelor una de alta și “stratificarea”, care presupune întotdeauna o astfel de legătură.

Pentru a obține proprietăți optime de absorbție a energiei, ca de exemplu, rezistența la propagarea ruperii prin șoc, etapele diferite de întindere ce succed suprapunerii încrucișate sunt realizate, de preferință, la temperaturi cu mult sub domeniile de topire ale peliculelor și pot fi realizate chiar la temperatura ambiantă normală.

Tot conform brevetului britanic mai sus menționat, stratificarea încrucișată a peliculelor cu orientarea prin topire uniaxială sau biaxială neechilibrată, poate fi realizată deja în cursul procesului de extrudare prin folosirea unor tamburi ce se rotesc în sensuri opuse, dar poate fi, de asemenea, obținută pe baza tăierii elicoidale a peliculelor tubulare cu orientare prin topire. Astfel, peliculele tubulare pot fi orientate prin topire, în principal, pe direcția lor longitudinală, tăiate elicoidal la 45°,după solidificare și apoi, suprapuse, astfel, încât direcțiile principale amintite să se încrucișeze (adică să devină perpendiculare una pe cealaltă, dacă toate unghiurile de tăiere au fost de 45°). în legătură cu aceasta, documentul W0-A-89/12533 expune în particular metode practice de a tăia în spirală pelicule tubulare și expune totodată o metodă adecvată obținerii unei orientări prin topire care, dacă se dorește, poate fi perpendiculară pe direcția mașinii (adică direcția continuă) a peliculei. Cea din urmă metodă menționată constă în ridicarea peliculei tubulare din presa de extrudare într-o mișcare de răsucire pentru a conferi peliculei tubulare o orientare de topire care să facă un unghi, de exemplu 30°, cu axa tubului și apoi, în tăierea elicoidală a peliculei tubulare, de exemplu sub un unghi de 60°, în sensul în care se mărește unghiul dintre direcția mașinii și direcția principală a orientării prin topire. Astfel, conform exemplului menționat, cu răsucire la 30° și tăiere la 60°, orientarea de topire va deveni, după tăierea

RO 115616 Bl elicoidală, perpendiculară pe direcția mașinii. Această peliculă poate fi în mod continuu 50 suprapusă sub formă de sandwich cu o peliculă ce are orientarea prin topire, în principal, după direcția longitudinală (pe direcția mașinii], pentru a forma o dispunere cu încrucișare perpendiculară.

Masele plastice stratificate încrucișat prezintă o structură (un model] cu striațiuni constituite din variații ale grosimii. Astfel de structuri vor rezulta întotdeauna, 55 ca urmare a întinderii între valțuri striate, cu excepția cazurilor în care se iau măsuri de precauție speciale, care vor fi abordate ulterior, conform celor amintite în brevetul britanic mai sus-menționat (a se vedea mai ales fig.8 și 9), aceste variații de grosime care determină o structură striată longitudinală în mod întâmplător ca rezultat al interferenței între structurile de întindere ale fiecărei etape de întindere cu valțurile 60 striate. Când nu este prea pronunțată, structura striată poate avea o influență pozitivă asupra proprietăților de propagare a ruperii și o oarecare inflență pozitivă asupra capacității de auto-susținere (rigiditatea materialului îndoit după o linie perpendiculară pe direcția sa continuă]. Totuși, dacă această structură aleatoare de variații ale grosimii este foarte pronunțată, ea are o influență extrem de negativă asupra stabilității 65 la radiație ultravioletă, asupra comportării la imprimare și asupra rezistenței la trecerea umidității, substanțelor aromatice și a vaporilor.

Ca o trăsătură specială a tehnologiei respective, peliculele individuale pot fi grupate prin întinderea lor transversală, împreună, între valțuri striate, iar acest efect poate fi controlat prin structuri adecvate de suprafață pe pelicule, care de aceea sunt 70 produse inițial prin coextrudare. în procesul de coextrudare se iau măsuri pentru a conferi masei plastice stratificate, straturi finale de suprafață subțiri, cu proprietățile dorite, în mod deosebit straturi care să îmbunătățească etanșarea termică sau straturi care să controleze proprietățile de frecare.

Dezvoltări ulterioare ale tehnologiei cunoscute amintite mai sus sunt expuse în 75 documentul US-A-3629525. Acesta descrie un proces de stabilizare, în care o masă plastică stratificată încrucișat de felul mai sus-menționat este încălzită în timp ce se permite o contracție transversală (adică transversal direcției continue a masei plastice stratificate și striațiilor produse de valțurile striate] de 7% și, de preferat, și o contracție longitudinală. Pe lângă efectul de stabilizare, care însemnă că masa plastică stra- 80 tificată întinsă la rece nu tinde să se mai contracte în timpul folosirii sau stocării la temperaturi normale, apar și importante efecte secundare. Unul este acela că variațiile de grosime menționate mai sus (efectul de striere) pot fi reduse în mod semnificativ, întrucât efectul de contracție transversală are loc, în principal, acolo unde materialul este supraîntins transversal. Un alt efect secundar important este o 85 creștere semnificativă a punctului de curgere pe direcția transversală. Un al treilea efect este întărirea legăturii slabe care este produsă inițial, prin gruparea împreună a peliculelor tăiate în spirală, între valțurile striate.

Contracția transversală este obținută, de preferință, prin introducerea masei plastice stratificate încrucișat, în timp ce este împăturită într-o măsură adecvată, pe 90 un valț încălzit (de unde poate continua pe mai multe valțuri încălzite), astfel, încât împăturirea dispare treptat pe măsură ce masa plastică stratificată încrucișat se contractă.

Acest brevet prezintă, de asemenea, amestecuri avantajoase de polimeri pentru stratul principal al peliculei coextrudate pentru acest tip general de mase plas- 95 tice stratificate încrucișat, în special amestecuri de polietilenă de înaltă densitate cu greutate moleculară mare și polietilenă de joasă densitate lineară sau polietilenă similară celei de joasă densitate, lineară, având o greutate moleculară în mod semnificativ

RO 115616 Bl inferioară componentei menționate mai întâi, cărora li se poate adăuga, în mod opțional, polipropilena [așa după cum sunt mai precis definite aceste mase plastice stratificate încrucișat în revendicările 25-29 ale brevetului mai sus-menționat). în cele din urmă, descrierea de invenție amintită relevă faptul că masele plastice stratificate încrucișat destinate fabricării sacilor ar trebui să fie alcătuite, de preferat, din pelicula tubulară cu orientare de topire, tăiată sub un unghi de 10-35°, în loc de 45°.

îmbunătățiri ulterioare ale tipului general de tehnologie de stratificare încrucișată descris mai sus sunt prezentate în documnetul W0-A88/05378. Aici, cel puțin prima pereche de valțuri striate are o construcție și funcționare speciale. “Dinții” circulari striați, fini, au pereți laterali înclinați, pereții laterali de pe valțurile cu care conlucrează li se potrivesc exact, iar funcționarea are loc în condițiile unei presiuni mari a valțurilor, astfel, încât întinderea transversală are loc, nu numai prin extensie, ci și prin strivire sau calandrare laterală” a masei plastice stratificate sau a “sandwich”-ului.

Prin acestă metodă, a fost posibilă fabricarea maselor plastice stratificate încrucișat, descrise mai sus, cu o calitate îmbunătățită și la o capacitate de producție mult crescută. Această creștere este posibilă, fiindcă două sau mai multe pelicule stratificate încrucișat, pot fi produse împreună în acest proces și apoi, separate una de alta, la sfârșitul procesului de fabricație. Masa plastică stratificată, prezentată în fig.6, a acestei publicații, nu are secțiuni îngroșate ale nervurii. De asemenea, suprafețele de pe fiecare parte a masei plastice stratificate încrucișat au, în general, un profil sinusoidal și nu au porțiunile întinse dintre regiunile de maxim și de minim. Inventatorul a inclus totodată, în tehnologie și gofrajul adiacent etanșărilor termice ale unei pungi, care este descris în documentul W0-A-89/10312 și, care este destinat producerii unui efect de absorbție a șocurilor sau de control al solicitării, îmbunătățind prin urmare rezistența la cădere a unei pungi etanșate termic, din material pelicular rigid sau orientat, umplută cu pulberi sau bunuri granulate.

în acest sens este cunoscut brevetul US 4767488 și divizionarul acestuia 4874653, care descrie un procedeu de formare și întindere a unui laminat conținând, cel puțin două filme de material polimeric fiecare, unul deasupra celuilalt, formând astfel, un total de cel puțin patru filme, care se intersectează și urmat de separarea acestei combinații pentru a se obține laminate separate. Laminatele, astfel rezultate prezintă rezistență bună la rupere, una din fețe netede și cealaltă gofrată pe direcția longitudinală, coeficient înalt de fiecare și sunt deosebit de adecvate la fabricarea sacilor pentru ambalare.

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția, constă în realizarea unui procedeu îmbunătățit de întindere biaxială a filmelor continuul, de material polimeric cu obținerea unor pelicule cu caracter uniaxial mai pronunțat.

Procedeul, conform invenției, de întindere biaxială a unui film continuu de material plastic cuprinde etapele: 1). supunerea benzii la o primă operație de extindere transversală, simultan cu strivire transversală, prin acțiunea unor valțuri striate compresoare, întrepătrunse, pentru a forma o structură de ondulații, în general regulate, de-a lungul lățimii foliei de material; 2). trecerea benzii printre valțuri pentru a realiza întindere longitudinală și 3). supunerea materialului întins longitudinal, la o a doua operație de formare și întindere transversală între, valțurile striate întrepătrunse și se caracterizează prin aceea că, ondulațiile sunt menținute, cel puțin în parte, în timpul întinderii longitudinale menționate și că a doua formare este, astfel adaptată, încât să corespundă cu ondulațiile produse în primul proces de formare, fie a],prin reglarea intervalului despărțitor dintre ondulațiile de pe foaia ce pătrunde între valțurile striate

RO 115616 Bl

150 și intervalul despărțitor dintre șanțurile valțurilor amintite, astfel, încât să se potrivească unul cu celălalt, fie b), prin utilizarea, pentru primul și cel de al doilea proces de formare a aceluiași interval despărțitor pentru valțurile striate, menținând totodată distanța dintre fiecare set de valțuri peste care trece foaia, între primul și cel de al doilea proces de formare, la o valoare suficient de mică, pentru a forța foaia să păstreze constant, intervalul despărțitor dintre ondulațiile foii.

Invenția se referă și la o instalație pentru realizarea procedeului de întindere biaxială, care cuprinde în ordine: 1). un prim set de valțuri striate întrepătrunse (37,38 și 39], care funcționează compresiv cu prime mijloace de acționare destinate acționării primului set de valțuri striate întrepătrunse, care creează ondulații.în general, regulate de-a lungul lățimii filmului, într-un film care trece printre ele; 2). o stație (45, 46 și 47] de întindere longitudinală, pe direcția mașinii și 3]. un al doilea set de valțuri striate întrepătrunse (40,41 și 42), cu mijloace de acționare a celui de al doilea set de valțuri striate întrepătrunse, care, pentru rezolvarea problemei tehnice propuse cuprinde mijloace de coordonare în stația de întindere pe valțuri (45, 46 și 47), pentru a coordona ondulațiile filmului care trece de la stația de întindere longitudinală, cu șanțurile celui de al doilea set de valțuri striate.

Se constată că etapa a doua de formare și întindere este, de preferat, dar nu neapărat, realizată compresiv prin acțiunea combinată de extensie transversală și strivire transversală. Acest aspect este potrivit, mai ales, ca prima etapă sau etape de fabricare a masei plastice stratificate cu “nervuri în LT și anume, pentru a forma și a stabiliza curbura acestora. Totuși, procedeul poate fi, în mod avantajos, folosit și în alte scopuri. Astfel, dacă procesele ulterioare nu sunt adaptate menținerii sau recreării “structurii în U”, produsului final îi poate lipsi complet o astfel de curbare, dar poate prezenta o regularitate neobișnuită pentru materiale în foi întinse între valțuri striate.

Printr-un proces ulterior de calandrare, care poate fi realizat, chiar la temperatura ambiantă, este ușor să se obțină o grosime perfect uniformă, dacă aceasta este de dorit.

Există două alternative pentru coordonarea sau “corespondența” celor două etape de întindere transversală și formare compresive. Prima constă în a regla intervalul dintre ondulațiile foii ce intră între valțurile striate ale ultimei etape de formare și intervalul dintre șanțurile acestor valțuri, astfel, încât să se potrivească unul cu celălalt. în legătură cu aceasta se observă că, datorită forțelor elastice de revenire, forma ondulată ce părăsește valțurile striate ale primei etape de formare va încerca să se dilate cu o forță relativ mare, tinzând prin urmare să mărească intervalul dintre ondulații, pe de altă parte foaia va încerca să se contracte pe direcție transversală în timpul procesului de întindere longitudinală, tot cu o forță relativ mare și prin urmare va tinde să reducă acest interval. Printr-o alegere adecvată a condițiilor de proces, aceste tendințe opuse pot fi făcute să se echilibreze una pe alta, dar în mod normal, aceasta nu va fi o cale convenabilă de a realiza “coordonarea”, deoarece, ea stabilește limite stricte pentru alegerea rapoartelor de întindere, a presiunilor pe valțuri și a temperaturilor de întindere. Cu toate acestea, dacă dilatarea sau contracțiile nete după caz, sunt constatate experimental în condițiile dorite, valțurile striate ale celei de a doua etape de formare pot fi construite cu un interval precalculat între șanțuri, iar o potrivire exactă între acest interval și ondulații poate fi obținută prin mici ajustări ale condițiilor de proces.

Ar trebui remarcat că, atunci când ondulațiile sunt adânci ele prezintă o tendință pronunțată de a “intra pe făgașul valțurilor striate ale celei de a doua etape de

155

160

165

170

175

180

185

190

195

RO 115616 Bl formare. De aceea, dacă intervalul despărțitor al acestor valțuri striate și cel al ondulării nu se potrivesc unul cu celălalt, va exista totuși o “coordonare” pe anumite zone ale lățimii foii, iar aceste zone pot fi relativ late și împreună să acopere cea mai mare parte a lățimii, dar între aceste zone de “coordonare” vor exista zone mai înguste, în care structura va fi neregulată.

Calea alternativă de obținere a “coordonării” este prin utilizarea, pentru primul și pentru cel de al doilea proces, a unor valțuri striate cu același interval despărțitor, păstrând în același timp, între fiecare set de valțuri peste care trece foaia între primul și cel de al doilea proces de formare, o distanță destul de mică pentru a forța foaia să păstreze același interval despărțitor între ondulațiile sale. Este de preferat, ca forțele ce acționează pentru a păstra intervalele despărțitoare între ondulații la aceeași valoare să fie mărite prin prevederea valțurilor peste care trece foaia după ce a părăsit valțurile striate ale primului proces de formare și înainte de a ajunge la valțurile striate ale celui de al doilea proces de formare, cu căi de ghidare, având același interval despărțitor ca valțurile striate ale primului și ale celui de al doilea proces de formare.

Dacă se folosesc valțuri netede între cele două etape de formare, dar tot cu distanțe foarte mici între fiecare set de valțuri, pot apare benzi neregulate pe foaie, dar, în general, structura va deveni regulată.

într-o variantă de realizare a procedeului de întindere, șanțurile de pe valțurile primului și celui de al doilea proces de formare sunt adaptate pentru a strivi foaia, doar în cadrul benzilor, în timp ce porțiunile foii ce capătă vârfuri ale ondulațiilor nu sunt strivite, astfel, încât benzile strivite ale primului proces de formare sunt mai largi decât benzile strivite ale celui de al doilea proces de formare. Evitarea oricărei striviri a porțiunilor de foaie ce capătă vârfuri este bine cunoscută din documentul WO-A89/10312, iar trăsătura specială a acestei variante este aceea că, primul proces de formare își exercită acțiunea de strivire peste zone mai largi, eficient ondulate când ajung la valțurile striate ale celui de al doilea proces de formare și prin urmare mai apte pentru “a intra pe făgaș, în timp ce pe de altă parte, zonele mai înguste de strivire pe parcursul celei de a doua etape de formare asigură posibilitatea rămânerii unor nervuri mai groase în produsul final, când se dorește aceasta, de exemplu, pentru structura cu “nervuri în U”.

Foaia obținută, după cel de al doilea proces de formare, poate fi folosită așa cum este în scopuri anume, dar în mod normal acestui al doilea proces de formare îi urmează procese de întindere longitudinală și/sau transversală ulterioare, de exemplu pentru fabricarea unei mase plastice stratificate cu “nervuri în U”.

în legătură cu aceasta, o variantă de realizare este caracterizată prin aceea că, foaia este încălzită înainte de primul proces de formare, păstrată la temperatura practic constantă înainte și după cel de al doilea proces de formare și răcită înaintea întinderii ce urmează. Această răcire ajută la păstrarea curburii sau a memoriei curburii, așa după cum este necesar în fabricarea masei plastice cu “nervuri în U”. Ea mărește rezistența la destrămare a produsului final și ameliorează uniformitatea întinderii transversale între valțurile striate, atunci când această întindere este urmată de un tratament termic în condiții de contracție transversală.

în cele din urmă, o altă variantă este caracterizată prin aceea că, foaia este supusă calandrării între valțuri netede după ultima etapă de întindere transversală care este realizată înaintea utilizării finale a foii.

După cum s-a menționat deja, întinderea conform acestui procedeu, produce o regularitate care este neobișnuit de mare în comparație cu procesele cunoscute de

RO 115616 Bl

250 întindere cu folosirea de valțuri striate, chiar atunci când este aleasă o temperatură mică de întindere, după cum o cer anumite scopuri. Dacă procesul de întindere incluzând etapele de întindere ulterioară, nu conferă singur o grosime absolut uniformă a foii și dacă aceasta este necesară, uniformitatea este ușor obținută prin calandrarea menționată, chiar atunci când temperatura în timpul calandrării este la sau în jurul valorii temperaturii ambiante, de exemplu, până la 5O°C.

Invenția cuprinde, de asemenea, echipamentul de realizare practică a variantelor procedeului. Construcția, unei astfel de instalații rezultă din descrierea procedeului și din schițele instalației.

Procedeul prezintă următoarele avantaje:

1. Poate asigura părțile convexe ale nervurilor alternativ pe o parte și pe cealaltă, chiar atunci când materialul este separat de la mijloc la sfârșitul procesului.

2. Poate produce structura cu “nervuri în U” la viteze liniare mai mari.

3. Poate funcționa cu material mai gros.

4. Materialul dintre nervuri devine mai uniform.

Se dau, în continuare 3 exemple concrete de realizare a invenției, în legătură și cu fig. 1-8.

-fig. 1 produsul rezultat în urma procedeului, conform invenției, în care nervurile apar pe ambele suprafețe;

-fig.2, schema fluxului de procedeu;

-fig.3A și 3B, reprezentarea schematică a instalației adecvate realizării procedeului;

-fig.4 și 5, secțiuni prin perechile de valțuri striate, la suprafețele lor în angrenare;

-fig.6, reprezentare schematică a unei linii adecvate realizării procedeului, conform invenției;

-fig.7, secțiune prin unul din valțurile din fig.6, la suprafața sa;

-fig.8, secțiune prin altul dintre valțurile din fig.6, la suprafața sa.

Exemplul 1. Un obiectiv al acestui exemplu este acela de a demonstra realizarea practică a procedeului în care o foaie este, în două etape, întinsă transversal și formată între valțuri striate compresoare, într-un sistem cu “coordonare”, în timp ce între aceste două etape de întindere compresivă și formare are loc întinderea longitudinală.

Un alt obiectiv al exemplului este de a demonstra procedeul deosebit de eficient ce conduce la configurația în secțiune transversală, prezentată în fig. 1, adică configurația în care partea convexă a nervurii, în dispunere alternantă, este, de o parte și de cealaltă, a unei mase plastice stratificate încrucișat.

Procedeul urmează fluxul de desfășurare din fig.2, doar că se aplică o a doua etapă de întindere longitudinală.

în cadrul acestui procedeu, în care două etape reciproc coordonate de “calandrare laterală” sunt aplicate cu întindere longitudinală între ele se formează, în mod normal secțiunea transversală din fig.1. Această secțiune transversală va rezulta, de asemenea, și în urma aplicării unei singure etape de “calandrare laterală” fără nici o separare ulterioară.

Schema de flux din fig.2 însumează procedul care implică două etape de “calandrare laterală” și etapele procedeului de formare a nervurilor pe masa plastică stratificată.

Compoziția peliculei co-extrudate, condițiile de extrudare, condițiile de tăiere în spirală și de dispunere suprapuse a celor patru pelicule tăiate în spirală sunt

255

260

265

270 o

275

280

285

290

RO 115616 Bl următoarele: stratul principal al extrudatului constă în 70% HMHDPE de densitate 0,95 (indicele de curgere în stare topită de circa 0,05, conform ASIMD-1238, condiția E), 20% LLDPE de tip hexan și având indicele de curgere în stare topită 0,8 (ASTMD-1238, condiția E) și 10% homo polipropilenă cu indicele de curgere în stare topită 0,3 (ASTMD-1238, condiția L).

Stratul de degajare/etanșare constă dintr-un amestec intrinsec din 70% din aceeași LLDPE plus 30% EPDM (dimer propilena-etilena) având indicele de curgere în stare topită de circa 0,4 (ASTMD-1238, condiția E), purtând denumirea comercială “Nordel NDR 5715. (Nordel este o marcă comercială).

Temperatura de extrudare este de 24D°C, diametrul orificiului circular de extrudare este de 385 mm și raportul de suflare de 1:1,2.

Densitatea de suprafață a fiecărei pelicule co-extrudate este pentru o încercare de 65 g/m² iar pentru altă încercare de 130 g/m². Astfel, “sandwich”-ul utilizat în cadrul procedeului constă în patru pelicule, fiecare având un unghi de 30°, între direcția longitudinală a peliculei, adică direcția mașinii și direcția orientării de topire și având direcțiile orietării de topire dispuse, astfel, încât masele plastice stratificate duble, care rezultă la capătul liniei sunt ambele stratificate încrucișat.

întinderea, laminarea și formarea “nervurilor în U, combinate, sunt realizate pe linia tehnologică, expusă în fig.3A, instalația indicată printr-un bloc fiind linia de valțuri prezentată schematic în fig.6.

Instalația din fig.3 cuprinde un valț striat lung 9 și rânduri reciproc decalate de valțuri striate scurte 10 și 11 pe părțile opuse ale valțului 9. Fiecare din aceste valțuri are un profil striat, conform fig.4. fiecare șanț cuprinde o bază 6a sau 6b, pereți laterali înclinați înspre exterior 5a sau 5b și un vârf 7a sau 7b. Pereții laterali 5a și 5b ai valțurilor opuse sunt paraleli pe o porțiune a adâncimii lor. Fiecare bază 6a și 6b are o astfel de dimensiune, încât pelicula nu este comprimată între vârf și bază, chiar dacă este comprimată între pereții laterali 5a și 5b. Aceasta se obține prin fasonarea fiecărei baze, astfel, încât să se asigure un mic spațiu 8 între pelicula și baza. Vârfurile 7a de pe un valț sunt, de preferat, separate cu circa 1 mm, în exemplul de față cu 1,4 mm. Unghiul dintre porțiunile paralele ale pereților laterali este de 55° și raza curburii pe extremități este de 0,20 mm. Valțurile 10 și 11 sunt montate, astfel, încât să poată fi presate contra valțului 9 cu orice forță aleasă. în practică, valțul 9 este acționat (prin mijloace nefigurate), iar valțurile 10 și 11 pot fi antrenate de către valțul 9, prin intermediul foii 4.

Instalația include o unitate de întindere longitudinală constând din patru valțuri netede 17, 18, 19 și 20 (19 și 20 realizând o prindere) antrenate la o viteză care să confere gradul dorit de întindere și include, de asemenea, cel puțin încă două perechi de valțuri striate întrepătrunse 21, 22 și 24, 25). Acestea sunt de tipul prezentat în fig.5 și sunt cu toate valțuri cu acționare.

Valțurile întrepătrunse convenționale A și B pentru întindere transversală a unei pelicule 4 prezentate în fig.5 și au șanțuri circulare formate dintr-o bază 3a și 3b, pereți laterali 2a și 2b și vârfuri 1a și 1b. Vârfurile de pe un valț sunt distanțate la circa 4 mm.

După primul set de valțuri seriate striate convenționale 21 și 21 “sandwch”-ul încrucișat este trecut peste valțul-banană 23, care netezește ușor “sandwch”-ul încrucișat și îl lățește,prin eliminarea pliurilor formate de valțurile striate 21 și 22.

Pelicula este trecută apoi, prin cel de al doilea set de valțuri striate convenționale 24 și 25 pentru a căpăta o formă pliată și, fără vre-o netezire ulterioară, prin

RO 115616 Bl valțurile 26 și 27 încălzite, la 8D°C, care “calcă” “sandwch”-ul încrucișat pliat. Valțurile 21, 22, 24 și 25 asigură întinderea transversală a masei plastice stratificate. Pelicula trebuie să fie relativ rece în timpul trecerii prin acele valțuri sau dacă nu, memoria porțiunilor cu grosime mărită nu va fi reținută.

Prin urmare, un jet de aer la temperatura ambiantă este suflat la contactul valțurilor striate 21, 22 și 24, 25 de ambele părți ale “sandwch”-ului încrucișat pentru a-l răci și a îndepărta căldura de întindere, prin aceasta, diminuîndu-se și tendința de “gâtuire”. Temperatura ambiantă este de 33°C (încercarea fiind realizată întro țară tropicală],

Valțul lung 9 este alcătuit din 25 de segmente de oțel călit, fiecare cu lungimea de 60 mm, iar cele două rânduri de valțuri scurte, fiecare cuprinzând 13 valțuri, sunt alcătuite tot din oțel călit și fiecare corespunde unui segment. Fiecare segment se termină la fiecare capăt cu un semi-șanț, care este cu circa 0,05 mm mai lat decât jumătate din lățimea celorlalte șanțuri, astfel, încât să prevină ca regiuni înguste ale “sandwch”-ului de pelicula să fie strivite puternic de dinții de capăt ai valțurilor 10, ca și de dinții de capăt ai valțurilor 11. Segmentele sunt înșurubate strâns împreună, axial, pe un miez comun. Segmentele au un diametru de 200 mm, iar valțurile scurte un diametru de 150 mm. Viteza de intrare între valțuri a peliculei este de circa 25m/min.

Presiunea aplicată valțurilor striate 9, 10 și 11 este reglată la o valoare care să fie cât se poate de mare fără a determina apariția de găuri în “sandwch”-ul încrucișat, de fapt la 200 kg/cm de lungime.

“Sandwch”-ul încrucișat este preîncălzit la 5D°C. Valțurile pentru “calandrare laterală” (9, 10 și 11) și pentru întinderea longitudinală ce urmează (de la 17 la 20) sunt menținute, la 40°C.

întinderea longitudinală este astfel reglată, încât să ofere produsului final un raport de întindere de 1,25:1.

întrepătrunderea primului set de valțuri striate (21 și 22) utilizate după întinderea longitudinală este astfel reglată, încât să asigure raportul final de întindere transversală de 1,33:1. Raportul final de întindere de suprafață este așadar 1,25x1,33=1,66:1. întrucât densitatea de suprafață inițială a peliculei este de 65 g/m² și pelicula finală este dublă, densitatea de suprafață finală trebuie să fie (2x65): 1,82=71 g/m². Densitatea de suprafață finală este,de asemenea, verificată direct, conform celor menționate mai jos.

Astfel, ca în exemplul 3 din documentul WO-A-88/05378 menționat, “sandwch”-ul încrucișat ce părăsește primul set de valțuri striate (21 și 22),după “calandrarea laterală” (9, 10 și 11) și întinderea longitudinală (de la 17 la 20) este ușor netezit peste valțul-banană 23, înainte de a ajunge la al doilea set de valțuri striate convenționale 24 și 25. Distanța de la o margine la alta a “sandwch”-ului încrucișat este menținută constantă după trecerea prin cel de al doilea set de valțuri striate 24 și 25, dar spre deosebire de condițiile din primul exemplu, cea de a doua întindere longitudinală este omisă și materialul pliat ajunge direct la valțurile încălzite 26 și 27 pentru tratamentul termic. Aceste valțuri sunt încălzite, la 80°C, iar la sfârșitul acestui tratament materialul atinge, practic, această temperatură.

Tensionarea longitudinală, dintre ultimul set de valțuri striate 24 și 25, și primul valț încălzit 26 este menținută la o valoare ridicată, motiv pentru care pliurile induse în material de către aceste valțuri striate pot fi menținute uniform repartizate, dar la intrarea în tratamentul termic tensionarea longitudinală este redusă practic la

345

350

355

360

365

370

375

380

385

390

RO 115616 Bl minim (adică, dincolo de prinderea dintre valțurile 26 și 28), astfel, încât frecarea dintre valțurile încălzite și material este menținută la o valoare mică pentru a permite eliminarea pliurilor prin contracție transversală. De asemenea, o tensionare mare, aici ar cauza un efect de călcare prea mare. Tensionarea scăzută permite, în continuare materialului să se contracte după direcția longitudinală, prin această stabilizând această dimensiune. Pentru a permite schimbarea menționată a tensionărilor un valț 26 este acționat cu o viteză controlată și realizează o prindere împreună cu valțul de cauciuc 26, 27 și 28 sunt valțuri inerte.

între unitatea de tratament termic 26, 27 și valțurile 29, 30 ale unității de răcire este dispus un valț-banană 31, care acționează foarte ușor în vederea lățirii materialului 29 și valțul sau de contra-strângere sunt cu acționare, în timp ce valțul 30 este inert. Tensionările de-a lungul liniei sunt controlate de valțurile de control al tensionării 33, 24, 35 și 36.

întrepătrunderea dintre valțurile striate ale ultimei perechi 24 și 25 este foarte atent reglată astfel, încât mai rămân pliuri fine în material când acesta părăsește ultimul valț al tratamentului termic, dar nu mai rămâne nici un pliu după acțiunea ușoară a valțului-banană.

Ca în exemplul 3 din documentul cunoscut menționat, materialul este separat în două prin desprinderea între peliculele a doua și a treia.

Secțiunea transversală este examinată la microscop, iar capacitatea de autosusținere este apreciată prin îndoirea peste o muchie, cu o fâșie sub influența propriei greutăți. Diferitele mostre de peliculă LDPE obișnuită sunt încercate în mod similar, pentru comparație.

Descrierea generală a liniei și a procedeului de Întindere

Prima etapă de întindere transversală compresivă și formare are loc între valțul striat 37, pe o parte a “sandwiclî’-ului de pelicule și cele două rânduri reciproc decalate de valțuri striate scurte 38 și 39, pe celaltă parte. Cea de a doua etapă de compresie, similară, are loc între valțul striat 40 și cele două rânduri de valțuri scurte 41 și 42.

Fiecare dintre aceste seturi de instalații pentru întindere compresivă și formare constă (vezi fig.3B) dintr-un valț 9, rânduri decalate de valțuri scurte 10 și 11 și echipamentul aferent 12, 13, 14 și 15, iar structura de suprafață a valțurilor striate corespunde celei prezentate în fig.4. Dimensiunile valțurilor și ale structurii de suprafață sunt menționate mai jos.

Pentru a putea suporta forțele mari de compresie, fiecare dintre aceste valțuri striate este făcut din oțel călit. Structura de suprafață este prelucrată cu o precizie de +/-5 μ.

“Sandwich”-ul de pelicule cvadruplu sosește de la o unitate de valțuri (nefigurată), în care este încălzit la 60°C. Este preluat de valțurile netede de prindere 43/44, înainte de a ajunge la valțurile striate 37, 38 și 39, pentru prima întindere transversală și formare. De la valțul 37 trece la prima instalație de întindere longitudinală constând din valțurile 45, 46, 47 și 48, iar apoi,ajunge la valțurile 40, 41 și 42 pentru a doua întindere transversală și formare. Pentru a “coordona” cele două etape de formare, suprafețele valțurilor 45, 46 și 47 au căi de ghidare după cum se arată în fig. 10 și 11. Precizări suplimentare asupra acestei ghidări vor fi făcute mai jos. întinderea longitudinală principală în această parte a instalației are loc între valțurile 45 și 46.

RO 115616 Bl “Sandwich” -ui întins trece apoi în cea de a doua instalație de întindere longitudinală constând din valțurile netede și continuă, apoi după cum se arată în fluxul de desfășurare din fig.2, sau, cu alte cuvinte, prin etapele numerotate în fig.2 de la 7 la 12. După cum apare de aici, masa plastică stratificată încrucișat din patru pelicule biaxial, la sfârșitul întregii linii tehologice.

Toate valțurile sunt prevăzute cu acționari, cu excepția valțurilor din rândurile decalate 38/39 și 41/42 și a valțurile 44, 48 și 55 (care sunt antrenate doar de către valțul opus, prin intermediul “sandwich”-ului de pelicule). Valțurile 44, 48 și 55 sunt valțuri învelite cu cauciuc utilizate pentru a realiza o prindere a materialului, în timp ce toate celelalte valțuri sunt valțuri din oțel și au un sistem interior de circulație a apei, fie pentru a menține temperatura “sandwich”-ului de pelicule fie pentru răcire, după cum este cazul (vezi mai jos).

Temperatura

După cum s-a menționat, “sandwich-ul introdus între valțurile de prindere 43 și 44 a fost deja încălzit, la 6O°C într-o instalație nefigurată. Și valțul 43 este încălzit la aceeași temperatură. Valțurile striate corespunzătoare 37, 38 și 39 trebuie menținute la o temperatură ceva mai scăzută decât cea a “sandwich”-ului de pelicule. Dacă ele ar atinge o temperatură mai ridicată, ar apare riscul ca să aibă loc o “gâtuire”. Prin urmare, valțul 43 și lagărele și carcasă în care sunt fixate valțurile scurte 38 și 39 sunt menținute la 5O°C și se află constant aer ambiant asupra valțurilor 38 și 39. Temperatura ambiantă este, de circa 2D°C. După cel de al doilea proces de întindere trasversală și formare, masa plastică stratificată este răcită, la circa 2O°C înainte oricărei întinderi ulterioare și este mențintă la, aproximativ, această temperatură în toate etapele dinainte tratamentului termic. Prin urmare,, valțurile de la 49 la 54 din fig.6 și valțurile 21, 22, 24, 25, 29 și 30 sunt menținute controlat la temperatura, de 20°C. întinderea longitudinală principală din cursul etapei a doua are loc între valțurile 52 și 53, motiv pentru care masa plastică stratificată poate fi răcită suficient prin trecerea peste valțurile, de la 49 la 52.

Temperatura valțurilor tratamentului termic (29 și 30) din fig.3A). este menținută la 8D°C.

Viteza valțurilor, raportate de întindere

Când sunt menționate viteza ale valțurilor în textul de mai jos, aceasta se referă la vitezele periferice.

Viteza la capătul liniei de întindere totale, adică după separarea în masele plastice stratificate încrucișat duble, este reglată la 60 m/min (1m/s).

Pentru a evita încrețirile, valțul 37 se rotește cu 5% mai repede decât valțul 45, iar pentru a asigura un transfer precis către valțul 45, acesta se rotește cu 5% mai repede decât valțul 37. Raportul vitezelor dintre valțurile 45 și 46, care stabilește întinderea longitudinală principală între cele două etape de formare, este variabil. Reglarea acestuia va fi menționată mai târziu. Valțul 47 se mișcă cu aceeași viteză ca valțul 46.

Pentru a produce proprietăți optime de rezistență, masa plastică stratificată întinsă longitudinal este, de preferat, relaxată, cel puțin în parte. între valțurile 47 și 40. Prin urmare raportul dintre vitezele acestor valțuri este.de asemenea, variabil. El este reglat în mod subiectiv la o valoare care să confere,aproximativ, o tensionare minimă în masa plastică stratificată, fără a se crea încrețituri.

Valțurile netede de întindere longitudinală 49, 50, 51 și 52 se mișcă reciproc cu aceeași viteză, care este cu 5% mai mare, decât aceea a valțului 40.

440

445

450

455

460

465

470

475

480

485

RO 115616 Bl

Raportul dintre valțurile 52 și 53 este și el variabil (despre reglare a se vedea mai jos). Valțurile 54 și 55 se mișcă cu aceeași viteză cu valțul 53. Fixarea tensionărilor pe parcursul restului liniei de întindere se face ca în fig.3A).

Raportul de întindere longitudinală dorit pentru produsul final este de 1,35:1. Acesta se obține prin încercări succesive, variindu-se raporturile dintre valțurile 45/46 și 52/53, aceste două raporturi fiind menținute, totodată egale.

întrepătrunderea primului set de valțuri striate (21 și 22) utilizate după completa întindere longitudinală este fixată pentru a conferi raportul final de întindere transversală de 1,35:1, adică același cu raportul de întindere longitudinală. Raportul final de întindere de suprafață este prin urmare 1,35x1,35=1,82:1. Acesta corespunde unei valori finale după separarea în două mase plastice stratificate duble de 65x1,82=71 g/m² într-o încercare și de 130x2:1,82=143 g/m² în cealaltă încercare, care este, de asemenea, stabilită în mod direct. întrepătrunderea dintre ultima pereche de valțuri striate 24 și 25 este foarte atent reglată, astfel, încât mai rămân câteva pliuri fine în material la părăsirea ultimului valț al tratamentului termic, dar nici un pliu după acțiunea ușoară a valțului-banană 31.

Structura suprafețelor valțurilor, distanțele dintre valțuri, diametrele valțurilor, presiunile asupra valțurilor

După cum s-a menționat mai sus, suprafețele valțurilor 37, 38, 39, 40, 41 și 42 au forma prezentată, în principiu, în fig. 10. Mai precis, unghiul dintre porțiunile paralele ale suprafețelor șanțurilor este de 55° și intervalul măsurat între mijloacele fiecărei extremități este de 1,60 mm. Motivul pentru aceasta este acela că, instalația trebuie să poată întinde un “sandwich” mai greu și anume, pentru a doua încercare 4x135 g/m², ceea ce echivalează cu o grosime, de circa 600 μ.

Razele de curbare ale extremităților sunt de 0,20 mm pentru valțurile 37, 38 și 39 și de 0,30 mm pentru valțurile 40, 41 și 42. în circumstanțele dominante, cea de 0,20 mm a fost găsită a fi, cam cea mai mică rază ce poate fi aplicată fără a se crea o gâtuire, iar aceasta conduce la o văluire foarte eficientă a secțiunii transversale a materialului, cu rezultatul că masa plastică stratificată “intră pe făgașul “ valțurilor următoare.

Motivul pentru care zara de curbură a extremităților de pe valțurile 40, 41 și 42 este mai mare decât aceasta și anume 0,30 mm, este acela ca, astfel, porțiunile strivite formate în bandă, în al doilea proces de formare devin mai înguste decât porțiunile strivite formate în bandă în primul proces de formare, ceea ce are ca efect faptul că îngroșarea nervurilor devine mai pronunțată. Dacă linia de întindere ar fi fost destinată doar fabricării meselor plastice stratificate încrucișat, fără “nervuri în U” (ca produsul final din exemplul 3 al documentului cunoscut), ar fi fost mai convenabil să se folosească tot raza de curbare de 0,20 mm și pentru extremitățile de pe valțurile 40, 41 și 42

Valțurile 45, 46 și 47, care îndeplinesc funcția de a transfera și de a întinde longitudinal masa plastică stratificată, fără a deranja configurația vălurită, au căi de ghidare mult mai puțin adânci, cu același interval despărțitor ca șanțurile de pe valțurile striate pentru formare și întindere compresivă. Pe valțul striat 45, unghiul dintre axa valțului și suprafețele șanțurilor este de 45°, fapt prin care se potrivesc cu aproximație configurației “sandwich”-ului încrucișat vălurit (vezi fig.7), în timp ce unghiul corespondent de pe valțurile 46 și 47 este de numai 30° (vezi fig.8], în scopul de a permite masei plastice stratificate o contracție transversală la care ea tinde în mod natural, întinderii longitudinale.

RO 115616 Bl

535

Afirmația de mai sus, conform căreia căile de ghidare de pe valțurile de întindere longitudinală au același interval despărțitor ca valțurile striate pentru întindere compresivă și formare, trebuie înțeleasă ca fiind bazată pe o medie după cum urmează: ca în exemplul 1 din descrierea principală, valțurile striate lungi sunt formate din segmente (în acest caz, fiecare segment este lung de 80mm) înșurubate împreună pe un miez comun, iar fiecare segment se încheie la fiecare capăt, cu un semi-șanț care este cu 0,05 mm mai lat decât jumătate din lățimea celorlalte șanțuri. Acești 0,05 mm în plus la fiecare capăt al fiecărui segment sunt luați în considerare la calculul intervalului despărțitor mediu, astfel, încât erorile să nu se cumuleze de la un valț la altul.

Masa plastică stratificată, vălurită, dovedește o tendință puternică să se dilate lateral, înainte de întinderea longitudinală, în timp ce întinderea longitudinală crează o tendință de contracție laterală. în condițiile de întindere alese pentru acest exemplu, tendința de dilatare este predominantă, în alte condiții poate fi invers. Oricum, căile de ghidare de pe valțuri au rolul de evita orice dilatare sau contracție. Pentru a obține acest efect, distanțele dintre valțurile 37/45, 46/47 și 47/40 sunt fiecare, doar de câțiva milimetri și sunt reglabile. Aceste valțuri sunt aliniate foarte precis pentru a menține masa plastică stratificată vălurită “pe făgaș”. în acest scop, cadrele valțurilor sunt suficient de rigide și se alege un diametru relativ mare (300 mm) pentru toate valțurile, care astfel, prin îndoire, ar putea deranja alinierea. Celălalte valțuri cu acționare au același diametru (300 mm), dar în acest caz, în scopul de a asigura suprafețe destul de mari pentru încălzire/răcire.

Distanțele dintre valțurile 43/37 și dintre fiecare pereche de valțuri învecinate în rândul 40:54 sunt mai puțin critice și sunt alese de circa 20:50 mm fiecare. Lagărele și cadrul sunt astfel constituite, încât valțurile să poată fi despărțite în timpul alinierii liniei.

Valțurile striate scurte din rândurile 38/39 și 41/42 au diametrul de 150 mm. Presiunea dintre aceste valțuri și valțurile lungi corespondentelor 37 și, respectiv, 40, este fixată la cea mai mare valoare ce poate fi aplicată fără a se face găuri în “sandwich”-ul încrucișat. Alimentând cu un “sandwich” de pelicule de 4x65=260 g/m², se alege o presiune de 200 kg pe centimetru de lungime a valțului, iar alimentând cu un “sandwich”de pelicule de 4x130=520 g/m² se alege o presiune de 300 kg pe centimetru de lungime a valțului.

Rezultate

Mostrele din masa plastică stratificată încrucișat de 71 g/m² sunt încercate ca mai sus în timp ce mostrele din masa plastică stratificată încrucișat de 143 g/m² sunt testate doar prin examinare la microscop. Ambele seturi de mostre prezintă partea convexă a nervurilor, în dispunere alternantă pe o parte și cealată a masei plastice stratifciate, ca în fig. 1. Ecartamentul dintre nervuri este în mod clar mai uniform, decât cel observat la masa plastică stratificată încrucișat. Unghiul V este în mod tipic, de circa 40°, pe o parte, și de 30° pe cealaltă parte, iar grosimea la mijlocul nervurilor este de circa 1,8 ori mai mare decât grosimea medie a materialului între nervuri.

Capacitatea de auto-susținere, conform testului menționat pentru masa plastică stratificată încrucișat de 71 g/m² corespunde aceleia a unei pelicule LDPE de 160 g/m², în comparație cu linia tehnologică mai simplă și mai ieftină, utilizată.

Exemplul 2. Scopul acestui exemplu este acela de a arăta cum se poate modifica procedeul din exemplul 1 pentru a obține, atunci când este de dorit, o masă plastică stratificată încrucișat fără “nervuri în U”, iar în legătură cu aceasta

540

545

550

555

560

565

570

575

580

RO 115616 Bl demonstrează avantajele realizării celor două etape de întindere transversală compresivă în mod “coordonat”.

Procedeul din exemplul 1 se repetă exact în același fel, cu următoarele excepții:

1. Rapoartele de întindere longitudinală și transversală măsurate la sfârșitul procedeului sunt de 1,40:1 fiecare. Prin urmare raportul de întindere de suprafață este de 1,40x1, 40=1,96:1 ;

2. Temperatura tratamentului termic este de 100°C (valțurile 26 și 27);

3. întrepătrunderea dintre valțurile striate din ultimul set este reglată prin încercări succesive la o valoare puțin mai mică decât aceea care asigură refacerea formei în U. (Dacă este mult mai mică, grosimea va deveni mai neregulată).

Procedeul este pus în practică și cu “sandwich”-ul din patru pelicule de 65 g/m² fiecare și cu cel de 130 g/m²fiecare.

Pentru comparație, încercări similare sunt realizate fără “coordonare”, iar în acest scop desfășurarea procedeului se face în două etape. După preaîncălzirea “sandwich”-ului cvadruplu ambele etape încep între valțurile 47 și 48. Prima etapă se termină cu valțul 55, după care “sandwich”-ul cvadruplu este rulat pentru a fi folosit din nou în etapa a doua.

în această etapă, “sandwich”-ul cvadruplu străbate întregul parcurs de la 47/48 până la tratamentul termic, răcire și separare, inclusiv.

înaintea primei etape, “sandwich”-ul cvadruplu este încălzit la 60°C iar valțurile 47/48 sunt încălzite la aceeași temperatură, în timp ce toate valțurile ce urmează sunt menținute la 50°C. înaintea etapei a doua, “sandwich”-ul cvadruplu este încălzit la 50°C, iar valțurile pentru întinderea transversală compresivă sunt menținute la această temperatură, în timp ce valțurile pentru întinderea longitudinală sunt menținute la 20°C.

Procesele ce urmează se realizează în aceleași condiții cu cele explicate mai sus în legătură cu procedura de “coordonare”.

în ambele etape, valțurile 47/48 sunt utilizate pentru a conferi “sandwich”-ului cvadruplu o deformație de 5% înaintea întinderii compresieve. Rapoartele totale de întindere sunt aceleași ca în procesul de “coordonare”.

Rezultate

Secțiunile transversale ale tuturor produselor finale se examinează la microscop. Acelea care au fost întinse în mod “coordonat” prezintă nervurile mai groase, la un interval uniform, dar între nervuri grosimea nu este foarte uniformă. O ușoară calandrare rece elimină cu ușurință nervurile, iar grosimea devine atunci uniformă pest tot.

Acele mostre care nu au fost întinse în mod “coordonat” prezintă intervalele cu lățimea, de circa 10:20 mm, care arată aproape ca structurile regulate menționate mai sus (datorită tendinței peliculei vălurite de a “intra pe făgaș, dar între fiecare dintre aceste intervalele există intervale de circa 5:10 mm lățime, în care structura este neregulată, cu locuri în care secțiunea transversală este frecvent mai mică decât jumătate din grosimea medie.

Cu echipamentul disponibil pentru calandrare la rece nu a fost posibilă eliminarea fâșiilor subțiri ale acestor mase plastice stratificate încrucișat.

Exemplul 3. Partea “coordonată” a exemplului 2 se repetă, cu diferența ca peliculele de la care se pleacă sunt pe bază de polipropilenă. Compoziția stratului median al peliculelor co-extrudate (75% din pelicula totală) este: 8D% homopropilena cu indice de curgere în stare topită de 0,3 (ASTM nr.D-1238, condiția I) și 20%

LLDPE (același ASTM, dar condiția E).

RO 115616 Bl

Straturile de suprafață, ce reprezintă 10 și 15% din pelicula totală, sunt aceleași ca în exemplul 1.

Densitatea de suprafață ale peliculelor sunt 65 și 130 g/m² pentru cele două încercări corespunzând exemplului 1.

în rest, se urmează procedeele acestor două exemple.

Rezultate

Profilul în secțiune transversală: formele nervurilor în U corespund îndeaproape mostrelor respective din exemplul 1.

Capacitatea de auto-susținere, exprimată cu grosimea peliculei din LLDPE echivalente din acest punct de vedere, este cu circa 20% mai mare decât cea prezentată de masele plastice stratificate încrucișat din exemplul 1.

Ar trebui menționat faptul că, deși acest procedeu de întindere își găsește întrebuințări, mai ales în fabricarea maselor plastice stratificate încrucișat, și cu precădere, în fabricarea maselor plastice stratificate încrucișat din poliolefine, el este aplicabil,în general, la toate felurile de materiale termoplaste extensibile în foi, incluzând și materialele în foi care nu sunt mase plastice stratificate.

Claims (20)

1. Revendicări

   1. Procedeu de întindere biaxială a unui film continuu de material polimeric, care cuprinde etapele 1). supunerea benzii la o primă operație de extindere transversală simultan cu strivire transversală prin acțiunea unor valțuri striate compresoare.întrepătrunse, pentru a forma o structură de ondulații, în general, regulate, dea lungul lățimii foliei de material; 2). trecerea benzii printre valțuri pentru a realiza întindere longitudinală și 3). supunerea materialului întins longitudinal la o a doua operație de formare și întindere transversală între valțurile striate întrepătrunse, caracterizat prin aceea că ondulațiile sunt menținute, cel puțin în parte, în timpul întinderii longitudinale menționate și că a doua formare este astfel adaptată, încât să corespundă cu ondulațiile produse în primul proces de formare, fie: a), prin reglarea intervalului despărțitor dintre ondulațiile de pe foaia care pătrunde între valțurile striate și intervalul despărțitor dintre șanțurile valțurilor amintite, astfel, încât să se potrivească unul cu celălalt, fie: b). prin utilizarea pentru, primul și cel de al doilea proces de formare a aceluiași interval despărțitor pentru valțurile striate, menținând totodată distanța dintre fiecare set de valțuri peste care trece foia între primul și cel de al doilea proces de formare, la o valoare suficient de mică pentru a forța foaia să păstreze constant intervalul despărțitor dintre ondulațiile foii.
2. 2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, cea de a doua formare și întindere între valțurile striate este realizată,de asemenea, compresiv printr-o acțiune combinată de extindere trasversală și strivire transversală.
3. 3. Procedeu, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că atunci când se optează pentru alternativa b] din revendicarea 1, forțele ce acționează pentru a menține constant intervalul despărțitor dintre ondulații sunt mărite prin existența unor valțuri peste care trece foaia după ce a părăsit valțurile striate ale primului proces de formare și înainte de a ajunge la valțurile striate ale celui de al doilea proces de formare, cu căi de ghidare având același interval despărțitor cu cel de pe valțurile striate ale primului și ale celui de al doilea proces de formare.
4. 4. Procedeu, conform revendicărilor 1 la 3, caracterizat prin aceea că șanțurile de pe valțurile destinate primului și celui de al doilea proces de formare sunt adaptate pentru strivirea foii, doar în interiorul benzilor, în timp ce porțiunile foii care

   635

   640

   645

   650

   655

   660

   665

   670

   675

   680

   RO 115616 Bl urmează să devină vârfuri ale ondulațiilor nu sunt strivite, astfel, încât benzile strivite ale primului proces de formare sunt mai late decât benzile strivite ale celui de al doilea proces de formare.
5. 5. Procedeu, conform revendicărilor 1 la 4, caracterizat prin aceea că o altă întindere longitudinală și/sau transversală este realizată după cel de al doilea proces de formare.
6. 6. Procedeu,conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că foaia este încălzită înaintea primului proces de formare, este menținută la o temperatură practic neschimbată înaintea și în timpul celui de al doilea proces de formare și este răcită înaintea întinderii care urmează.
7. 7. Procedeu, conform revendicărilor 1 la 6, caracterizat prin aceea că foaia este supusă calandrării între valțuri netede după ultima etapă de întindere transversală care este realizată înaintea utilizării finale a foii.
8. 8. Procedeu, conform revendicărilor 1 la 7, caracterizat prin aceea că în timpul celei de a doua operații de formare și întindere transversală, un curent de mediu fluid, de preferință apă sau aer, este direcționat prin jocul dintre valțurile striate pe una sau pe ambele laturi ale materialului polimeric.
9. 9. Instalație de întindere biaxială a unui film continuu de material polimeric, care cuprinde în ordine 1). un prim set de valțuri striate întrepătrunse (37,38 și 39), care funcționează compresiv cu prime mijloace de acționare destinate acționării primului set de valțuri striate întrepătrunse, care creează ondulații, în general, regulate de-a lungul lățimii filmului, într-un film care trece printre ele; 2). o stație (45, 46 și 47) de întindere longitudinală, pe direcția mașinii și 3). un al doilea set de valțuri striate întrepătrunse (40,41 și 42), cu mijloace de acționare a celui de al doilea set de valțuri striate întrepătrunse, caracterizată prin aceea că stația de întindere pe valțuri (45, 46 și 47) cuprinde mijloace de coordonare pentru a coordona ondulațiile filmului, care trece de la stația de întindere longitudinală, cu șanțurile celui de al doilea set de valțuri striate.
10. 10. Instalație, conform revendicării 9, caracterizată prin aceea că șanțurile ambelor seturi de valțuri striate au aceeași distanțare și mijloacele de coordonare presupun menținerea unei distanțe în direcția mașinii, suficient de mici între fiecare set de valțuri, dintre primul și cel de al doilea set de valțuri, astfel, încât ondulațiile foii să păstreze aceeași distanțare între primul și cel de al doilea set de valțuri striate.
11. 11. Instalație, conform revendicării 9, caracterizată prin aceea că șanțurile, primului și celui de al doilea set de valțuri striate au distanțări diferite, ondulațiile foii, așa cum părăsește primul set de valțuri striate, au o distanțare diferită față de ondulațiile foii, care intră în cel de al doilea set de valțuri striate și distanțările dintre șanțuri sunt, astfel, încât să se obțină coordonarea.
12. 12. Instalație, conform revendicărilor 9 la 11, caracterizată prin aceea că mijloacele de coordonare cuprind, cel puțin un valț de coordonare (45, 46 și 47), între primul și cel de al doilea set de valțuri striate, valțul de coordonare având pe suprafața sa căi de ghidare pentru coordonare cu ondulațiile de pe foaie.
13. 13. Instalație, conform revendicărilor 9 la 12, caracterizată prin aceea că, în aval față de al doilea set de valțuri striate, există cel puțin încă o stație de întindere transversală (21, 22, 24 și 25) și/sau longitudinală (49-55).
14. 14. Instalație, conform revendicării 13, caracterizată prin aceea că, cuprinde o stație de tratament termic (26 și 27) după stația (24 și 25) de întindere longitudinală sau transversală.

    RO 115616 Bl

    730
15. 15. Instalație, conform revendicării 14, caracterizată prin aceea că stația de tratament termic cuprinde un valț neted încălzit (26 și 27) și mijloace pentru aplicarea unei tensiuni controlate (36) pe film, în momentul în care acesta intră în contact cu valțul încălzit, iar imediat în amonte față de stația de tratament termic există valțuri striate de cutare (24 și 25),pentru a asigura cutarea controlată a filmului, prin aducerea în contact a filmului, doar cu vârfurile structurii striate a valțurilor.
16. 16. Instalație, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că, cuprinde mijloace de răcire a filmului pe măsură ce trece prin valțurile striate de cutare (24 și 25), mijloacele de răcire menționate cuprinzând mijloace pentru alimentarea unui curent de mediu fluid, în jocul valțurilor de cutare, fie pe o parte, fie pe ambele părți ale filmului.
17. 17. Instalație, conform revendicărilor 9 la 16, caracterizată prin aceea că șanțurile primului set de valțuri sunt adaptate pentru a strivi benzi ale foii, care sunt mai late decât benzile foii strivite de către cel de al doilea set de valțuri striate.
18. 18. Instalație, conform revendicărilor 9 la 17, caracterizată prin aceea că șanțurile de pe unul sau de pe ambele seturi de valțuri striate au o bază (6), pereți laterali înclinați (5) și un vârf (7) pereții laterali ai valțurilor opuse (5a și 5b) fiind practic paraleli pe o porțiune a înălțimii lor, și în care filmul care trece printre valțuri este strivit între pereții laterali paraleli (5a și 5b) ai șanțurilor valțurilor opuse.
19. 19. Instalație, conform revendicărilor 9 la 18, caracterizată prin aceea că include mijloace de a furniza o masă plastică stratificată încrucișat, cu cel puțin două straturi de filme orientate prin topire, cuprinzând mijloace de extrudare și suflare pentru a realiza un film tubular orientat uniaxial sau biaxial,neechilibrat orientat prin topire, mijloace de tăiere elicoidală a filmului tubular pentru a obține un film plan, mijloace de dispunere a cel puțin două straturi de film plan, astfel, încât direcțiile de orientare principală ale straturilor să se intersecteze una cu alta și mijloace de laminare împreună a straturilor, în amonte de primul set de valțuri striate.
20. 20. Instalație, conform revendicării 19, care cuprinde mijloace de dispunere și laminare a cel puțin patru filme plane împreună, caracterizată prin aceea că, în aval față de cel de al doilea set de valțuri striate și de orice stații ulterioare de întindere și tratament termic, este prevăzută o stație de separare pentru a separa masa plastică stratificată,cu cel puțin patru straturi, în cel puțin două mase plastice stratificate multiplu, prin desprindere.